Ce miros avea copilăria ta ?

         Aceasta e întrebarea pe care Dan Negru a adresat-o aseară membrilor juriului de la Next Star. Cu asta a început emisiunea. Le-a cerut să răspundă spontan, fără să stea să elaboreze răspunsuri. Vasile Muraru a spus ”iarbă, vaci și cai”, Lora a spus ”vanilie și chiftele”, Connect-R a fost simpatic răspunzând instantaneu ”gumă Turbo”, Maria Cârneci a răspuns ”fân, mere și prune” iar Pepe și-a adus aminte de mirosul ștrandului.

         Evident că în sinea mea mi-am pus și eu aceeași întrebare. Copilăria mea mirosea a cărți. Și nu e doar o metaforă. În afară de faptul că am iubit cărțile de când mă știu mi-a plăcut întotdeauna să le simt mirosul. Citeam și din când în când îmi băgam nasul între pagini să simt mirosul cernelii tipografice. Mai ales cărțile noi-nouțe aveau un miros de neconfundat care îmi plăcea foarte mult.

         Da, copilăria mea mirosea a cărți. Acum, când stau să mă gândesc la zilele acelea fără griji, parcă îmi pare rău că nu am profitat mai mult de soare, de aer, de natură, de libertatea pe care ți-o dau lungile zile de vacanță. Îmi pare rău că nu am alergat destul, că nu am bătut mingea pe stradă, că nu am intrat  desculță prin bălți, că nu am făcut năzdrăvănii pe care să le povestesc într-o zi nepoților.

         N-am făcut nimic din toate astea pentru că stăteam de dimineața până seara cu nasul în cărți.  Le citeam și le miroseam. Eram în vacanța de vară de la sfârșitul clasei a VI-a când în trei zile am citit patru volume: Cei trei mușchetari și După douăzeci de ani de Alexandre Dumas. În a patra zi bunica mea m-a scos cu forța afară din casă și m-a trimis la joacă.         

         Nu am renunțat nici acum la obiceiul de a mirosi cărțile. Ba chiar pot să spun că m-am perfecționat și am ajuns la nivelul la care pot să recunosc cu ochii închiși vechimea unei cărți doar după miros. Sau pot să spun dacă a fost tipărită la o editură din străinătate (de exemplu cărțile din Franța au un miros pe care îl recunosc dintr-o mie). Pentru mine un ziar nu va mirosi niciodată ca și o carte, un atlas nu va mirosi ca și un roman iar un manual de școală ca o revistă . O să îmi placă întotdeauna mirosul de hârtie, cerneală și clei, o să miros cărțile în continuare și sper să am suficient timp încât să citesc tot ce mi-am propus.
         Copilăria voastră ce miros avea ?