Dacă e decembrie, e atmosferă de sărbătoare. Dacă e decembrie, e miros de scorțișoară și portocale iar, mai nou, dacă e decembrie, e târg de Crăciun și, ca să fii în rând cu lumea, musai să faci un city-break la Sibiu. N-ai bifat târgul, nu exiști. Glumesc, desigur, dar există totuși un sâmbure de adevăr altfel nu-mi explic cum de juma’ de Românie s-a mutat la Sibiu în weekendul care tocmai a trecut. Și din jumatea aia am făcut parte și eu.
De felul meu nu sunt o cârcotașă dar jur că n-am simțit nicio urmă de magie. Atmosfera festivă promisă de site-urile de turism a însemnat doar o îmbulzeală teribilă, o forfotă obositoare și o înaintare lentă prin puhoiul de lume în care stăteai în permanență cu gâtul răsucit ca să nu-i pierzi din priviri pe cei care te însoțeau. E adevărat că se auzeau colinde în difuzoare, e adevărat că mirosea a vin fiert și erau aprinse mii de luminițe dar ce folos dacă trebuia să aștepți la coadă o juma’ de oră ca să cumperi un kurtos kolac. Evident că n-am avut chef să împărtășim această experiență în schimb n-am avut cum să sărim peste distracția cu călușei fiind cu Sivia care la doi ani și jumătate a intrat în fibrilații când a văzut caruselul. O tură de teoretic 3 minute (practic mai puțin de două), costa 10 lei. Mi s-a părut o nesimțire să ceri un asemenea preț dar când e vorba de exploatarea sentimentelor părinților lăcomia nu cunoaște limite.
Cel mai mult mi-au plăcut proiecțiile luminoase de pe clădiri, brazii acoperiți de zăpadă, ninsoarea care cădea alene (tot doar o proiecție) și peisajele feerice care te făceai să uiți de noroiul prin care călcai. Sâmbătă seara nu am reușit să ajungem să vedem ce se vindea la căsuțele de lemn pentru că nu am avut nici putere, nici chef să dăm din coate și să ne înghesuim printre alte sute de oameni care își lungeau gâturile doar-doar or vedea globurile strălucitoare, bucățile de brânză, sau inimioarele de turtă dulce pe care le ofereau expozanții. Pe scurt, seara a fost un fiasco dar nu neapărat din cauza organizatorilor ci din vina noastră pentru că am venit în număr prea mare și toți deodată. Poate dacă era cu numere de ordine alta ar fi fost situația 🙂
Adevărul e că pe unde am umblat în lume, primul cuvânt care ar descrie târgurile de Crăciun ar fi cu siguranță aglomerația. Indiferent că am fost la Cluj, la București, la Viena, la Birmingham sau la York, nebunia a fost aceeași și din acest punct de vedere toate târgurile sunt la fel de obositoare iar de anul trecut de când cu atentatul din Berlin mă apasă și o undă de îngrijorare.
Am dormit într-un apartament închiriat de pe booking.com exact în buricul târgului. Practic clădirea era în Piața Mare, lipită de primărie și cu o priveliște superbă. Din când în când se auzeau clopotele de la biserică (duminică dimineața au sunat timp de un sfert de oră) lucru care mie mi s-a părut extrem de romantic. 
Noroc că am stat de pe o zi pe alta și a doua zi dimineața am putut relua turul târgului altfel m-aș fi întors acasă cu un sentiment de frustrare. Deși ziua a început cu o ploaie enervantă, până am băut cafeaua la Einstein a ieșit soarele și starea mea de spirit s-a înseninat la fel ca cerul. Tocmai îmi trecuseră nervii după ce o chelneriță a reușit să mă șocheze cu mitocănia de care a dat dovadă. Nici nu mai țin minte de când n-am mai fost tratată cu o așa impertinență în mod absolut gratuit. Singura ripostă a fost că nu am lăsat bacșiș, am plecat de acolo cu un gust amar și ceea ce mai pot să fac este să vă recomand să evitați acest local. Eu cu siguranță nu o să mai calc pe acolo în vecii vecilor. 
A, și era să uit să vă spun că am băut un salted caramel latte care a costat 14 lei și cel mai probabil era făcut dintr-un pliculeț de Brasero de 50 de bani. O porcărie.
Cu soarele sus pe cer luminițele nu mai erau aprinse în schimb piața era aproape goală și am apucat să colindăm toate căsuțele. Mi-a plăcut ce-am văzut: brânzeturi autohtone și numai, cârnați și cărnării, dulciuri de toate felurile de la baclavale turcești la stollen de Dresda, alune în ciocolată, acadele, turtă dulce și cozonaci, împletituri de lână, căciuli și papuci de blană și multe, multe bijuterii handmade unele mai frumoase ca altele. Mi-am cumpărat o brățară cu un semn al infinitului și una cu crucea celtică apoi am trecut drumul în Piața Mică unde am mâncat. De data asta nimic tradițional. Eu am luat o supă asiatică (ramen) din care de mult voiam să încerc. Supa în sine mi-a plăcut, păcat doar că tăiețeii nu erau de foarte bună calitate dar cel puțin mi-am satisfăcut curiozitatea. Presupun că era tot un soi de semipreparat instant dar ce să fac dacă ăsta e trendul: să stai în frig, în picioare la o masă înaltă de fier ascultând muzică de Crăciun și să mănânci cu tacâmuri de plastic. Magia sărbătorilor!
În concluzie, începând de anul viitor voi intra în spiritul Crăciunului sub orice altă formă decât mergând la un astfel de târg. Știu că la fel am spus și anul trecut dar, cu perseverență, până la urmă tot o să-mi iasă 🙂 
Si la noi au fost zilele orasului. Ce sa zic?! Cu strazile stam prost, podul peste de dunare e inca in stadiul de vis frumos, dar petrecem de mama focului. Am cumparat 6 mici si un colac secuiesc (18 lei + 15 lei). De tarabele pline de chinezarii nu ne-am apropiat. Ce e drept au fost putine. Predomina mancarea, vinul fiert!
Pod peste Dunăre? aia e lucrare de anvergură, dacă 60 de km de autostradă au fost făcuți în 15 ani, pentru pod prognozez cel puțin 25 🙁
N-am fost niciodata la un targ de Craciun in mod intentionat. Nu-mi explic cum de s-a intamplat asa 🙂 pentru ca-mi plac mult decoratiunile dragute si copilaresti de Craciun, si luminitele, si inimioarele de turta dulce, si toate. Nu neaparat ca sa cumpar multe, ci cat mai ales sa ma bucur sa le vad.
Dar o singura data s-a intamplat sa ma aflu la momentul potrivit, in locul potrivit. Acum cativa ani am fost la Viena 3 zile (nu era calatorie de placere) si am nimerit exact in perioada targului de Craciun. Dupa ce-am dat la o parte, cu bine, motivul stresant pentru care ma aflam acolo, m-am dus la targ, la faimosul targ de Craciun de la Viena pentru care exista atatea oferte de city break-uri.
Deci … Asa de dezamagita am fost! :)))) Am avut asteptari mari (desi nu stiu ce ma asteptam sa gasesc), insa n-am vazut nimic iesit din comun, sa pot sa spun ca ar fi meritat sa merg la Viena special pentru targ. Spre exemplu am dat peste o decoratiune de brad tare dragalasa pe care o aveam si eu acasa, cumparata de la Bamboo si care la Viena costa … dublu :)) Mi-am luat, totusi, o fata de masa mica, patrata, pentru ca era frumoasa, bleumarin cu stelute brodate, aurii si ciucuri aurii (mie tare-mi place combinatia bleumarin cu auriu, dar mai ales cu argintiu). Peste 1-2 ani am vazut exact aceeasi fata de masa in Romania, la un targ (nu de Craciun).
Cred ca targurile de Craciun sunt dragute si pot fi relaxante, dar sa nu avem asteptari mari si sa mergem inarmati cu rabdare.
De la Târgul din Viena am o cană tare drăguță în care am băut vin fiert. Țin minte că se cerea o garanție de 5 euro. Dacă duceai cana înapoi, primeai cei 5 euro, dacă nu, rămâneai cu suvenirul. Mi s-a părut o idee foarte faină pentru că nu erai nevoit să bei din pahare de plastic de unică folosință.
Se pare ca nu sunt singura care e de aceeasi parere :-).
Totusi, ce imi displace cel mai mult pe langa aglomeratie e frigul. La anul categoric voi alege sa mergem vreo 2-3 zile undeva la bai cu ocazia zilelor astora libere.
Da, așa e, e cam frig dar totuși nu putem muta Crăciunul vara. Sau… da? de fapt, în Australia de Crăciun e vară 🙂
Buna seara,doamna Ioana. Cand am citit articolul, parca masina timpului m-ar fi dus inapoi cu un an, chiar de Craciun. Am fost si noi la targul de Craciun, chiar pe 25 decembrie. Un eșec total. Bine, nu ma plang, orice doar sa ies din Turda :)). Toate casutele inchise fix in ziua de Craciun. Daca toata lumea alege sa mearga la Sibiu, atunci eu raman la Cluj. 🙂 va pup :*
Târgul de Crăciun de la Cluj e identic cu cel de la Sibiu dar cel puțin e mai aproape.
cam așa am zis și eu anul trecut. apoi m-am gândit că nimerisem eu o zi cu ceață deasă și apăsătoare, ori că n-am avut eu starea necesară. curios însă la oktoberfest merg în fiecare an și simt sărbătoarea, în ciuda aglomerației. oare ar trebui să mă mut la viena pentru târgul de crăciun?
culmea, am prins un târg de paște în cracovia absolut minunat anul ăsta, deși ningea.
Ce deduc din cele spuse de tine e că, la fel ca mie, îți place mai mult berea decât vinul fiert :))))
:))) pare-se că da!
eu ce sa mai zic de targurile de la braila… dar sincer nici nu cred ca m as da pe spate nici in marile orase. in plus eu mi am format un obicei: nu cumpar niciodata nimic in prima zi. las informatiile sa se sedimenteze si pana se termina targul imi dau seama ca de fapt nu mi trebuie nimic :))).
nu imi mai place aglomeratia, nu prea mai simt placere sa fac băi de multime in ultima vreme iar anul asta cred ca nici nu ma voi urni din casa, am mare nevoie de odihna si relaxare acasa.
O, dar la Brăila cred că e foarte frumos cu Dunărea aproape. Am fost o singură dată, înainte de revoluție, și țin minte că mi s-a părut foarte frumos orașul.
Am fost și eu sâmbătă la târgul din București. Destul de aglomerat, cozi măricele, am dat repede o tură, am luat un vin fiert și gata. Mă simțeam ca la concerte și nu pot să zic că îmi place prea mult senzația.
Aproape tot ce se vinde în târgurile astea este la suprapreț. Bine, vinul nu se pune la socoteală 🙂