logo bucuresti

7 verbe pentru 7 zile #36

        Ce repede a trecut săptămâna dacă a avut mai puțin cu o zi de muncă și ce fain  s-a potrivit anul ăsta 1 Mai lipit de o duminică, taman bine să fac o vizită în Anglia fără să fiu nevoită să-mi iau prea multe zile de concediu. Am făcut multe în ultima perioadă dar să văd ce-mi aduc aminte în primul rând:

  • Mi-a plăcut enorm partea rurală a Angliei. Nu e prima oară că văd satele desprinse din povești cu zâne și spiriduși dar de data asta am făcut plimbări pe jos care înseamnă cu totul și cu totul altceva decât privirile aruncate pe geam din goana mașinii. E o diferență de la cer la pământ și doar așa poți să simți farmecul locului cu aerul mereu umed și proaspăt, să auzi păsările și să miroși florile care pur și simplu invadează orice colțișor de grădină. Ca să nu mai spun de nota de autenticitate pe care o dau țăranii englezi ce stau la o țigară în fața pub-urilor cu halba de bere în mână. Le spun țărani fără nicio urmă de ironie ci doar pentru că locuiesc la țară. Anglia
  • M-am întâlnit cu un fost coleg pe care nu l-am mai văzut de multă vreme și cu care am stat la taclale vreo juma’ de oră în Lidl la raionul de lactate până am înghețat :) E atât de reconfortant să întâlnești oamnei informați, cu care să poți schimba păreri despre orice și care să fie în stare să asculte puncte de vedere cu care ei nu sunt neapărat de acord dar pe care le respectă. Oameni care acceptă libertatea de expresie.  Aproape că uitasem cum este.
  • M-am plictisit de scandalurile care apar fără sens din inerția și plăcerea de a fi mereu Gică contra și acum mă refer la controversa legată de logo-ul Bucureștiului. Tot internetul a sărit în sus că logo-ul nu e bun, că e prea alambicat, prea îngrămădit, fără mesaj, că nu e original, că nu e reprezentativ, că procesul de selecție a fost netransparent, că dracu’, că lacu’. Aaa, și să nu uit (deși poate cu asta trebuia să încep) că e de-a lui madame Firea și de-aia nu ne place. Jesus Christ! Fraților, ăștia revoltații, de ce nu ați spus niciun cuvințel înainte să se termine înscrierile pentru concurs? Să fi promovat concursul pe Facebook astfel încât să fie înscrise o mie de idei geniale. Sau zece mii, nu 230 câte au fost. Dar și atunci tot la fel ar fi stat lucrurile pentru că  în vecii vecilor o lucrare nu o să placă tuturor fiind ceva extrem de subiectiv. Dar până una alta mie îmi place iar Ateneul și Arcul de Triumf le-am ”văzut” din prima chiar dacă la capitolul spirit de observație stau extrem de prost. Și, să recunoaștem, cu siglă sau fără, Bucureștiul rămâne același iar turiștii n-o să dea năvală nici dacă desenul îl făcea Leonardo da Vinci. Altele sunt de fapt bubele.logo bucuresti
  • Am călcat pe bec din nou și am dat o comandă la H&M. Mică, micuță, dar uite că nu m-am putut abține. Ce să fac dacă primesc notificări pe mail că au reduceri și că taxa de transport e zero? Și nu tot timpul, doar o perioadă limitată așa că trebuie să mă hotărăsc repede :) Normal, click-click și o bluză albă cu dungulițe albastre  numai bună de mers la mare a sărit în coșul meu.
  • Am dat lovitura cu o pereche de pantofi pe care i-am găsit la un second hand. Noi nouți, de la Dorothy Perkins, strălucitori mai ceva ca ai Cenușăresei și care îmi vin perfect. Sunt dintr-un material textil care în lumina soarelui îți ia ochii dar, cum spune englezul the photo doesn’t do you justice. În realitate sunt muuult mai frumoși și abia aștept să îi port la vreo nuntă sau ceva de genul :)pantofi
  • Am rămas (puțin?) dezamagită de modul în care am fost servită la banca la care am lucrat și eu și nu, nu e vorba de fostele mele colege cu care am rămas în relații de prietenie apropiată ci de o fată nouă care nu mă cunoștea deloc. Credeam că după atâta timp, sunt aproape patru ani de când am plecat, standardele de servire și vânzare s-au împământenit atât de bine încât le-au intrat în obișnuință dar nici pe departe nu s-a întâmplat așa. Până mi-a rezolvat mie problema, pe care, by the way, a priceput-o destul de greu, a vorbit într-una cu colega ei de ghișeu despre treburile lor interne, ceva legat de casierie, lucru care nu mă interesa deloc. Nepoliticos și total neprofesional. Dacă aș fi fost mistery shopping i-aș fi dat zero puncte la o grămadă de aspecte. De fapt cred că la toate.
  • M-am simțit mândră și onorată și înduioșată. Și tristă într-un fel pe care nu-l pot descrie, în orice caz un amalgam de sentimente puternice m-au cuprins atunci când am văzut dedicația ultimei cărți scrise de Ileana Vulpescu, Preludiu. Silvia Avram Bembea a fost cea mai bună prietenă a ei din anii facultății și a fost mama mea. Nimic mai mult.ileana vulpescu

În rest…

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Share This:

Citește mai mult

magazin lush

Clipa în care am respirat din nou

        Picura ușor iar stropii mici de apă mi se prelingeau pe jacheta de fâș bleumarin special cumpărată pentru a face față nesfârșitelor ploi din Anglia și mă felicitam în gând pentru investiția bună pe care o făcusem. De fapt nu era chiar o investiție pentru că o luasem ca de obicei de la reduceri dar chiar și așa mă simțeam foarte bine îmbrăcată și în largul meu. Nu ieșeam cu nimic în evidență iar asta îmi dădea un sentiment de siguranță care în urmă cu câțiva ani îmi lipsea cu desăvârșire atunci când mă aflam în străinătate. Păream mereu stingheră sau poate doar eu aveam impresia că toți ceilalți din jurul meu știau exact ce trebuie să facă, în ce direcție să meargă, ce reguli să respecte, cum să se poarte sau cum să vorbească. Eram sfioasă și temătoare să nu deranjez și mi se părea că fac notă discordantă cu localnicii sau cu hoardele de turiști gălăgioși pe care îi întâlneam mai peste tot. Acum însă nu mai simțeam nimic din toate acele trăiri. Eram încrezătoare, mă purtam firesc și nimic nu mi se mai părea surprinzător.

        Ieșisem din magazin și rămăsesem în dreptul ușii privind mulțimea de trecători care se plimbau agale pe strada mare din Birmingham de parcă ar fi avut la dispoziție tot timpul din lume. Cred că de fapt se cheamă New Street dar mie îmi place să-i spun strada mare. Este corso al lor. Nimeni nu se grăbea, nimeni nu voia să treacă în fața celuilalt și nimeni nu voia să intre primul nicăieri. Prin fața mea se perindau femei în sandale și geci de iarnă împingând cărucioare cu copii plictisiți, adolescenți pistruiați cu căști în urechi, bărbați în costume scumpe și cravate de mătase, pakistanezi cu haine viu colorate, indieni cu bărbi lungi și turbane strânse rigid în jurul capului, japonezi cu aparate de fotografiat întinse spre fațadele clădirilor, fete grase cu fuste exagerat de scurte lăsând la vedere pulpe groase fără nicio urmă de timiditate, bătrâni conducând scaune rulante cu motoraș electric și familii de negri înconjurați de  copii cu ochi mărgelați. Aveam impresia că e aceeași imagine care se repetă iar și iar precum un carusel care se învârte deși era evident că mulțimea se scurgea alene în josul străzii lăsând loc următoarelor valuri de pietoni.

        M-am întors înspre vitrina cu cosmetice viu colorate unde tronau o multitudine de sticluțe, flacoane și tuburi pline cu răsfățuri aromate. Prin ușile larg deschise se auzea muzica veselă iar mirosurile de vanilie, cocos și căpșuni se împleteau înnebunitor încât îți venea să muști din bombele de baie și din săpunurile la vrac tăiate în forme neregulate. O așteptam pe sora mea care rămăsese în magazin când am zărit-o privindu-se într-o oglindă în timp ce-și dădea pe buze cu ceva dintr-o cutiuță rotundă. Se apropia și se depărta studiindu-se din mai multe unghiuri și își zâmbea părând mulțumită de rezultat. Un băiat pe care inițial îl crezusem fată îi explica ceva luând din când în când câte un produs de pe raft pe care apoi îl punea cu grijă la loc. magazin lush

        Sora mea se prefăcea că îl ascultă cu atenție dar eu vedeam cum de fapt îi studia machiajul strident al ochilor, unul vișiniu iar celălalt verde neon. Era un copil tânăr, tuns asimetric, care purta bocanci portocalii cu șireturile desfăcute și un șorț mare negru, uniforma personalului din magazin. Avea urechile perforate de sus până j0s de cercei de argint, un zâmbet întins pe toată fața și se vedea de la o poștă că îi făcea plăcere să lucreze acolo.

        M-am bucurat să văd că sora mea se simte bine înăuntru și dintr-odată m-a cuprins un sentiment foarte greu de descris în cuvinte. Ceva între duioșie, fericire și tandrețe, o eliberare profundă și absolută a unei greutăți purtate prea mult în suflet. Am simțit cum mi se ridică povara de pe umeri ca o expirație profundă a unui aer pe care îl ținusem îndelung în plămâni și parcă tot universul s-a limpezit în acea clipită făcând loc unei lumini calde ce mă învăluia drăgăstos. Am răsuflat ușurată strângând sub pleoape o primăvară așteptată cu scutul pe inimă și revelația și-a făcut brusc loc în timp ce toate lacătele au căzut deschizând larg calea speranței. Sora mea era bine din nou. În bătălia cu cancerul învinsese viața.

        Teroarea și suferința, amărăciunea, deznădejdea, tristețea, așteptarea, slăbiciunea și umilința de pe holurile spitalelor erau acum departe, într-o altă viață și într-un alt timp. Meciul macabru în care tortura psihică juca rolul arbitrului se încheiase fără să o poată îngenunchea iar fericirea era acum de partea noastră.

        M-am întrebat adesea care e mai grea suferința fizică sau suferința psihică și probabil n-o să aflu răspunsul niciodată. Cumplit e când le porți pe amândouă dar e îngrozitor de greu să fii neajutorat când nu poți să faci nimic pentru cei dragi de lângă tine. Acum sora mea e bine chiar dacă de la chimioterapiue are venele arse, oasele decalcifiate și inima  slăbită. Sabia lui Damocles e încă acolo, la fel cum e pentru noi toți pentru că pe lumea asta nu există nimeni care să poată garanta pentru ziua de mâine. Doar că cei care au trecut pe lângă moarte au privilegiul de a vedea și simți viața în toată splendoarea ei.

Share This:

Citește mai mult

ardei-final

Rețeta de ardei fripți (mai buni decât orice zacuscă)

        Ca de obicei după sărbători toată lumea este sătulă de carne, nu mai vrea să vadă în față nimic cu maioneză, nici grăsimi, nici drob și nici măcar prăjituri. Cu toate că mi-am propus ca de Paști să nu mănânc mult (și de fapt nici n-am făcut-o) parcă toate mâncările au fost grele și parcă tot simt nevoia să schimb ceva în regimul alimentar. Aș mânca ceva ușor dar un pic mai cu gust decât frunze de salată, grâu încolțit, nuci și semințe. Să nu exagerăm, nu sunt chiar așa de scârbită de mâncare ca s-o dau pe raw vegan :) Și drept urmare am făcut niște ardei fripți (fripți, nu copți) de m-am lins pe degete atât de buni au fost. Drept să spun, sunt mai buni decât orice zacuscă din lume și se fac de o mie de ori mai ușor.

        Este o rețetă italiană,  ceva delicios și foarte, foarte simplu de făcut că dacă era complicat nu mă băgam. Ingredientele sunt cele din poza de mai jos adică ardei roșii, usturoi, ulei de măsline, sare și piper. În mod normal ar fi trebuit să fie ardei roșu gras și nu kapia, așa cum am avut eu, dar când am văzut la Kaufland că era 15 lei kilu’ am zis că merge și așa, cu kapia la 9 lei Și mi-au ieșit foarte bine, nu chiar perfect, o mică, mică diferență am văzut dar era sesizabilă doar pentru un connoisseur. Data viitoare o să revin la rețeta inițială.  

          Primul pas: într-o tigaie se pun 1-2 linguri de ulei de măsline (nu mult) și usturoiul curățat și zdrobit puțin (presat cu cuțitul). Proporția e de 4 căței de usturoi la un ardei mare. Tigaia se pune la foc mic astfel încât usturoiul să se prăjească treptat și să aibă timp să își transfere savoarea în ulei.
          În acest timp se taie ardeiul în felii care trebuie să arate cam așa:

         După câteva minute usturoiul capătă o culoare auriu-maronie:

         Când usturoiul și-a schimbat culoarea, peste acesta se pun ardeii presărați cu sare și piper. Eu pun piper din belșug, sare mai puțin. Se lasă la foc mic, amestecând din când în când. Friptul acesta durează 30 minute, știu că pare mult dar aici suntem la slow food, nu la fast food. Este esențial să se pătrundă ardeii încet, încet și nu să se ardă brusc. Între timp puteți să mergeți la televizor sau să verificați like-urile de pe Facebook dar să nu uitați complet de ardei :)

         La final ardeii au câte un pic de coajă înnegrită din loc în loc dar nu asta nu înseamnă că trebuie să fie scrum. Usturoiul se arde mai tare dar cu toate astea capătă un gust de-li-cios! Este dulce, un pic crocant și nu mai are nimic sălbatic în el. Și asta e tot!

        Sunt foarte buni lângă o felie de pâine proaspătă, de preferință baghetă pentru că are mai multă coajă. Sau cu chifle cu diverse semințe. Pot fi serviți și drept garnitură lângă o friptură dar pentru mine ar fi prea consistent și mult prea puternice cele două gusturi. Nu sunt vegetariană dar prefer de departe legumele și îmi plac felurile de mâncare simple care se gătesc ușor.

        Cu toate că mă bucur când îmi iese ceva bun și cu care pot să mă laud, iar ardeii aceștia chiar sunt excelenți, tot nu-mi place să stau prea mult în bucătărie. Pur și simplu arta culinară nu mă atrage deloc cu toate că am încercat toate metodele de a încolți un sâmbure de pasiune în mine. Chiar la un moment dat am cedat în fața unuia din modelele de plite incorporabile pe gaz care promiteau sus și tare că având una din asta în casă, gătitul va deveni o plăcere. Nici vorbă! E drept că arată drăguț și schimbă aspectul bucătăriei dar pasiunea mea pentru gătit a rămas la fel de crispată ca un bloc de gheață :) Mie mi se pare că o bucătărie demnă de pus pe copertă, utilată impecabil cu electrocasnice luate de aici e păcat să o murdărești cu stropi de ulei, pulbere de făină sau coji de castravete lipite pe gresie și nu știu cum fac alții de tot timpul bucătăria le arată ca în revistele de amenajări interioare. Chiar, la voi cum e situația? Bucătăria arată ca după război când terminați de gătit?

Share This:

Citește mai mult

bonus

Cum poți câștiga bani făcând cumpărături

        Unul din lucrurile care mă supără cel mai tare este atunci când nu sunt informată despre ceea ce se întâmplă în jurul meu. Când nu sunt la curent cu noutățile. Când aflu cu întârziere chestii pe care toată lumea părea că le știe demult în timp ce eu trăiam sub o piatră. Detest să par picată din lună și, din păcate,  tocmai asta mi s-a întâmplat de curând.

        Întâmplător, dar absolut întâmplător, aflu că RCS & RDS este furnizor de curent electric și că prețul lor este cu 13% mai mic decât la cei cu care am eu contract acum, nici nu știu exact cum se numește compania dar parcă Electrica Furnizare scrie pe facturi. Am aflat asta de la o cunoștință cu care stăteam de vorbă la coadă la poștă. Persoana respectivă trecuse de la un furnizor la altul anul trecut în august. 8 luni s-au scurs între timp iar un calcul simplu îmi arată că dacă aș fi făcut și eu același lucru aș fi economisut de atunci 125 de lei având în vedere că  în medie plătesc lunar curent electric de 120 de lei. Asta e. N-am știut până acum dar săptămâna viitoare e musai să ajung la RCS să văd ce ofertă au.

        Asta a fost una. Doi la mână, tot întâmplător, aflu că majoritatea cumpărăturilor pe care le fac pe internet puteau să-mi aducă bani în cont, cel puțin din februarie încoace de când a intrat Bonusway în România. Dacă despre electrica nu știu încă prea multe, despre cum puteți câștiga bani făcând cumpărături știu deja aproape tot :)

        Și o să vă explic imediat ce e asta dar nu înainte de a vă spune câți bani am pierdut (că dacă nu i-am câștigat înseamnă că practic i-am pierdut). 62,25 lei. Puteam să am pe card mai mult cu 62,25 lei decât am acum dacă făceam un click în plus. Bine, nu doar un click, ci la fiecare cumpărătură un click în plus. M-ar fi durut mâna să apăs pe mouse? Nu, dar asta înseamnă să îți lipsească informația… De acum înainte însă lucrurile se vor schimba radical pentru că mi-am făcut cont pe Bonusway.

        Asta e o platformă de cashback adică ”bani înapoi” și nu e nicio șmecherie ci un principiu super inteligent din care toată lumea are de câștigat. Bonusway este un intermediar, un fel de catalog de magazine de toate genurile: îmbrăcăminte, cosmetice, cărți, articole pentru copii, turism, bilete de avion și multe altele. Pentru că Bonusway trimite o mulțime de clienți acestor magazine, ele plătesc un comision site-ului de fiecare dată când un client face cumpărături, comision care reprezintă un anumit procent din valoarea comenzii. Bonusway împarte acest comision cu clientul și de-aia am spus că toată lumea are de câștigat.

        Magazinul câștigă din vânzări, Bonusway din comisionul pe care îl plătește magazinul iar clientul primește un procent din valoarea cumpărăturii înapoi în cont. Și toate astea fără niciun cost suplimentar și fără niciun efort. Singura condiție este ca accesarea magazinului să se facă nu direct, ci prin intermediului site-ului Bonusway și pentru acest lucru este, evident, necesar să vă faceți un cont pe site adică să vă înregistrați.

        Bonusul se adună în cont pe măsură ce faceți cumpărături. Uneori vine aproape instantaneu, alteori apare după câteva zile în funcție de politica magazinului. Eu am făcut cumpărături pe Fashiondays (mi-am luat un trenci negru foarte drăguț cu căptușeală animal print redus la 135 de lei) și bonusul mi-a apărut în cont după aproximativ trei ore. trenci

        Momentan am în cont 15,65 lei. În momentul în care se vor aduna 50 de lei pot să fac cerere de retragere și banii îmi vor fi virați în ce cont doresc, la orice bancă din România. Din fericire sistemul nu este o invenție românească, este verificat în străinătate și funcționează perfect de ani buni deci acum putem spune doar că am intrat și noi în rândul lumii. Înainte să vă arăt un pic site-ul, mai vreau doar să vă spun că am o mică supriză. Dacă vă înregistrați pe Bonusway prin linkul de aici veți primi automat în cont 10 lei :) După cum o să vedeți în filmulețul de mai jos, eu am primit deja.

        A, și încă ceva! Singura chestie de care îmi era teamă a fost ca nu cumva să uit să accesez magazinul prin Bonusway. Adică să mi se pună pata pe ceva interesant din vreun magazin și să mă reped să cumpăr fără să-mi amintesc de bonus :) Dar s-a rezolvat și asta, există o extensie Chrome (un fel de program) care odată instalată îți dă un mesaj că poți să iei bonus în magazinul respectiv. Linkul pentru aceasta extensie este acesta și la mine deja funcționează.

        Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă urez spor la cumpărături și cât mai mulți bani în cont! Și nu uitați de cei 10 lei cadou. Adică gratis. Adică moca :) Aici!

Share This:

Citește mai mult

creta-1024x768

7 verbe pentru 7 zile #35

        Săptămâna luminată n-a fost cea mai bună pentru mine, poate am fost influențată și de vremea mizerabilă care a adus zăpezi și îngheț când afară ar fi trebuit să se dezlănțuie primăvara…

  • Am mâncat pentru prima oară un macaron. Nu o macaroană,  un macaron :) Sunt niște prăjituri la mare modă, probabil prin străinătățuri există demult dar la noi au apărut doar de câțiva ani și uite că abia acum am apucat și eu la ele. După cum era de așteptat, mi-au plăcut foarte mult :) Sunt două bucăți rotunde de bezea colorată lipite între ele cu o cremă delicioasă pe bază de fistic, migdale, nuci sau alune și cu diverse arome de fructe, ciocolată, vanilie și tot ce mai există bun pe acest pământ. Într-un fel mă bucur că le-am descoperit, pe de altă parte mi se face rău când mă gândesc câte calorii au.
  • Am scăpat de una din seriile de trei ghinioane. Că parcă așa spune Murphy: Ghinioanele nu vin niciodată singure, vin în serii de câte trei, iar următorul ce se va întâmpla, nu va fi al patrulea, ci primul dintr-o nouă serie de trei. Deci să enumăr prima serie de trei: Unu: Am vrut să-mi cumpăr bilet de avion la București pentru un weekend din iulie și pentru că browserul meu de internet merge ca naiba și de multe ori sunt nevoită să fac mai multe încercări până finalizez operațiunea (iar prețul biletelor crește cu fiecare încercare ratată) am rugat-o pe Cristina să-mi cumpere ea. 130 de lei dus-întors. Nu știu ce-a făcut, ce n-a făcut că atâta ne-am mocăit amândouă încât până la urmă a luat biletele pe numele ei. No, zice, lasă că sigur se poate schimba numele pasagerului contra unei taxe. Bineînțeles că se poate, numai că la Wizzair taxa de schimbare a numelui este de 420 de lei! Nesimțire curată. Deci decât să schimbi numele, mai bine iei alt bilet. Numărul doi. Am intrat la Profi și am cumpărat 6 (șase) legături de ceapă verde iar când am ajuns acasă am constatat că de fapt era usturoi :( Mă uit pe bon, scria clar ceapă (cum de altfel scria mare și lat și în magazin). Nu-mi place usturoiul verde, nu-l folosesc niciodată la nimic și deci l-am aruncat. Adică nu chiar, l-am dat la găini. Numărul trei. După ce m-am enervat cu usturoiul, am găsit în cutia poștală un aviz pentru o amendă de circulație. Nu vă mai dau alte amănunte că iar mă indispun dar cred că vă dați seama ce zi a fost aia.
  • M-am tunsAșa o senzație plăcută am de fiecare dată când îmi tai din păr încât nici nu știu de ce nu o fac mai des. Ar trebui să mă duc în fiecare lună să-mi tai câte un centimetru din vârfurile crescute în loc să merg o dată la trei luni și să-mi tai trei centimetri.
  • Am sortat și am făcut ordine la poze. Am mii de poze în calculator. Poze de familie, poze cu pisica, poze din vacanțe, de la evenimente, sărbători, poze cu flori, poze când plouă, când ninge, selfie-uri, nici nu mai stiu ce am si unde le-am pus deși încerc să fiu cât de cât ordonată și să îmi fac foldere separate pentru fiecare set. Din păcate nu apuc să mă uit aproape niciodată la ele pentru că sunt muuult prea multe. Și dacă eu nu mă uit, cu siguranță n-o să aibă nici alții răbdare așa că din când în când obișnuiesc să fac o selecție (10-12, maxim 15) din fiecare vacanță sau din fiecare episod pe care vreau să-l păstrez și scot pe hârtie pozele respective. Într-o vreme făceam chestia asta la un studio foto dar mai nou am descoperit că se poate face mult mai ieftin aici. Imprimantă am, cumpăr hârtie fotografică și cartușe compatibile laser de aici (la juma’ de preț față de cele originale) și îmi listez câte poze vreau, apoi le pun în albume. E drept că deja albumele astea au început să ocupe din ce în ce mai mult loc dar ne uităm cu toții cu mare plăcere la ele. Iar când avem musafiri care ne plictisesc și nu mai găsim subiecte de conversație, le arătăm pozele :) creta-1024x768
  • Am găsit un chilipir de care m-am bucurat foarte tare într-un second hand. O salopetă uriașă și când spun uriașă nu exagerez deloc, un fel de haină din blană roșie pe care am pus mâna imediat. A costat 7 lei :) Cred că fusese un costum de carnaval pentru un bărbat de doi metri. Avea pantaloni lungi, mâneci lungi și o glugă imensă plus labe și mănuși. Le-am descusut pe toate și urmează să-i fac mâței un pătuț nou și o pătură pe care să doarmă pentru că cele vechi s-au ros cu totul și le-am și aruncat deja.
  • M-am oripilat din nou văzând la televizor îmbulzeala la apa sfințită cu ocazia sărbătorii numită Izvorul Tămăduirii. De ce se întâmplă lucrurile astea nu pot să înțeleg nici moartă. Oricum apa ajunge pentru toată lumea, nu e nevoie de îmbrânceli și de istericale, nu e nevoie nici să cari acasă canistre întregi, câțiva stropi oricum ajung pentru că e ceva simbolic și în niciun caz nu ar trebui ca jandarmii să intervină ca să țină mulțimea dezlănțuită în frâu. Se presupune că la astfel de evenimente vin oameni credincioși pentru care smerenia, pioșenia și iubirea de aproape ar trebui să fie pe primul loc. Mi se pare jalnic și degradant ce se întâmplă la fiecare astfel de eveniment. IMAG5461
  • Am citit Groapa de Eugen Barbu. De fapt nu e chiar adevărat ce spun, am citit doar jumătate din carte pentru că n-am avut puterea să o duc până la sfârșit. Criticii spun că este o capodoperă a literaturii române și într-adevăr are stilul acela ușor recognoscibil al cărților cu greutate pe care le studiam în liceu la orele de limba română. După primele pagini intri deja cu totul în atmosferă și ești acolo atâta timp cât ții cartea în mână. N-am terminat-o tocmai din acest motiv – pentru că am simțit prea acut toate descrierile și trăirile și m-a deprimat atmosfera de sărăcie și mizerie cu viața surprinsă în instinctele ei primitive. M-a încărcat negativ și cred că nu am ales momentul potrivit dar cu siguranță o voi relua la un moment dat. Cu toate astea, dacă nu ați citit-o încă, eu v-o recomand în primul rând pentru că are un mare impact emoțional și îți rămâne în gând după ce ai închis-o.

Voi ce ați mai făcut? sau ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut?

Share This:

Citește mai mult