Fără nicio altă introducere o să intru direct în subiect: cea mai mare pierdere de vreme mi se pare călcatul hainelor. E adevărat că dintre muncile făcute în gospodărie este una dintre cele mai ușoare din punct de vedere al efortului fizic dar este și cea mai plictisitoare, ca să nu mai vorbesc de faptul că scopul final este de cele mai multe ori de o inutilitate aproape de domeniul absurdului. Călcatul unei lenjerii de pat, adică un cearceaf, două fețe de pernă mari, două mici plus ditamai plicul pentru pătură îți ia cel puțin o oră pentru pentru ca mai apoi, întinse pe pat, în câteva minute să devină la fel de șifonate exact ca înainte de călcare. Când vedeam una ca asta (pe vremuri, când tânără fiind respectam toate conveniențele) mă simțeam ca o angajată la Cooperativa Munca în Zadar. Între timp mi-a venit mintea la cap și am renunțat la a călca doar ca să mă aflu în treabă și calc doar atunci când este strict necesar.
Îmi aduc aminte cum bunica, de fapt și mama la fel, își programau câte o zi întreagă doar pentru călcat. De dimineața până seara, cu o singură întrerupere la prânz când strângeau toată șandramaua ca să mâncăm cu toții, doar asta făceau. Primul pas era umezirea hainelor cu o mică stropitoare astfel încât să poată fi călcate mai ușor. Se luau una câte una, se stropeau cu apă și apoi se rulau strâns și se băgau sub un prosop mare să apuce să se îmbibe uniform. La masa din bucătărie, cu un fier de călcat ce se încălzea extrem de încet și pe deasupra era și foarte greu, călcau tot, dar absolut tot ce fusese spălat cu câteva zile înainte, începând de la cămășile lui tata, uniformele noastre, tricouri, lenjerii de pat, batiste, perdele… până și prosoapele și ștergurile de bucătărie erau călcate, împăturite la dungă și aranjate frumos în dulap. Ca să nu mai spun că uneori se lua curentul când îți era lumea mai dragă și rămâneau cu maldărul de rufe umezite de-ți venea să-ți blestemi soarta. Mă rog, asta o spun de la mine pentru că mama era foarte calmă și nu se enerva niciodată.
Când se întâmpla pocinogul de rămâneam fără curent, se trecea la planul B adică intra în funcțiune anticul fier de călcat care pe vremea stră-bunicii se umplea cu cărbuni încinși. Cum cărbuni nu aveam, (măcar faza asta era depășită), mama punea fierul pe soba Vesta din bucătărie și de bine, de rău reușea cu greu să termine munca începută de cu dimineață. Sunt convinsă că pe vremea aia nici măcar nu-și imagina cum vor arăta statiile de calcat de la Philips, așa cum nici eu nu mi-am imaginat vreodată că ”videotelefonul” pe care îl găseam doar în cărțile de science fiction se va găsi la un moment dat în buzunarul fiecăruia dintre noi.
Sunt aproape sigură că mulți din cei care fac parte din generația millenials n-au folosit în viața lor un fier de călcat și probabil în două generații de-acum încolo acest instrument va dispărea cu totul. Până una-alta însă, încă se mai produc cămăși din materiale care trebuie călcate și dacă faci parte dintre cei atenți la astfel de detalii cu siguranță o să-ți placă această masa care o sa iti usureze munca Eu, fiind mai pragmatică, nu vreau să mi-o ușurez ci să o elimin cu totul 🙂
Parțial am găsit soluția, nu-mi aparține ideea ci am găsit-o undeva pe internet dar este genială. Toate tricourile, puloverele, pijamalele, blugii și celelalte haine care se pretează la așa ceva, le țin rulate în sertare. Nu ocupă mult loc, le văd pe toate dintr-o privire, nu se șifonează deloc, ba chiar cele care erau boțite, își revin până la următoarea purtare. Să mă laud, deci 🙂 
Voi cum stați cu călcatul? Vă enervează, vă plictisește sau vă relaxează? (pentru că am întâlnit și astfel de cazuri) Ori l-ați eliminat cu totul din lista treburilor gospodărești?
Pe mine ma relaxeaza calcatul! Mai ales cand am o zi proasta, ce poate fi mai satisfacator decat sa vezi cum poti lua un tricou sifonat si urat si sa-l transformi intr-o clipita intr-un tricou perfeeeect intins? De as putea transforma asa toate lucrurile sifonate din viata mea!
In plus, nu-mi plac lucrurile sifonate. Nu ies niciodata pe strada cu hainele necalcate – tricouri, bluze, camasi, rochii, fuste. O haina calcata are cu totul alt aspect.
Lenjeria de pat n-o calc, ca nu-i cazul – la ce somn agitat avem, a doua zi e fix la fel. Calcam doar fetele de perna, pentru dezinfectare (suntem alergici si eu, si sotul).
Nu ești prima persoană pe care o aud spunând că o relaxează această operațiune, până la urmă suntem cu toții diferiți.
De exemplu înainte de apariția internetului obișnuiam să scriu foarte multe scrisori, corespondam cu o mulțime de prieteni și rude și tare mă miram când auzeam pe cineva spunând că urăște să scrie scrisori 🙂
Ceva care mie îmi plăcea atât de mult, altora le repugna 🙂
Mmmm si scrisorile sunt faine… au acel aer personal. Mie si acum imi place sa ofer felicitari in care sa scriu cateva cuvinte din suflet, si sa le ofer alaturi de cadouri.
Eu lucrez in IT, stau minim 8 ore in fata tastaturii, asa ca-mi place sa compensez apoi prin munca fizica… calcat, gradinarit, pictat, scris…
Si mie imi place sa calc, dar strict ce e nevoie de iesit pe strada si uniformele copiilor, cum am mai spus, cand erau obligatorii…insa eu nu calc din alte doua motive, consumul maricel de curent si timpul pretios.
Timpul. Timpul e cel mai prețios și îl irosim pe tot felul de nimicuri.
Eu sunt cu tine 🙂 nu calc decat daca este chestiune de viata si de moarte, si de obicei nu este. Nu e greu dar e cea mai detestata munca din gospodarie si am eliminat-o aproape in intregime. Si eu stau 8 ore la birou cu un ecran in fata, dar statul cu fierul in mana ma omoara cu zile. Da, am hainele un pic sifonate, cand le cumpar ma uit pe eticheta sa nu necesite calcare (si nici spalare manuala ca ma iau de cap, de ce mai am masina de spalat) si asta e, oricum nu ma poate placea toata lumea. Cui nu-i place ca nu am haine calcate perfect… ce sa zic, sa-si intoarca privirea 🙂
P.S. Da, mama ma mai critica, dar nu se prinde de mine. Lenjerii de pat si prosoape nici ea nu mai calca.
Si e ma uit pe eticheta sa nu necesite spalare manuala 🙂 N-as mai spala cu mâna nici măcar o batistă.
Spalare manuala la mine insemna spalat la programul lână, apă rece si e perfect. Am o bluză primita cadou care nu se spala decit la curatatorie, am bagat-o si pe ea la masina, la lână, fara nici o problema.
Si eu am testat un sacou de in la programul de lână și a ieșit perfect, asta după ce îl dusesem la curățătorie de nenumărate ori.
Si pe mine ma critica maica-mea 🙂
Calcam doar camasile sotului si daca ceva e prea sifonat. Sotul a descoperit insa o marca de camasi de bumbac care nu se calca, asa ca nu mai calc aproape nimic.
Tin minte si la noi cum se umezeau lucrurile…in plus la noi se mai si apretau, iar cele albe se tratau cu albastreala. Avea mama o fata de masa cu broderie pe care o calca in 3 ore. Eu am una acelasi stil: in 15 minute am rezolvat-o. Dar o folosesc rar.
Ahhh, Elena, uitasem complet de albastreala!! si mama folosea dar nu mai stiu ce era… ia să caut pe net 🙂 uite, mi-ai dat un subiect de gândire 🙂
Și apretul din amidon. Și cubulețele alea de sineală. Și mai și fierbea mama așternuturile și albiturile într-un cazan pe aragaz. Adauga apă oxigenată sau perhidrol pentru albire. Călcam de-mi săreau capacele lenjerii cu inserții de dantelă, brodate.
Acum caut din cele creponate pe cât posibil. Și colorate. 😉
Nu întotdeauna îmi place să calc, depinde. Mă instalez in fața Tv ca să-mi treacă timpul. Cu stația de călcat e într-adevăr mai eficient, deși mult timp m-am încăpățânat să cred că nu-mi trebuie. Acum n-aș mai putea fără.
Da, uitasem de cazanul respectiv in care se fierbeau diverse ca sa fie albe-albe.
Maică-mea isi aduce aminte cu nostalgie de culoarea alba ca zapada a scutecelor pe care le folosea la mine…de parca mai conteaza sa fie albe.
Roxana, mereu m-am intrebat, la statia de calcat trebuie sa tii mereu apasat pe butonul de aburi? Nu e obositor?
Mie nu-mi plac lenjeriile de pat creponate, mi se pare că mă zgârie pe piele. Deh, sunt o prințesă cu piele fină 🙂
Şi mie mi se pare o pierdere de vreme călcatul hainelor. Lenjeria de pat nu o calc. De obicei când fac această operaţiune îmi găsesc o emisiune la tv sau un film, să îmi fie mai uşor. Am multe tricouri, cămăşi şi în general haine uşoare de vară care trebuiesc călcate deci voi avea de lucru mai mult în perioada următoare. 🙂
Iar vara e si mai greu cu călcatul pentru ca e cald afara. Succes, deci 🙂
Încearcă să calci în timp ce te uiți la ceva, un serial de comedie merge cel mai bine. Trece timpul destul de repede și nici nu-ți dai seama când ai călcat. Lenjerii nu calc deloc, așa că nu mi se pare o activitate prea stresantă. Pe mine mai mult mă obosește schimbatul lenjeriei cu cearșaful care trebuie băgat sub saltea :))
Cearceaful cu elastic la colturi e rezolvarea 🙂
Și ăla chiar că+ți vine să mori dacă încerci să-l calci! 😉
In afara de maica-mea ma indoiesc ca mai exista cineva care sa le calce :))
Confirm :)) e cea mai tare inventie
Nici sa nu aud de calcat. Cearceafurile le scutur bine cind la pun la uscat apoi, cind le string le impaturesc si gata, sunt calcate ! Sotul isi calca singur camasi,pantaloni. Eu imi calc doar vara bluzitele mele subtiri de bumbac.
Pt spalatul manual eu folosesc programul de lana, ca Elena
Eu calc f rar, de regula camasi (isi calca singur sotul cele zilnice, dar unele pt cand e cu super scortosi, i le calc eu, si apoi am si eu camasi) si unii pantaloni si cateodata daca imi e lene sa scot rufele din uscator la timp mai raman tricouri sau blugi sifonati, astea cu fierul
Primavara vara eu port aproape exclusiv bluze de matase, pe astea le mangai cu un fel de fier vertical 3 min de bluza gen, iar iarna port lana si casmir pe care le netezesc cu mana, nu trebuie calcate
La masinile noi, plus uscator, le scuturi bine si eventual netezesti cu mana inainte sa le impaturesti si e destul, nu ies sifonate mai deloc, nu vad de ce le-as calca…
Eu ascult muzica la casti cand am program de calcat, dar nu cred c-am calcat vreodata mai mult de 2h in sir, pfuai, o zi intreaga… Sa nu ne mai plangem de nimic, zic… Ele calcau atunci asa si pt igiena, ca n-aveau detergentii de azi si masini care sa spele la 60-90 grade x ore, acum nu mai e cazul, zic
Chiar bine zici, nu ar trebui sa ne plangem de nimic daca facem o comparatie cu ce insemna atunci viata unei femei cu familie. Eu numai cand ma gandesc cum ciupilea bunica-mea de pene cate o gaina taiata mi se face rău 🙂
Urăsc această activitate!
N-am pigulit in viata mea o gaina, dar asa fi incantata sa o fac daca as primi una 🙂
N-am pigulit, dar am disecat multe gaini gata imputite, de iti mutau nasul, deci imi imaginez ca pigulitul e o treaba mai eleganta 🙂
” ciupilit”, nu pigulit, cum n-am facut, nu prea stiu nici termenii 🙂
Păi nu e o încântare să ciupilești găina opărită că pute ca naiba 🙂 Plus că uneori rămân cotoare mici-mici de trebuie să le scoți cu penseta.
am facut eu. Un motiv sa devin vegetariana :D.
Glumesc, motivul sa devin vegetariana e taiatul porcului si spalatul matzelor.
Cu gaina/curca ma descurc, cu gasca avui lupte mari ca are puf mult.
La nevoie mă descurc și eu cu orice și dacă ar veni, Doamne ferește, foametea, aș înjunghia și porcul pentru copiii mei. Sper totuși să nu fie cazul vreodată 🙁
De calcat sa nu zici nimic, eu ani de zile calcam cu placere. Ba cand aveam insomnii ma trezeam si calcam, dar calcam tot! chiloti, sosete, prosoape, cerceafuri si perdea si bluze si blugi etc. – la camasile barbatesti (fara volane) am ajuns la performanta de a le calca in 4-5 min, ziua de calcat la bunica a devenit ziua de calcat eu la bunica, de la 15-16 ani. Si apoi am cunoscut the boy friend si acum nu mai calc deloc 😀 :D, am altele mai interesante in viata de facut.
Ce urasc insa e sa curatz baile (toalete, chiuvete, cada, pe jos). Cred ca se trage din perioada cand foloseam chimicale multe si mi se facea rau. Sau mi se trage de la lene. Whatever, ca sa imi usurez asta, mi-am creat niste rutine de 2 lei: cat ma spal pe dinti frec cate o chiuveta: 3-4 minute plicticoase de periat dintii si pac, cu cealalta mana scot chiuveta luna 😀 , ca am o cutie de bicarbonat mereu in baie + un tawashi 😀 . Si spal cate o toaleta pe rand, asa ca ajung ambele toalete curatate de 1-2 ori pe sapt.
Ești eficiența întruchipată 🙂 Dacă stau să mă gândesc un pic mie nu-mi place de fapt să fac nicio muncă în gospodărie dar nu pot să spun chiar așa în gura mare că mi-e jenă :))))
Nu numai ca nu imi place dar da’ de ceva ani ma si vaicaresc :)))
Degeaba, tot eu tre sa le fac :)). Spalatul chiuvetelor a disparut ca povara de cand il adaug la rutina de dimineata. La toalete insa bomban si bomban.
Pe jos mai matura si sotul, mai am un covor (el matura, eu il perii, aspiratorul s-a stricat). Geamurile insa am evitat sa le spal de anul trecut, si cu cat trece timpul cu atat ma sperie mai mult ca sunt mari si murdare (aprt. are 2 pereti afara, 100% sticla) – ca sa sa mobilizez mai usor mi-am propus sa spal cate un geam pe sapt. (sunt in total 8) – si inauntru si inafara, si apoi de la capat, si sa zic ca e fitness pt brate 😀 😀 . A incercat fiica mea sa ma ajute sa spele geamurile – nu vrei sa stii cum a ramas 😀 😀
Nu are administratia contract cu firma de spalat geamuri? Ca la noi la blocuri vad firme care spala tot blocul
Eu am un nene care vine o data pe luna aproximativ (el stie exact cand, imi pune bilet in usa sa las poarta descuiata) si spala tot, 7 sus si 4 jos, 15 eur, mie imi ia o zi intreaga. Bine, el le spala pe dinafara, in Interior le spal cand spal perdelele, sus o data pe an, jos de 2 ori, nu se murdaresc asa tare sa fie nevoie mai des. Nu costa asa de mult raportat la efortul tau, mai bine cauti o firma, zic
Nope. Nu e asa ceva aici ca as profita.
Sunt 32mp2 de geamuri ( x 2 ca si pe exterior si pe interior ), cand am mutat am spalat tor singura si mi a luat aprox. 4 ore (nu perfect, fara lustruit, las dare) dar am altele mai faine in viata 😆