Curățenia în casă. Cele mai enervante lucruri.

        Prefer să-mi păstrez weekend-urile pentru mine făcând lucruri care mă relaxează și îmi aduc bucurie și nu să mă apuc de curățenie lucrând ca o nebună de dimineața până seara ”profitând” de faptul că am o zi liberă. Filozofia mea din acest punct de vedere este să  fac în fiecare zi a săptămînii câte ceva, să trebăluiesc o jumătate de oră sau o oră maxim, astfel încât să nu las lucrurile să se adune, dar nici să mă omor cu lucrul căzând epuizată seara. Dacă într-o zi șterg un geam, în alta fac curat în dulăpiorul din baie iar în altă zi dau cu aspiratorul parcă nu e nici atât de plictisitor și nici atât de frustrant gândul că mi-aș irosi viața cu mărunțișuri care nu aduc niciun fel de plăcere sau satisfacție. Desigur aceasta este părerea mea pur subiectivă pentru că știu cu siguranță că există persoane obsedate de curățenie însă din fericire pentru mine nu fac parte din această categorie, ba chiar există câteva task-uri care mi se par o totală pierdere de vreme. Ca toată lumea, le duc și eu la bun sfârșit pentru că nu am încotro, însă recunosc că nu-mi fac nicio plăcere și de fiecare dată când le vine vremea, le amân cât pot de mult.

  • Spălatul perdelelor. Nu știu de ce mi se pare că de fapt perdelele nu se murdăresc niciodată pentru că nu le atinge nimeni, nu sunt ca o pătură cu care te învelești sau, mai rău, ca o față de masă care se pătează. Cu toate astea cică măcar o dată pe an trebuie spălate, ceea ce (într-un mare sictir), execut și eu. Spălatul în sine nu ar fi o problemă, ce mare lucru să le bagi și să le scoți din mașină dar călcatul (oare cine m-a pus să-mi iau perdele din bumbac?) și apoi agățatul înapoi pe galerie, mă disperă.
  • Ștersul prafului. E foarte adevărat că nu este ceva care să ceară un efort deosebit sau să îmi ia prea mult timp dar jur că la zece minute după ce am terminat, praful se vede din nou pe mobilă mai ales acum vara când stau tot timpul cu geamurile deschise. Pe stradă e circulație mare, colbul se ridică, orașul meu a fost prăfos de când mă știu iar operațiunea de șters praful zici că face parte din raportul zilnic de activitate al Cooperativei Munca în zadar.
  • Călcatul. Din punct de vedere psihic nu mă simt capabilă să petrec o după amiază întreagă călcând cearșafuri care în secunda doi, la prima atingere, la primul somn în așternuturi  vor arăta ca și când le-aș fi pus direct șifonate pe pat. E adevărat că un pat cu cearșafuri apretate și perfect întinse arată foarte bine dar la mine acasă nu suntem la hotel ca să avem cameristă și nici poze de Instagram cu lenjerii de pat impecabile nu sunt tentată să postez. Așa că peste etapa asta am sărit. Știu că există minunății ca cele de aici dar acestea pur și simplu nu sunt pentru mine. Nu spun că detest să calc doar lenjerii de pat dar și hainele pe care le port și cele pe care aleg să le cumpăr trebuie să îndeplinească un criteriu foarte important: să nu se șifoneze. Așa că indiferent dacă tocmai le scot din dulap sau dacă au stat două săptămâni înghesuite în bagajul de vacanta, trebuie să fie purtabile fără a mai trece fierul de călcat peste ele.
  • Mutatul hainelor din sezonul trecut dintr-o parte în alta, adică din dulapul folosit în mod curent în debara, pod, garaj, beci, diverse cutii și alte cotloane la care se ajunge cu greu. Și invers. De fiecare dată când mă urnesc să fac treaba asta îmi propun să devin adepta unui stil de viață minimalist, stil care presupune deținerea și utilizarea unui număr cât mai mic de obiecte, însă gândul îmi trece repede pentru că îmi plac prea mult hainele ca să pot renunța la ele. Frumusețea cerând deci sacrificii, voi continua să le mut la fiecare schimbare de anotimp.
  • Dezghețatul frigiderului. Din fericire de grija asta am scăpat de când mi-am cumpărat un frigider no frost și nu înțeleg de ce nu se fabrică toate frigiderele pe acest principiu. Până nu demult trebuia ca periodic să golesc tot interiorul, să aștept apoi să se topească blocurile de gheață, să înșir tot felul de tăvi în care să se scurgă apa și să pierd juma’ de zi cu bucătăria vraiște. O corvoadă cu care cred că ar fi trebuit să deschid lista, atât de urâtă mi-a fost întotdeauna.

        Dacă stau să mă gândesc un pic, aș mai putea continua dar n-aș vrea totuși să mă judecați prea aspru așa încât o să păstrez aparențele și o să declar că restul treburilor din gospodărie le fac cu plăcere. Cu o singură precizare:  această declarație nu o fac cu mâna pe biblie.
mop

Share This:

15 păreri despre “Curățenia în casă. Cele mai enervante lucruri.

  1. De acord cu toate punctele. Doar ca eu nu ma mai obosesc sa mut hainele, stau toate in dulap. Iar frigiderul meu nofrost are o problema, ca tot face gheață, pe care o mai sparg regulat, uneori chiar cu un ciocan (spre jgheabul ala unde se strange apa de condens). ll dezghet o dată pe an, dacă se poate cand e ger afara, scot sertarele din congelator direct afara, ce e în frigider bag in geanta frigorifica si termin relativ rapid.
    Iti mai zic una: spălat partea de sus a dulapurilor din bucatarie. Am facut-o săptămâna asta.
    Vara mai calc cate o bluza, fusta sau rochie, ca n-am nimic sintetic de vara, deci toate se cam sifoneaza. Dar le pun la spălat la temperatura mică si turatie mica la centrifugat, deci unele merg si asa sau se calcă ele de la purtat 🙂
    Praful nu-l prea sterg, din motive expuse de tine, plus ca pe mobila noastra alba nu se prea vede.

  2. Locuiesc in Danemarca si aici nu exista perdele si covoare . Pt ca aduna praf si bacterii . Ma refer la danezi pt ca cei veniti din alte tari inca au . Desi perdele de cumparat in Danemarca nu am vazut . Am adoptat si eu stilul asta desi la inceput nu prea imi placea dar acum cand vad ce usor e sa dai cu aspiratorul , sa speli pe jos etc . Desigur e o chestie de gust … dar cu timpul te inveti asa . Adina

    1. Covoarele si perdelele uneori isi au rostul lor. Noi nu avem covoare, dar asta iarna ne-au cam înghețat picioarele când stateam pe canapea. Pana sa alegem ce covor ne luam ca sa il punem acolo, a trecut iarna. Dacă ai încălzire prin sol, chiar ca n-ai nevoie de covor, doar ca ,din ce se zice, praful se ridica odata cu aerul cald.
      Perdelele sunt bune sa nu vada toata lumea, direct din strada, totul la tine in casă. La noi s-ar vedea, ca poarta si gardul sunt mai mult de forma. În apartamentul din România, unde stam doar vara câteva săptămâni, am renuntat si la perdele si la covoare.

    2. M-as invata foarte repede fara perdele si covoare 🙂 Intr-o vreme nu am avut perdea la dormitor dar la insistentele sotului am revenit la traditie 🙂

  3. Din cand in cand vara ma trezesc cu panze de paianjeni pe pereti pt ca si la mine geamurile raman deschise zi- noapte.Nu-mi place operatiunea dar nu o aman niciodata.Cu spalatul geamurilor nu ma omor si ma bucur cand ma ajuta ploile repezi pe cel de la balconul inchis.Am avut o neinspirata idee sa pun un geam mare la mijloc care imi da de furca cu toate sculele sofisticate cumparate.Nu inteleg prietenele care isi fac un fel de ritual (vineri am zi de curatenie, etc ) si nu amana operatiunea pt nimic.Am noroc ca omul meu nu-mi arata cu degetul praful si nu considera ca nu-i pica steaua daca da cu aspiraturul.M-am resemnat si cu nepoata mea care-mi vine doar in vacante si ma roaga sa o las cu dezordinea din camera ei ca asa o lasa si maca-sa .Reactionez numai cand vad ca tot dulapul e golit peste tot dar asta numai cand sunt eu musafir la ei.

  4. am terminat curatenia si lenevesc putin. 2-3 ore ajunge sa spal chiuvete, oglinda, toalete, urasc astea. Nu am covoare. Frigiderul meu nofrost are o problema si face gheata asa o data pe an il dezghetz. Perdelele le spal o data pe an. Geamurile le am imense, cat tot peretele, asa ca ia cateva ore sa le spal. Haine am putine si merge treaba parfum. Spal in fiecare weekend toate lenjeriile (din motive de acarieni), si am si uscat hainele, nu calc dar ce voi purta sapt urmatoare sunt pregatite deoparte. La bucatarie, pe partile unde am aplicat metoda MariKondo (grupate si intr-o cutie), totul merge simplu, unde nu am aplicat (inca nu pot renuntza la anumite lucruri) e jale.

    Daaar am o gramada de chestii la sectiunea hobby. O gramadaaaa de carti, atze, foarfece, materiale, proiecte incepute si neterminate etc. Si mai adun.

    Sunt o lenesa.

  5. Ioana, I-ati o femeie sa faca curatenie. Cu praful sunt la Wilko in UK ultra cheap servetele umede de sters praful si tin tare bine ca si aici vine praf de pe camp

  6. Cu toate ca mie imi place mult sa fac ordine si curat (ma relaxeaza psihic, am o stare de bine sa stiu ca e curat), nici mie nu-mi fac vreo placere deosebita cele mentionate de tine mai sus.
    Cateva mentiuni, poate te ajuta:
    – chiar daca perdelele tale is faine, poate ar fi bine sa le schimbi, sa cauti unele pe gustul tau, dar din alt material. Nu stiu din ce material sunt perdelele mele (sunt din Praktiker, finute si au ceva broderie), dar procedez asa: le spal la programul special pentru perdele, cu turatia masinii la minim (400 e minimul la masina mea), le scot imediat ce s-a teminat programul si le si pun rapid pe galerie asa, ude. Mai demult am marcat pe spate, cu un marker negru, locurile in care trebuie sa le agat pe galerie, asadar le prind repede in carlige. Chiar daca atunci cand e scoasa din masina perdeaua este oarecum sifonata, intr-o ora este bine intinsa si aproape uscata (se calca singura).
    Perdelele nu se murdaresc nici la mine, dar se incarca de praf, chiar daca nu e vizibil (locuiesc langa o strada cu mult trafic si tin geamurile deschise destul de mult). Am astm pe fond alergic, deci caut sa scap de praful adunat.
    Nu calc lenjeriile de pat, dar le intind bine de tot atunci cand le impaturesc (pun in cearceaful de pilota toate celelalte elemente, ca intr-un plic) si am un raft dedicat pentru lenjerii. Sunt acolo vreo 5-6 lenjerii, una peste alta, se preseaza de la greutate. Cand o scot pe cea de la baza, are si dungi, de parca le-as fi facut cu fierul. Nu sunt perfecte, e clar, dar arata foarte ok chiar daca sunt din bumbac. Lenjerii de pat ma calcat numai daca am avut musafiri peste noapte :))
    – nu-mi place sa calc, prin urmare incerc sa fac asta rar: imi sacrific cateva ore dintr-o seara si calc pentru mai mult timp. Pentru mine am multe haine care nu necesita calcat, dar tricourile si camasile sotului au nevoie de fier.
    – am dezvoltat un sistem de impaturire (e mult spus sistem) care sa se potriveste dulapurilor noastre asa incat intr-un raft sa am 4 teancuri de haine: cele 2 din fata sunt pentru uz curent (sau sezonul cald), cele 2 din spate sunt pentru uz ocazional (sau sezonul rece). Asa fac in toate rafturile (si pentru mine, si pentru sot, si pentru copil). Cand se schimba sezonul doar fac rocada intre teancuri sau n-o fac deloc. Spre exemplu sotul are in unul din rafturile lui: in spate doua teancuri de camasi necalcate (unul cu maneca scurta, unul cu maneca lunga), iar in fata 2 teancuri de tricouri calcate. Camasile care sunt calcate in acel moment sunt pe umerase. El n-are treaba cu camasile necalcate, prin urmare ii este foarte usor sa-si ia din raft un tricou, oricand. Nici eu nu umblu la teancurile din spate decat numai cand trebuie sa calc camasi.
    Cred c-am scris prea mult. De fapt, nu cred, sunt sigura :))
    Dar asta e pentru ca mereu mut/schimb si incerc sa organizez lucrurile cat mai eficient in casa (nu am spatiu mult) si-mi place cand, in sfarsit, descopar ceva care functioneza bine.

    1. Cred ca esti o persoana extrem de ordonata. La mine in dulapuri se lasă cu haos de multe ori, e drept ca în ultima vreme mai puțin pentru că, din fericire, am reușit să reduc din numărul de haine.
      Ideile tale sunt minunate și într-adevăr este musai să schimb perdelele cu unele mai puțin șifonabile.

    2. Ce idei faine! Si la mine in dulap se termina cu dezordine.
      Da, da, si eu agăț perdelele umede. Dar nu mi-a trecut prin cap sa fac semne cu markerul, de asta le spal rar, ca cel mai greu e pusul la loc. O sa fur ideea 🙂
      In schimb abia acum am geamuri cu termopan, asa usor mi se pare spălatul lor, aproape a devenit o plăcere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *