De cum dă frigul și se scurtează zilele, parcă nu ne mai place să stăm tot timpul afară și deși încă terasele sunt deschise, tot mai bine e să te retragi în confortul casei tale. Sau cel puțin pentru mine asta e valabil în fiecare an. Odată cu venirea toamnei cheful de ducă mi se diminuează considerabil și simt cum cea mai mare parte a energiei mi-o iau atunci când sentimentul de ”acasă” mă copleșește în cel mai plăcut mod. Cu toate că iubesc enorm călătoriile, niciodată nu am suferit atunci când, din diverse motive, în vreun concediu sau weekend prelungit, a trebuit să rămân acasă. Pentru că am fost binecuvântată să am o căsuță exact așa cum mi-am dorit-o. Caldă, primitoare, decorată cu gust și în care fiecare obiect are o poveste. Bine, de fapt nu e o căsuță în sensul propriu al cuvântului ci un apartament de bloc, dar cred că înțelegeți că ideea e aceeași 🙂 Metrii pătrați nu sunt o limită în calea stării mele de bine și nici inexistența unei curți atunci când am un balcon generos.
Casa mea este hygge, (cuvânt danez oarecum sinonim cu englezescul coziness) dar care înseamnă mai mult decât o simplă stare de bine şi de confort. Adică sentimente pozitive, bunăstare, ospitalitate, respect pentru cei din jur, dragoste pentru natură, mulțumirea de a te bucura de ceea ce ai și, nu în ultimul rând, lipsa aspirațiilor lacome. Opusul opulenței și al grandorii. Hygge este în același timp și un concept care se poate transforma într-un stil de viață și este un cuvânt intraductibil în limba română. Sau, mai bine spus, era până nu demult pentru că Storia.ro (o platformă cu anunțuri imobiliare) a inițiat o campanie sau un concurs, nici nu știu exact cum să îi spun, prin care românii erau invitați să inventeze un cuvânt care să exprime cel mai bine conceptul hygge. Iar cuvântul care a primit cele mai multe voturi, a fost biniște. Nu apare încă în DEX dar de un an și ceva, vocabularul nostru e un pic mai bogat și îndestulător iar cuvântul a devenit deja uzual. Cel puțin la mine în oraș cu siguranță toată lumea îl știe pentru că s-a deschis un complex de agrement care se numește Biniște și cai. Un restaurant care deține și o mică herghelie. Minunat loc!
Îmi place mult designul interior, decorațiunile, aranjamentele, îmi plac ideile nonconformiste de amenajare a spațiilor însă marele meu regret este că nu m-am născut cu talentul de a putea crea ceva eu însămi în acest sens. Pur și simplu nu am ”viziune”, nu pot să îmi imaginez ceva la scară mare până nu văd concret în fața ochilor și întotdeauna mi s-a părut că a fi arhitect este cea mai grea meserie din lume. Ador videourile de pe YouTube în care diverse persoane, unele vedete, altele total necunoscute, își deschid ușa casei și prezintă spațiul în care locuiesc cu toate poveștile din spatele procesului de amenajare. Mă uit și la vile de milioane de dolari dar și la apartamente minuscule în care dacă tragi scaunul de sub masă nu mai ai loc să deschizi ușa. Mă uit la case de pe alte continente dar și la blocurile noastre comuniste în care în spatele betoanelor gri se pot ascunde oaze de liniște și fericire în care traiul acasă se poate ridica la nivelul de artă a confortului. Totul este să știi unde să cauți inspirația pentru amenajare living sau amenajare baie și apoi să pui și o părticică din sufletul tău ca să transformi locul într-un sentiment și o stare de biniște.
Cam așa am făcut mereu la mine în casă, am luat idei de peste tot, apoi mi-am pus amprenta personală și sunt foarte mulțumită cu ce mi-a ieșit chiar dacă mereu mai schimb ceva pe ici, pe colo. Îmi place minimalismul însă nu cel dus la extrem și cred că nu aș putea renunța vreodată la micile obiecte de care mă leagă amintiri sau care au încă o poveste de spus. Voi cum sunteți? Vă plac casele cu covoare, draperii grele și tablouri sau cele cu pardoseli lucioase, blaturi goale și obiecte ascunse în spatele ușilor închise?
Nu-mi plac amenajările baroce, încărcate, cu dantele și volane, dar nici cele minimaliste, casele alea în care când intri ai impresia că esti la salonul de mobila și totul e perfect ordonat. Îmi place sa-mi decorez apartamentul in funcție de sezon, schimb accesoriile si culorile lor. Mă refer la mici obiecte, nu la zugrăveli și mutări de mobilier. Dormitorul meu e decorat în stil marin. Culori, obiecte și accesorii cu tema “marea”. Unele cumpărate, altele meșterite de mine. Zilele astea de ex. sunt în căutarea unor de dovleci mici și colorați, decorativi, pentru un platou de toamnă in camera de zi. De-abia aștept Crăciunul.
Și mie mi-ar fi plăcut să studiez arhitectura, amenajări interioare. Eram incantata și in copilărie de asa ceva și când prindeam câte o revistă străină in care apăreau reclame la mobilier, canapele, decupam și păstram idei. Aveam ușa dulapului meu tapetată cu pagini decupate cu fotografii de amenajări interioare, nu cu vedete de cinema! 🙂 . Și ce mai visam la casa mea ca-n revistă.
Nu-ti place sa muti mobila dintr-un loc in altul? Eu ador lucrul asta si in studentie, cand stateam la camin, le innebuneam pe colege cu mutatul :))))
Imi plac casele calde in care intrii si gazda te invita sa stai in cel mai confortabil loc.Imi plac covoarele,perdelele si draperiile frumoase,pernele decorative.Intr-un cuvant sunt cam demodata dar stilul minimalist fortat modern,cu ferestre fara perdele in care te simti ca la birou,nu ma reprezinta.A nu se intelege ca-mi plac interioarele incarcate de mobile de tot felul de lucruri inutile pe care nu te induri sa le arunci doar pt ca sunt incarcate de amintiri.Am copilarit la casa cu gradina si curte,am locuit o buna parte din viata tot in case dar acum apartamentul la bloc imi ofera confortul de care am nevoie la varsta mea.Cat priveste statul in casa in zilele ploioase de toamna, la mine e o obisnuinta cam nesanatoasa dar recunosc ca imi plac zilele de leneveala cand prind o carte buna si nu ma indur sa o las pana nu o termin de citit.
Nici mie nu imi plac ferestrele fara perdele. Am incercat dar mi se parea lipsit de intimitate.