7 verbe pentru 7 zile #13

        A fost o săptămână plină de gânduri pentru mama dar nu vreau să vorbesc despre asta acum pentru că mi-e foarte greu așa că o să las la suprafață doar ceea ce se vede.

  • M-am bucurat că s-a betonat aleea din fața blocului și în sfârșit am scăpat de noroiul în care ne-am scăldat toată iarna din cauza săpăturilor care s-au făcut pentru rețeaua de gaz. Arată oribil cârpeala dar cel puțin nu ne mai scufundăm când ieșim din scară.
  • Am dormit puțin toată săptămâna pentru că m-am culcat foarte târziu seara. Drept urmare am suferit din cauza somnului în fiecare dimineață când, contrar deprinderii, nu m-am trezit în nicio zi înainte să sune ceasul și mi-am propus ca în weekend să dorm dusă. Culmea culmilor, sâmbătă nu mi-a mai fost somn deloc. La 6:30 deja îmi beam cafeaua, cum se explică asta??
  • Am citit Facepaint – The Story of Makeup de Lisa Eldridge. Probabil că toate informațiile din carte se regăsesc într-o formă sau alta pe internet dar este una din cărțile acelea frumos legate pe care îți face plăcere să le ai în bibliotecă și să le răsfoiești din când în când sau să le ții pe măsuța din sufragerie ca să te poți uita la poze și să visezi la lucruri frumos colorate. Cartea am primit-o de la Cristina pentru că știa că îmi place mult Lisa Eldridge și că o urmăresc cu sfințenie pe YouTube.carte1
  • Am văzut (în sfârșit!) un film care mi s-a părut foarte interesant. Silver.Linings.Playbook se numește și este un film pentru care actrița din rolul principal, Jennifer Lawrence, a primit Oscarul în 2013. Aproapte toate personajele au probleme mentale și se comportă ciudat (după normele lumii în  care trăim), iar finalul filmului mi s-a părut surprinzător și mi-a plăcut așa de mult încât mi-am propus să-l mai văd încă o dată.
  • Am cumpărat un cleștișor sau o pensetă, nici nu știu exact cum să-i spun acestei ustensile care mi s-a părut extrem de simpatică și care se dovedește a fi foarte utilă. Cu penseta asta scot pliculețele de ceai din cană și le storc până la ultima picătură. Nu numai că nu se risipește nimic dar nici nu mai fac stropi de ceai peste tot. Așa de tare m-am bucurat de ea ca de o jucărie 🙂 De fapt este o jucărie. A costat 8 sau 9 lei, nu mai știu exact. cleste
  • Am mâncat apio la recomandarea prietenei mele, Anca. Apio e de fapt țelină (în spaniolă) dar probabil un soi cultivat pentru tulpină și nu pentru rădăcină așa cum eram noi obișnuiți. Regret că nu m-am încumetat mai demult să o gust dar nu știam că e atât de bună crudă și mă gândeam că trebuie gătită cumva. Am mâncat-o alături de ouă sau brânză fără niciun adaos iar altădată am pus-o în salată și este excelentă. De acum înainte n-o să-mi mai lipsească din casă, mai ales că am văzut că la frigider se păstrează mult și bine. telina1
  • M-am enervat pentru a nu știu câta oară la Profi când casiera mi-a trîntit toate produsele pe care le scanase într-un lichid dubios care rămăsese (probabil) de la vreun client dinainte. Am întrebat-o de ce nu șterge și mi-a răspuns iritată foc că ea nu mai știe de cine să asculte că doamna din fața mea tocmai i-a spus să curețe banda după orele de program. La așa o replică neprofesională i-am răspuns că dacă nu e stare să asculte de bunul ei simț și e musai să asculte de cineva, de acum înainte să asculte de mine și numai de mine 🙂 Și dacă eu îi spun să șteargă cu o cârpă uscată, să execute imediat. Și când o să mă vadă din nou în magazin, să mă întrebe ce are de făcut 🙂 A rămas cu gura căscată și eu am plecat cu tot ce cumpărasem mirosind a zeamă de telemea.

       Vouă cum v-a trecut săptămâna? Sper că voi n-ați avut niciun motiv de nervi.

Share This:

Read More

Top 8 motive surprinzătoare pentru care ar trebui să economisești bani

        Mulți dintre noi consideră că a economisi bani este un lux pe care nu și-l pot permite dar mie lucrurile nu mi se pare să stea deloc așa. Chiar și cea mai nesemnificativă sumă pusă deoparte lună de lună face să se adune la un moment dat ceva substanțial. Totul este să îți dorești cu adevărat să faci asta și lucrurile vor începe să se miște. Discuția despre economisire este mai mereu o temă controversată și ori de câte ori deschid acest subiect spiritele se încing, aproape toată lumea găsind o scuză pentru a justifica faptul că nu au niciun fond de rezervă.

        Două sunt motivele pe care le aud cel mai des: Tot timpul apare ceva de cumpărat de care am nevoie și Vreau să trăiesc clipa. De cumpărat ce? un alt televizor mai mare sau un alt model de telefon? Iar cu trăitul clipei nimeni nu spune că nu poți să călătorești și să economisești în același timp. Sau să-ți plătești rata la bancă și, pe de altă parte, să economisești. Ideea e să vezi economisirea ca pe o cheltuială lunară peste care nu ai cum  să sari. Exact așa cum plătești facturile, exact așa trebuie programată și suma pe care vrei (și poți) să o pui deoparte. Chiar dacă sunt doar 30 de lei, adică prețul a două pachete de țigări, tot e mai mult decât nimic. Într-un an se adună 360 de lei. Ce poți face cu 360 de lei? Aștept să îmi spuneți în comentarii și apoi o să vă spun și eu ce o să fac cu acești bani (ceva de care sunt foarte încântată). Dar până atunci iată câteva motive pentru care ar trebui să începi să economisești bani începând de acum (și nu de luna viitoare).

  1. Îți scade nivelul de stres. Nimic nu e mai stresant decât să știi că vine iarna și factura de gaz va ajunge la sume astronomice. Un mic fond de rezervă (la nivelul a două facturi) are marele merit de a-ți da o senzație extrem de plăcută de confort psihic. Este foarte reconfortant să știi că orice s-ar întâmpla, ai asigurați banii necesari în avans.
  2. Îți creează independența de care ai nevoie astfel încât să nu depinzi de banii partenerului pentru orice oportunitate care îți apare la un moment dat în cale și pentru care ai avea nevoie de sprijin financiar. Sau independența de a nu fi ancorat într-un job pe care îl urăști dar pe care nu îl poți părăsi știind că ai contul gol goluț. Să ai câteva salarii puse deoparte îți creează sentimentul că poți oricând să-ți dai demisia știind că ai cum să supraviețuiești perioadei până la găsirea unui alt serviciu. Atitudinea față de viață e cu totul alta atunci când ești sigur pe tine.
  3. Poți profita de diverse oportunități de a achiziționa produse sau servicii care au prețuri promoționale pentru perioade scurte de timp, așa numitele ocazii. Știu pe cineva care și-a cumpărat un Opel cu 1000 de euro pentru că vânzătorul avea nevoie de bani pe loc, adică în următoarea jumătate de oră. Prețul modelului respectiv pe piață este dublu.
  4. Investiție în educația copiilor și aici nu intră doar banii pentru facultate deși aceasta este probabil cheltuiala cea mai consistentă. Poate copilul tău nici nu va dori să facă o facultate în schimb va avea nevoie să facă școala de șoferi, să dea teste IELTS, TOEFL sau Cambridge, să facă anumite cursuri sau să-și deschidă o afacere și ar fi păcat ca tocmai părintele să-i taie aripile din cauza lipsei de bani. Banca Transilvania are un cont de economii pentru copii, KidCont se numește, și dacă vreți să vedeți cum funcționează, aruncați un ochi aici. Mie mi-a plăcut întotdeauna banca asta, de fapt am mai și scris lucrul acesta, pentru că are comisioane foarte mici sau chiar deloc ceea ce e foarte greu de găsit în ziua de azi.
  5. Este primul pas pentru a-ți cumpăra o casă. Nicio bancă nu acordă credite pentru locuințe fără avans și dacă ți-ai calculat că ai putea plăti o rată lunară de, să zicem, 200 de euro, ce-ar fi să faci o simulare pe viu și să pui banii aceștia într-un cont, lună de lună, timp de un an de zile? Pe lângă faptul că s-ar aduna 2400 de euro ai putea să-ți dai exact seama cum te-ai descurca în condițiile contractării unui credit fără ca apoi să fii luat prin surprindere.
  6. Nu mai ești blocat în casă în casă în weekendurile cu vreme urâtă, zile în care ai timp liber dar nu ai bani să mergi la un spectacol sau la un restaurant sau să faci ceva distractiv care costă bani. Un fond care s-ar putea numi fondul pentru zile ploioase prinde foarte bine în astfel de situații.
  7. O reparație costisitoare neprevăzută, fie la mașină, fie la acoperiș, centrala termică sau orice altceva important, nu te destabilizează, nu-ți dă lumea peste cap și nu te panichează.
  8. Te face să te simți bine. Pur și simplu gândul că economisești și ai niște bani adunați te face să te simți în largul tău, relaxat,  sigur pe tine și îți dă încrederea că ești capabil să-ți ții finanțele sub control. La urma urmei economisirea n-ar trebui să fie o corvoadă ci ar trebui să vină ca ceva firesc.

economii 1

Share This:

Read More

Cât costă cu adevărat hainele pe care le purtăm. Cifrele pe care cu siguranță nu le știai

        Dacă faceți parte dintre cei care iubesc moda, cu siguranță ați auzit de conceptul cost per wear adică prețul (sau costul) per purtare, iar dacă nu, o să vă spun eu acum. De fapt o să vă spun oricum 🙂

        Ideea este foarte simplă, ca să afli cost per wear pentru o anumită haină trebuie doar să îți aduci aminte cât ai plătit pe articolul de îmbrăcăminte respectiv și să împarți la numărul de ori în care l-ai purtat. De exemplu, dacă ai avut proasta inspirație să dai 150 de lei pe un pulover pe care l-ai îmbrăcat doar de 3 ori toată iarna, cost per wear o să-ți iasă 50 de lei/purtare ceea ce nu sună bine deloc. În schimb dacă pe un tricou alb simplu ai dat 40 de lei și l-ai purtat o zi pe săptămână timp de un an, cost per wear o să fie 0.77 lei (40 de lei împărțiți la 52 de zile) asta însemnând că a meritat fiecare bănuț cu vârf și îndesat.

       De când am auzit de acest concept încerc să-mi fac cumpărăturile ghidându-mă și după acest criteriu. E clar că dacă am de ales între un sacou negru și unul roz, cel negru va avea un cost per wear considerabil mai mic decât cel roz pentru că un sacou negru merge cu orice,  și la o ținută office luat peste o cămașă , și la o pereche de blugi peste un tricou colorat, în schimb cel roz, chiar dacă îți ia ochii în prima clipă, e destul de greu de asortat și cel mai probabil în praful străzii nu va arăta la fel de bine ca și pe manechinul din vitrină și deci va fi purtat mult mai rar.

        În urmă cu patru ani mi-am cumpărat o pereche de pantofi pe care am dat (cu inima îndoită) 400 de lei, mai mult decât factura la gaz pe o lună de iarnă. Negri, de lac, cu toc înalt și gros și un mic accesoriu argintiu în față. Am purtat pantofii ăia de i-am înnebunit, cel puțin două luni pe an, zi de zi. Merg cu ei și la serviciu dar și la teatru, se potrivesc și la fustă, și la pantaloni, și primăvara, și iarna. Costul per purtare e, deocamdată, 1.67 lei (400:240) și spun deocamdată pentru că încă sunt în stare foarte bună și mai au mult de tras de acum înainte. În schimb am și pantofi pe care am dat 100 de lei și pe care i-am purtat de două sau de trei ori. Faceți și voi un calcul simplu… De aici trag concluzia că scump nu înseamnă neapărat un preț mare în magazin și este foarte interesant de văzut în dulapul propriu care este costul real al fiecărei haine. Cu cât costul per purtare este mai mic, cu atât utilitatea este mai mare. Iar reciproca este la fel de adevărată.

       Am observat însă că există două mari excepții în care oamenii nu prea se uită la bani și ar fi în stare să cheltuiască oricât, furați fiind de euforia momentului: viitoarele mirese și proaspeții părinți la primul lor născut care ar da oricât pe astfel de haine pentru copii si bebelusi. Cu miresele n-ai cum să te pui pentru că în preajma nunții aproape toate devin niște ființe iraționale care sunt în stare să dea sute de lei pe o chestie strălucitoare de pus în păr, convinse fiind că asta le va aduce frumusețea supremă. Și oricum cost per wear nu prea are de-a face în astfel de situații pentru că  rochia de mireasă o porți doar o dată. Celălalt caz, adică cei care devin părinți pentru prima oară, aruncă la fel de ușor cu banii în ceea ce privește cheltuielile pentru binele, frumusețea și bunăstarea copilului.

        Spre deosebire de mirese, la bebeluși principiul costului per purtare este perfect aplicabil, poate chiar mai bine decât în cazul adulților.  Dacă stai să analizezi puțin, îți dai seama că pe parcursul a 24 de ore un copil doarme mai mult de jumătate din timp iar hainele trebuie adaptate corespunzător. Astfel de pijamale pentru copii au un cost per wear chiar și sub 50 de bani ceea ce mi se pare absolut rezonabil iar Silvia a profitat din plin de moliciunea lor. Asta bineînțeles dacă apuca să poarte pijamaua fără să aibă surpriza că pisica i-a ocupat deja patul după regula primul venit, primul servit 🙂 pijama1

        Pentru un copil mic utilitatea primează și nu are rost să umpli dulapul cu rochițe de dantelă, tul și paiete sau cu costume care reproduc în miniatură sacouri bărbătești. Deși sunt extrem de drăgălașe există o probabilitate foarte mare să nu apuce să le îmbrace niciodată pentru simplul motiv că la momentul la care le-ar fi bune hainele respective, nu există un eveniment care să necesite un astfel de outfit iar pentru ceaiul de la ora 5 nicio mămică nu se pregătește cu ținute speciale. Mda, situația nu este la fel de idilică precum părea înainte de naștere 🙂 Nu vorbesc doar din amintiri ci din realitatea în care este ancorată micuța Silvia. Rochițele de prințesă primite cadou sunt, deși frumoase foc, în cea mai mare parte neatinse și  cu eticheta pe ele, în schimb accesoriile practice, bune de îmbrăcat toată ziua, au avut cel mai mare succes. Le-a purtat non-stop. Body-urile, salopetele și tricourile din bumbac cu cusături fine care nu zgârie și care îi dau libertate de mișcare nu au părăsit-o deloc toată iarna, seara erau spălate, uscate pe calorifer și gata de a fi purtate din nou a doua zi iar eficiența cheltuielilor cu hăinuțele ei a fost maximă.

                Cum vi se pare deci ideea de a calcula cost per wear și care este rezultatul cel mai mic pe care l-ați obținut trecând în revistă garderoba voastră? Întrebarea aceasta i-am pus-o și Silviei și ea deja s-a apucat de calculat la modul cel mai serios 🙂cost per wear

Share This:

Read More

Gulyás unguresc

       Ani de zile am trăit cu impresia greșită despre ceea ce înseamnă gulyás. Atât acasă la mama, dar și pe la rudele la care mergeam în vizită, gulyás-ul care mi se servea era un fel de tocăniță de cartofi care în afară de faptul că ținea de foame nu avea nimic special. Abia când am ajuns în Ungaria am înțeles de ce ungurii se mândresc cu această mâncare și o consideră un simbol național. Gulyás-ul este de fapt o ciorbă foarte iute care mi-a plăcut mult de tot, așa de mult încât am cerut rețeta și m-am apucat de gătit. Înainte de a vă spune cum fac eu gulyás-ul, vreau să știți două lucruri. În primul rând în ungurește se pronunță guiaș și nicidecum gulaș (una scriem, alta citim) iar în al doilea rând, această ciorbă este foarte iute, deci dacă nu vă plac mâncărurile condimentate nu are rost să vă apucați de lucru pentru că gulyás-ul fără ardei iute n-are nici un dumnezo’ 🙂 A, și ar mai fi un al treilea lucru de precizat. Există nenumărate variante de a pregăti un gulyás, fiecare casă cu rețeta proprie, și exact așa cum sarmalele au gust diferit în fiecare familie, exact așa stă treaba și cu gulyás-ul:  Câte bordeie, atâtea obiceie.

        Un gulyás adevărat se face cu carne de vită, pentru asta nu există îndoială.  Etimologia cuvântului indică acest lucru, gulya însemnând cireadă iar gulyás –  conducătorul cirezii, adică un fel de cowboy. (Oare văcar este termenul în românește pentru cel care îngrijește cireada de vite? – dacă știți, vă rog să-mi spuneți asta într-un comentariu). Totuși, atunci când nu am carne de vită, îl fac cu carne de porc (dar fără grăsime). Ingredientele din poza de mai jos sunt pentru o oală mare și ajung pentru 8 porții zdravene.ingrediente        Cantitățile aproximative sunt următoarele:

  • 800 grame de carne de vită (porc)
  • 1 kg de cartofi
  • 2 cepe mari
  • 3 morcovi
  • o jumătate de țelină mare
  • 3-4 lingurițe de boia dulce
  • 3-4 ardei iuți în oțet (dacă sunt proaspeți, în funcție de cât de iuți sunt)
  • ulei, sare și apă, evident 🙂

        Ceapa se taie (nu foarte mărunt) și se călește în ulei până devine transparentă apoi se adaugă țelina tăiată cubulețe cu latura de aproximativ 1 cm și se călesc împreună  în continuare câteva minute. Gulyásul nu este o mâncare pentru bebeluși deci bucățile de legume și carne nu trebuie să fie mărunțite ca la salata boeuf că nu se potrivește deloc cu specificul. Apoi se presară boiaua și se mai prăjește un pic. Culoarea finală a ciorbei trebuie să fie un roșu aprins așa că nu vă zgârciți la boia, mai ales că pe lângă culoare îi dă și un gust foarte bun.telina1        Peste toate astea se pune carnea tăiată care se prăjește până dispare apa pe care o lasă la întâlnirea cu focul și în bucătărie începe să miroasă a friptură 🙂 Mestecați din când în când ca să nu se prindă de fundul oalei și, tot în acest timp, curățați morcovii și cartofii. Ustensila pe care o am pentru curățat legume este neprețuită, este unul dintre cele mai utile obiecte pe care le am și, chiar dacă aș putea trăi fără ea, viața mea ar deveni foarte complicată. V-o recomand cu toată inima.morcovi curatati        După ce carnea s-a prăjit cât de cât, turnați apă peste ea, sare și 2-3-4 ardei iuți în funcție de gustul vostru dar, v-am spus, gulyásul trebui să iasă hot. După vreo jumătate de oră de fiert adăugați și morcovii, eu nu-i pun de la început pentru că se fleoșcăiesc prea tare. Lăsați oala la foc mic până carnea e fiartă și apoi adăugați cartofii care vor fierbe în aproximativ 15 minute. Și asta e tot. Eu nu pun niciun fel de frunze gen pătrunjel sau alte verdețuri pentru că acolo unde am mâncat prima dată nu avea și mi-a plăcut fără.  IMAG3435        Gulyásul acesta mi se pare simplu de făcut, este sățios iar pentru mine este suficient pentru o masă. Nu-mi mai trebuie niciun fel doi. Voi aveți așa ceva în meniu?

Share This:

Read More

”Terminatele” ultimelor luni

        N-am mai scris demult despre cosmetice deși e un subiect care îmi place mult mai mult decât gătitul și rețetele din bucătărie 🙂 Cu toate că mi-am propus să vă dau rețeta după care fac eu gulașul unguresc am amânat asta pe mâine și până atunci o să vă arăt toate produsele cosmetice pe care le-am terminat în ultimele 3-4 luni. empties        Știu că par multe, de fapt nu doar par ci chiar sunt multe, dar dacă ați avea curiozitatea să vedeți câte se adună în fiecare casă, ați rămâne surprinși. Eu nu am aruncat ambalajele goale unul câte unul la gunoi ci le-am lăsat să se strângă pe toate la un loc ca să pot face un clip video în care să vă spun părerea mea despre fiecare produs folosit. Dacă vreți să știți cum mi s-au părut, o puteți face urmărind filmulețul de mai jos. Are 18 minute (!!!) și nu am reușit nicicum să îl scurtez mai mult deși am tăiat din el cât am putut de mult. Enjoy!

Share This:

Read More