Poate asta vine odată cu vârsta, poate așa mi-a fost firea dintotdeauna sau poate e o combinație între cele două dar cred cu tărie că nu trebuie să dau explicații sau să mă justific în vreun fel în fața nimănui pentru unele lucruri pe care le fac în felul meu. Vor exista întotdeauna oameni care să mă judece pentru că gândesc altfel decât ei sau că deciziile mele de a-mi trăi viața sunt total diferite de ale lor și asta începând de la lucrurile mărunte până la cele care ne influențează parcursul.
Astăzi sunt pornită pentru că cineva s-a trezit să-mi țină teoria chibritului argumentând cu teorii savante legate de tradiții și cultura populară românească că fac o mare greșeală împodobind bradul de Crăciun la începutul lunii decembrie. Că distorsionez mesajul creștin al Crăciunului, că m-a influențat prea mult filiera occidentală, că am transformat sărbătoarea într-un eveniment consumerist și alte bla-blauri pe care oricum le aud zilnic la TV. M-am enervat instant ca de obicei când văd că cineva judecă după aparențe și mai mult decât atât, încearcă să-și impună propriile idei fără a le accepta pe ale altora. Nu văd niciun rău în a-mi împodobi casa cu luminițe și beteală înainte de termen. Ba chiar, dacă am chef, nu mă împiedică nimeni să ascult Jingle Bells în mijlocul verii, să beau vin fiert cu scorțișoară de ziua mea (în iunie) sau să fac drob de miel de Sfântul Ioan. Nu mai vreau să aud expresia așa se face. Până la urma urmei luna cadourilor capitaliste și marele praznic al Nașterii Domnului nu se exclud reciproc și pot foarte bine să meargă în paralel dar, după cum spuneam, nu o să mă justific de ce fac așa și nu altfel.
Numărul doi intră tot la categoria lucruri mărunte sau, în orice caz, nu de importanță vitală deși unii cred că dacă eu dorm cu pisica în pat speranța de viață îmi scade considerabil din cauză de microbi, boli, păr în plămâni sau toxoplasmoză. N-am nici pe naiba nimic din toate astea deși se fac deja șapte ani de când ne giugiulim în fiecare seară. Ce-i drept nu dormim bot în bot, pisica se lăfăie la picioarele mele deasupra păturii și în nopțile lungi de iarnă îmi ține tare bine de cald iar dacă vreodată o să-mi iau toată menajeria în pat e doar problema mea. 
Un alt lucru pentru care nu mai vreau să mă justific în fața nimănui este modul în care îmi cheltuiesc banii. M-am săturat să se uite unii chiorâș de câte ori plec sau mă întorc dintr-o vacanță. Călătoriile sunt pentru mine cel mai plăcut mod de a cunoaște lumea iar amintirile astfel create sunt singura avere pe care o luăm cu noi atunci când trecem dincolo. Așa că n-o să mă mai justific în fața nimănui de ce în loc să-mi schimb mobila în sufragerie prefer un city break in Madrid sau de ce în loc să-mi schimb mașina în fiecare an prefer să dau o fugă într-un city break in Copenhaga. Chiar așa, sper ca asta să se întâmple cât mai curând, poate chiar anul viitor. Am mai fost odată la Copenhaga, în ’96 dacă bine țin minte, dar atunci aveam cu toul alte priorități și n-am reușit să vizităm prea multe iar din cauza vremii (era cel mai geros și înzăpezit februarie din ultimii 50 de ani) nu am putut să luăm orașul la pas.
Am ales să scriu azi doar despre 3 lucruri, cele care m-au iritat cel mai des în ultima perioadă dar lista mea e de fapt mult mai lungă și ar putea continua cu modul în care îmi petrec timpul liber (prea mult internet și social media!!) sau mizeriile pe care le mănânc (da, nu sunt o fană a salatelor fără dressing și a felurilor raw vegan). Astea ar fi cele soft că dacă trecem la vaccinuri, familia tradițională sau opțiunile politice e vai și-amar 🙂 I agree to disagree, deci, luați-mă așa cum sunt.
Corect. Si eu m-am saturat de privirile intrebatoare cand anunt ca ma duc pentru a treia oara intr-o destinatie pe care am adorat-o prima oara… A nu se intelege din asta ca nu caut permanent locuri noi. Fiecare are prioritatile lui si faptul ca preferi sa-ti dai ultimii banuti pe o “deplasare” mi se pare o alegere. Si nu foarte rea, dupa parerea mea…
De multe ori mi-am propus sa revad locuri in care am mai fost si de putine ori am reusit 🙂
-am facut bradul la sfarsitul lui noiembrie (copila).
-am crescut cu animale, am casa plina de microbi si nu spal edcat cu apa
-am mobila la mana a 2a, mobila la bucatarie incompleta si plec in concediu in Spania.
Na.
Si ma doare undeva si nici acolo de ce zic ailalti 🙂 – abia astept craciun pe plaja 😀
Si pe mine mă roade curiozitatea cum ar fi un Crăciun pe plajă 🙂
deci e minunat! sper sa imi ofere viata in fiecare an asta 🙂 (am eu grija de 😀 )
Pai nu vad de ce ti-ar pasa de ce zic altii.
Bradul il fac in seara de Ajun, ca vreau sa ma tin de traditia asta, dar poate anul asta il facem cu o zi-doua mai devreme, ar fi mai simplu.
Cu pisica n-am nici o problema sa o iau un pat, ba o mai bag si sub plapuma cind vrea. Daaar…acum citeva luni n-as fi zis ca o sa fac asta:) Si asta ma face sa ma repet : criticam ce nu cunoastem.
Distractie placuta la Madrid si Copenhaga!
Si eu am facut bradul doar in Ajunul Craciunului pana cand am vorbit cu niste frantuzoaice care mi-au spus ce frumos e sa te bucuri de asteptarea sarbatorii cu casa impodobita 🙂 Si mi s-a parut o idee foarte buna plus ca de atunci am trecut la brad artificial, deci a fost posibil acest lucru. Cu unul natural ar fi fost imposibil.
Astea trei pe toate le fac si eu, ma rog, acum nu mai am pisi dar cand aveam numai in pat cu noi dormea. Chestia asta cu “asa se face” ma seaca si pe mine la suflet. Cuuuum sa nu faci sarmale de sarbatori? Pai uite-asa, ca nu ne plac, sa le fac si sa ma chinui sa mananc numai pentru ca asa e traditia?
Nu-ti plac sarmalele??? vai, vai, vai 🙂 Mie îmi place varza de mor, gătită sub orice formă, de la crudă, la călită, murată, oricum 🙂
Nici mie nu imi plac sarmalele. Mananc 1-2 la cativa ani, eu vreau varza, sotul carnea, copila orezul. Asa ca nu fac.
Si daca ar vedea matusile cum kill-eresc salata boeuf(fara boeuf dar cu mar crud :D, tocat la blender etc. ) si maioneza la blender vertical in 30secunde, apai ma dezmostenesc 😀 😀 😀
Ba mie imi plac sarmalele, doar ca in casa le mincam doar eu cu sotul. Facem o data pe an, de Craciun, dar congelez o parte in portii.
Salata bœuf fac rar si nu de sarbatori. Cum fac putina, nu-i mare lucru de taiat la ea. Si pun carne 🙂
Dar nu folosesc mixer vertical nici macar la vinete, ca mi se pare ca se toaca prea tare.
Eu fac salata boeuf pentru ca imi place foarte mult dar nu pun cartof. Si nici nu mi-a trecut prin cap sa bag la blender 🙂
In schimb bag vinetele la blender dar intr-adevar le toaca prea tare si din pacate ies ca o pasta. Cand am timp prefer sa le toc in mod clasic si aia e adevarata salata de vinete 🙂
Uitasem ca reteta initiala e cu cartofi, ca nu pun niciodata.
Eu nu fac niciodata mai mult de 2 maximum 3 vinete, asa ca nu e greu sa le toc. Cum fac orice doar in cantitati mici, mi-e usor. Imi aduc aminte din copilarie cum tocam ore intregi ( sau asa mi se parea la vremea aceea) legume pentru salata de bœuf, si trebuiau sa fie nici prea mari nici prea mici, era oribil. Acum fac putin, merge rapid, dar se termina la fel de rapid 🙂
Si eu urasc “asa se face”. Am fost crescuta cu asta si cu ” ce zic altii”. Dar acum incerc sa ma razvratesc. E greu cand ti se baga in sange, cand cresti asa. Ziceam ca incerc sa schimb multe, nu ca vreau, ci asa simt. Un exemplu, pentru ca tot s-a vorbit de bradul de Craciun este ca la noi e invers. Ne place sa-l facem in Ajun, ca asa ne place, nu ca asa trebuie. Dar, de asemenea, ne place sa-l tinem pana pe 25 ian :)))), ca atunci e ziua fetitei noastre. Si ea vrea sa fie casa decorata ca de Craciun. Si avem jucarii in mijlocul casei, chiar daca “vine cineva” si avem si camera noastra. Si multe reguli “de-ale noastre” :))))
Eu fac bradul la începutul lui decembrie și îl desfac în 2 ianuarie în fiecare an. Când erau copiii mici îl făceam doar în Ajun, pe ascuns ca să fie supriză 🙂
Pai dar de ce pe 2 ianuarie? 😀 Intr-un an l-am desfacut pe la finalul lui februarie :))))
Am tinut bradul si m-am bucurat de el cat am vrut, pana am simtit ca m-am saturat pe deplin si pot sa-l strang linistita.
Dupa Anul Nou mi se pare ca nu mai are niciun farmec, asa m-am obisnuit. Dupa 2 ianuarie astept mărțișorul deja 🙂
Ahaha, asa faceau si parintii mei 🙂
Noi in ro il impodobeam in Ajun, in dorul copilariei mele, acum il impodobim pe 4 dec, ca pe 5 dec vine aici Mosul principal al sezonului si atunci e sarbatoarea. Craciunul e pt mese in familie, nu despre brad si cadouri
Treaba asta cu judecatul e in natia noastra, la olandezi nu vad
Lucrurile se fac asa cum ne place, nu cum obisnuia bunica sa faca acum o suta de ani sau cum li se pare altora ca ar trebui. In urma cu vreo trei sau patru ani am impodobit bradul de ziua copilului (8 decembrie) si l-am desfacut in iulie, cand ne-au venit in vizita niste prieteni, ca am avut nevoie de o instalatie de brad. 😀
Acasa chiar dormeam cu toata menajeria in pat. De cum ma vedeau ca ma pregatesc, atat pisicutele, cat si cainele, se cocotau in varful patului, cautand cel mai bun loc posibil. Acum dorm numai cu Bruno, dar asta pentru ca pisicile au ramas acasa.
Stii ce ne-a facut pe noi sa plecam din Romania, desi nu o duceam chiar rau? Dorinta de a avea destui bani pentru a vizita lumea, pentru a vedea toate locurile la care am visat vreodata. Putin ne pasa ca pana si rudele se mira stiind ca acasa, in Romania, dulapul din bucatarie e de-o seama cu mine. 😀
Ce frumos sa ai mai multe animalute in jur 🙂
De cand ma stiu am facut intotdeauna fix pe dos, fata de ceea ce si-ar fi dorit familia sau cei din jurul meu sa fac. Nu mi-a placut niciodata sa fac ceva doar pentru ca “asa trebuie”, “asa e traditia”, “doctorul stie mai bine” etc. Drept urmare am fost considerata o razvratita, o rebela, o oaie neagra. :))
Consider ca fiecare stie ce e mai bine pentru el si nu avem dreptul de a impune ceva cuiva. Daca nu vii la mine cu argumente puternice, nu ai cum sa ma faci sa te ascult catusi de putin, darmite sa imi schimb parerea. Nu sunt argumente: “asa trebuie”, “asa e traditia”, “doctorul stie mai bine” etc.
Lista cu lucruri pentru care nu vreau sa ma justific ar fi lunga, insa enumar doar cateva dintre ele:
– nu vreau sa ma justific de ce aleg sa nu ma casatoresc 🙂
– nu vreau sa ma justific de ce nu vreau sa fac un copil acum
– nu vreau sa ma justific de ce mananc ce mananc
– nu vreau sa ma justific de ce nu i-au medicamente
– nu vreau sa ma justific de ce nu cred in biserica
– nu vreau sa ma justific de ce nu respect traditiile
– nu vreau sa ma justific de cum aleg sa imi cheltui banii
… si lista poate continua.
Nu vreau sa fiu produsul “turmei” (familie, anturaj, mass-media, sistemul educational, sistemului politic etc). Aleg sa fiu EU!