Imaginați-vă o lume fără sandwich-uri. Doar cu ciorbe, sarmale și tocănițe. De fiecare dată când mâncăm, să fim nevoiți să ne așezăm la masă, să folosim tacâmuri și farfurii pe care apoi să trebuiască să le spălăm și să pierdem o grămadă de vreme. Să nu mai putem să facem două sau chiar trei lucruri în același timp, să nu mai mergem pe stradă în timp ce mâncăm, să nu mai avem ce ne lua în excursii, să nu mai avem cum mânca deasupra tastaturii sau ce să punem în ghiozdanul copilului când pleacă la școală. Pentru stilul meu de viață e de neconceput. Mă întâlnesc cu sandwich-ul în fiecare zi. Și nu doar că mă întâlnesc, îl și mănânc.
Probabil cei mai mulți dintre voi știți deja de unde provine cuvântul sandwich. O spun doar pentru cei care încă nu au aflat. Sandwich vine de la numele aristocratului englez John Montagu, al patrulea conte de Sandwich, care a trăit în secolul al XVIII-lea. Acesta era un mare amator al jocurilor de cărți și, pentru că nu se putea desprinde de la masa de joc, îi cerea valetului să-i aducă două felii de pâine între care se găseau bucățele de carne. Îi plăcea să mănânce astfel deoarece nu trebuia să folosească o furculiță, nu se murdărea pe mâini de la carnea unsuroasă și putea să-și continue jocul în timp ce mânca . Colegii de la masa de joc au început să comande ”la fel ca Sandwich” și uite-așa cuvântul și-a intrat în drepturi.
Sandwich-ul a devenit atât de popular pe întreaga planetă încât The Wall Street Journal l-a desemnat ca fiind ”cea mai mare contribuție a Marii Britanii la gastronomia mondială”. În afara ironiei evidente, gustosul sandwich a însemnat totuși un mare pas înainte în stilul de viață al oamenilor și nu știu țară în care acesta să nu fie la mare preț. Iată doar câteva exemple:
Statele Unite . Celebrul hamburger este, de fapt, sandwich toată ziua chiar dacă feliile de pâine reprezintă o chiflă rotundă tăiată în două. Carnea tocată de vită, prăjită pe grătar, este delicioasă și se combină perfect cu bucățelele de murături, ceapă, salată și tot felul de condimente. Iar dacă se adaugă o felie de brânză s-a transformat în cheeseburger. Indiferent de variantă, pentru a savura un hamburger adevărat trebuie să vorbești cu gura plină.
 |
| sursa foto www.comicvine.com |
Franța. Se spune adesea că francezii nu fac sandwich-uri. Cei care rostesc această banalitate nu au gustat se pare Croque Monsieur. Când am vizitat prima oară Franța mi s-a spus într-o zi că la cină vom avea croque monsieur și cum suna atât de franțuzit mă așteptam la o specialitate tradițională facută de vreun mare chef. Când colo, ce să vezi, un sandwich prăjit, cu cașcaval și șuncă la mijloc. Gustos, nimic de zis. Se consumă, neapărat, având o eșarfă très chic în jurul gâtului.
 |
| sursa foto: www.regions-of-france.com |
Suedia și celelalte țări scandinave. Cele mai des întâlnite sandwich-uri nordice sunt cele cu pâine neagră, brânză, somon și mult mărar. Sunt împachetate întotdeauna în șervețele cumpărate de la IKEA.
 |
| sursa foto www.eating-made-easy.com |
Marea Britanie. Contrar aparențelor britanicii mai mănâncă și altceva în afară de fish and chips și iahnie de fasole la micul dejun. Pentru ei a câștiga o brumă de bani înseamnă a avea asigurate bread and butter și au fost întotdeauna ceea ce pentru noi este pâinea cea de toate zilele. Sandwich-urile lor sunt aproape întotdeauna tăiate sub formă de triunghiuri pentru că cercetătorii britanici au demonstrat că tăiatul în diagonală le face cu 30% mai gustoase .
 |
| sursa foto www.pixgood.com |
România. Românilor le plac sandwich-urile ”cu de toate”. Primul strat, cremă de brânză apoi ceva salam, o frunză, două de salată, o felie de cașcaval, un pic de castravete și deasupra încă o felie de pâine unsă cu cremă de brânză pentru că, popor mioritic fiind, românii sunt toți fani brânză.
Aș fi scris câteva cuvinte și despre șaorma, kebab, gyros, taco sau buritto care toate seamănă între ele dar justiția americană a decis că acestea NU sunt sandwich-uri. Pentru ca un sandwich să fie declarat ca atare trebuie să conțină minim două felii de pâine și nu doar una rulată sau împăturată. Aceasta a fost sentința din 2006 a tribunalului din Boston, Massachusetts când un ”sandwich shop”, care avea trecută o clauză de neconcurență în contractul de închiriere a spațiului dintr-un mall, a dat în judecată proprietarul pentru că acesta închiriase un spațiu alăturat unei firme care vindea kebab.
Pare hilar dar cum eu respect justiția nu o să comentez hotărârile acesteia.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
Mor de foameeeee!!!! Jeni
Ce fel de sandwich vrei ? românesc ? 🙂
Mi s-a facut super pofta. Apreciez toate informatiile transmise prin postare insa as mai adauga un ingredient universal – ceapa. Un pic de ceapa taiata, fie proaspata, fie calita, merge nemaipomenit in orice sandwich.
Da, am observat ca românii adoră ceapa 🙂
Salivez deja:)
Va las reteta sandwichului meu preferat:
– doua felii de paine integrala
– branza de capra tartinabila
– avocado copt
– un trop de condimente uscate: rozmarin sau cimbru merg de minune.
Pentru weekenduri relaxante adaugam un ou posat peste el si il spargem frumos pentru efectul wow:D
Dupa ce am citit postul asta stiu exact cum voi incepe ziua de maine..:)
Asta e deja reteta de Master Chef…
Mult succes!
Multumesc Simona !