blueair

Experiența mea cu Blueair

        Nu-mi face nicio plăcere să scriu despre lucruri negative, să mă încarc de rău și să transmit o stare de nemulțumire continuă dar parcă nici nu e bine să băgăm tot timpul gunoiul sub covor și să ne prefacem că în jur totul este roz și plutim pe norișori de puf. Așa că uneori e indicat să spunem lucrurilor pe nume și să nu mai înghițim orice gălușcă zâmbind îngăduitor. Astăzi o să vă povestesc experiența mea cu Blueair, compania aeriană low-cost.

        În ultimii doi ani am călătorit relativ des cu avionul, asta însemnând cel puțin o dată pe lună. Cu Blueair am avut prima ”întâlnire” anul acesta în aprilie când am fost cu sora mea la Birmingham. Biletele, cumpărate cu vreo două luni înainte, au fost ieftine, nimic de zis, dar până la urmă asta înseamnă lowcost așa că nu pot să spun că am făcut nu știu ce afacere, este ceva normal să nu plătești o căruță de bani atunci când alegi acest sistem.

        Odată cu prima călătorie a venit și primul incident pe aeroportul din Cluj. N-a fost mare lucru dar totuși a fost neplăcut pentru că nu reușeam să intrăm în zona unde se face controlul de securitate. Poarta de intrare se deschide prin scanarea codului de bare de pe biletul tipărit pe hârtie sau a qr-code de pe ecranul telefonului. Am încercat de câteva ori și eu și soră-mea… și nimic. Cum în spatele nostru se adunaseră câteva persoane, le-am lăsat în față și toate au trecut fără probleme. Am încercat din nou și la fel, senzorii nu reacționau deloc. Toată lumea trecea în afară de noi două. Până la urmă o persoană care lucra în aeroport a sesizat că avem o problemă și că forțăm intrarea și ne-a întrebat de la ce companie avem bilete. Când a auzit că de la Blueair ne-a trimis la ghișeu să ne refacem checkin-ul spunându-ne că această companie are o problemă la sistemul informatic. De la Blueair nu primisem niciun sms, niciun email de atenționare, nimic.

        Am stat puțin la coadă și, dacă bine țin minte, am primit bilete printate pe carton (din acelea clasice) pe care apoi le-am scanat fără probleme. Deci n-a fost mare lucru. Cu toate astea nu m-am simțit confortabil și în niciun caz nu a fost ceva care să aducă o steluță favorabilă în plus companiei mai ales că nici n-am primit vreo scuză pentru neplăcerea creată. Dar trăind în România sunt atât de obișnuită cu modul de tratare cu indiferență a clienților încât am uitat incidentul aproape instantaneu iar până mai zilele trecute nici nu m-am mai gândit vreodată la asta.

        Marțea trecută m-am întors din Anglia și aveam bilet Londra-Cluj cumpărat evident pe internet, tot de la Blueair. Cu o zi înainte, ca întotdeauna, intru pe site să-mi fac checkin online. Nu reușeam să trec de primul pas, cel în care se cer datele de identificare ale pasagerului. Nu primeam niciun mesaj de eroare, nu se descărca nicio clepsidră și nici nu se învârtea vreun cerculeț ca să văd că procesorul ăla lucrează ceva. Pur și simplu nu se întâmpla nimic. Dar absolut nimic. Am încercat de câteva ori iar apoi am intrat la alte opțiuni din meniu să văd dacă alea funcționează. Se părea că da. Mergea totul în afară de checkin. Mi-am zis că probabil are ceva browserul meu de internet și l-am rugat pe Cristi să încerce de pe calculatorul lui. Aceeași reacție. Nulă. Nimic. Nada. Niente. Deja trecuse juma’ de oră de când de când tot bâjbâiam fără succes așă că am sunat la Blueair să vedem ce se întâmplă.

        20 de minute am stat pe hold până când într-un final a răspuns Liviu. Așa s-a prezentat. I-am spus ce problemă am, la care el m-a informat că (reproduc mot à mot) are un coleg care se ocupă de site și acuma lucrează la el ca să-i aducă îmbunătățiri. Really?? și de ce colegul nu a pus un anunț ca să nu dispere clienții? sau de ce compania nu a trimis emailuri în care să ni se comunice acest lucru? Săracu’ Liviu era așa de blând și de nevinovat ca apa sfințită. Nimic nu știa. Nici măcar să ceară scuze în numele companiei. Nu a fost nepoliticos sau arțăgos dar era atât de neprofesional în abordare cum nici băiatul de la aprozarul din colțul străzii nu este, lucru ciudat pentru o firmă atât de mare și cu pretenții de customer care. Singurul lucru pe care îl știa era că checkin-ul se face doar în aeroport și se deschide cu două ore înainte de plecare. Destul de trist, m-am gândit, mai ales că aveam cumpărat deja biletul de autocar și îmi calculasem timpul la limită. Dacă și la checkin se vor mișca la fel de lent ca și la îmbarcarea din Cluj, am pus-o de mămăligă că am uitat să vă spun că la dus ne-au ținut la verificarea biletelor 45 de minute.

        Avionul trebuia să decoleze la 10 fix, au chemat toți cei 200 de pasageri la poartă la fără un sfert și o singură angajată de la Blueair a stat și a citit, că altă explicație nu găsesc după cât de atentă a studiat fiecare bilet în parte, timp de aproape o oră în timp ce toată lumea bătea mărunt din picioare. Dar am trecut peste asta pentru că eram bucuroasă că plec în vacanță. Mai greu a fost pentru cei ai căror copii se plictisiseră de moarte. Dar am trecut și peste pentru că, v-am spus, sunt obișnuită. Aș putea spune chiar călită.

        În fine, a doua zi de dimineață am depășit cu succes testul stresului pentru că autocarul a întârziat un sfert de oră, am făcut checkin-ul și, răsuflând ușurată, m-am urcat în avion. Dacă totul  s-ar fi oprit aici acest articol n-ar fi existat. Până la urma urmei o oră pierdută din viața mea chinuindu-mă să accesez un site în lucru nu e așa de importantă. Și nici cele câteva sute de ore pierdute din viețile câtorva sute de pasageri de pe zeci de zboruri care cu siguranță au încercat același lucru. Noi să fim sănătoși și să ne vedem de treabă. Când merge, merge, când nu… ciocu’ mic și la ghișeu.

        Cireașa (amară) de pe tort a fost de fapt sucul pe care l-am comandat în avion. Prețurile sunt afișate în lire și în euro, de fapt același lucru cu toate că există o diferență între cele două valute. Un pepsi costă 3 lire. Sau 3 euro. Sau poți plăti în lei dar nu zice cât. O liră fiind aproximativ 5 lei, m-am gândit că o fi maxim 15 lei așa că atunci când stewardul a zis 14 mi s-a părut ok. I-am dat banii, mi-a dat sucul și bonul și a trecut mai departe. Numai că atunci când din curiozitate, obișnuință sau de plictiseală  m-am uitat pe bon am văzut că de fapt sucul meu costase 13,25. IMG_20170919_110335_resized_20170920_091012521

        Poate e o deformație profesională după ce am lucrat 20 de ani într-o bancă sau poate e doar ideea mea despre corectitudine dar urăsc aceste ”rotunjiri”. Vă jur însă că nu e vorba de zgârcenie și nu sunt un zgârie brînză care să facă urât pentru niște mărunțiș. Singurul lucru pe care îl cer este să mi se spună prețul real, adică exact atât cât scrie pe casa de marcat. Dacă omul ăla mi-ar fi spus 13,25 și nu ar fi avut să-mi dea rest nici nu mi-ar fi păsat dar când vine de la el putere să-mi spună mai mult decât face doar pentru presupunerea că eu nu am de unde să îi dau suma exactă, atunci deja mă calcă pe nervi. Nici eu n-am sărăcit la fel cum nici el nu s-a îmbogățit din firfireii ăia dar gestul de a-și asuma niște drepturi asupra banilor mei mi se pare urât și total neprofesional. Repet, nu sunt o zgârcită iar la restaurant las întotdeauna bacșiș chiar și atunci când serviciile nu se ridică la înălțimea așteptărilor mele. Cred că doar dacă mi-ar vărsa chelnerul supa în cap nu aș lăsa bacșiș deși poate și atunci mi s-ar face milă de el. Stewardul din avion m-a enervat însă la culme.

        N-am spus nimic atunci dar scriu acum deși mă îndoiesc că cineva de la Blueair va vedea sau că va face ceva pentru creșterea satisfacției clienților. Și de ce ar face atâta timp cât, chiar și cu aceste scăpări, eu și mulți alții vom continua să zburăm cu ei. De ce? Pentru că ne convine orarul și destinația. Sau cel puțin până se trezește Wizz din somn. blueair

        Later edit – Am uitat să vă spun că de data asta echipajul a uitat să ne dea bomboana de la finalul călătoriei. Pffff… ce oameni! :)

Share This:

16 păreri despre “Experiența mea cu Blueair

  1. Asta cu rotunjiri la sume e treaba tipic romaneasca. ca aici ti se da chiar si o centima. Stiu ca intr-un magazin de papetarie romanesc preturile se terminau toate cu 99 bani. Luind trei lucruri, pretul se termina, logic, cu 7. Dar la casa mi s-a spus suma gata rotunjita.

    1. Da, e tipi românesc. Și în Anglia, la fel ca în Franța, poți să faci cumpărături de o mie de lire, dacă trebuie să îți dea rest un penny, cu siguranță îl primești. Și culmea, întotdeauna orice casier are suficienți bani mărunți!

  2. Noi zburam mai mult cu wizz si cu ryanair (de cateva ori pe an), cu blue air o data la 2-3 ani, dar sa stii ca avui aceleasi surprize ca si tine si la ambarcare, si la bilete, si la site, si la rotunjirea de pret (aici deja suntem experti, avem bani si euro si strainezi si vedem in ce moneda e mai ieftin 😀 – pana si fiica mea a invatzat asta 😀 – ne ferim sa cumparam din avion si luam apa din aeroport dupa ambarcare sau rezist 4-5 ore, si iau sandvish de acasa, dar fiica mii ii place sa cumpere de la stewardese si le cere suc de mere desi nu au niciodata asa ca se alege cu un suc de afine cu mere pe care il toarna juma de ora din pahar in pahar si tot ea mandra se duce inapoi sa le dea sa puna la gunoi – si uite asa trece mai repede zborul cu copil 😀 ) .

    1. Și eu evit să cumpăr din avion dar, na, câteodată o mai comit :)
      Am văzut undeva o listă de trucuri prin care poți să economisești bani prin aeroporturi și unul din ele spunea să ai o sticlă de plastic goală la tine pe care să o umpli cu apă de la robinetele din baie. Zis și făcut. Dar surpriza a fost maximă când am constatat că acolo curgea doar apă caldă :))))) Asta s-a întâmpălat acum vreo 2-3 ani.

      1. In legatura cu experienta dvs cu banii pentru pepsi. Sa stiti ca nu au facut asta cu rea intentie, ei nu pot depune moneda la banca, deci practic nu au cum sa incaseze 20-30 de bani. De cele mai multe ori,atunci cand cineva nu are 1leu sau 20-30 de bani, echipajul de zbor o sa ofere produsul si fara acei banuti, pentru ca se echilibreaza sumele.
        Niciodata sa nu consumati apa din baia avionului! Apa aceea nu este potabila! Puteti sa rugati echipajul sa va dea apa din „bucataria” lor.

        1. Esti binevoitoare vrând să le găsești scuze și, în general, aceasta este și atitudinea mea. Totuși corectitudinea primează. Dacă ar avea probleme cu moneda metalică la bancă, prețurile ar trebui stabilite astfel încât să fie în lei întregi, fără fracții iar asta ține tot de companie. Ceea ce se întâmplă nu este profesional.
          Iar în legătura cu apa, era vorba despre apa din băile aeoporturilor nicidecum de cea din avion unde sunt afișe că apa nu este potabilă. Oricum, mulțumesc pentru atenționare.

  3. Pana acum am zburat o singura data cu ei si checkin-ul meu nu aparea in sistem, la poarta de imbarcare (al sotului da, al meu nu, facute ambele de mine online).
    Am asteptat sa se imbarce toata lumea, apoi inca un sfert de ora sa se rezolve problema. Pana la urma mi-au dat voie in avion :)
    Nervii cei mai mari m-au apucat cand intram in sfarsit in avion si o duduie de la securitate care statea in usa (a coborat, deci cred ca era angajata la aeroport) s-a ratoit la noi: „where were you? where were you? it’s late!!!”
    Am vrut sa-i raspund ceva de dulce dar eram efectiv atat de nervoasa incat nu am reactionat.
    Si toti din avion se uitau lung dupa noi (isi imaginau probabil ca avionul a intarziat decolarea asteptandu-ne), probabil uitasera ca la checkin erau doi amarati pe margine care se uitau lung :)
    In rest personalul a fost amabil, iar spatiul intre scaune mi se pare mai mare ca la Wizz (desi cu ei zbor cel mai des).
    P.S. e fain blogul tau, te urmaresc mereu!

      1. Pe aeroportul din Nisa am patit asta.
        Doamna de la checkin a fost foarte draguta, dar dupa ce a cautat 5 minute in programul celor de la BlueAir banuiesc, ne-a rugat sa asteptam (sau sotul se putea imbarca pt ca el nu avea probleme :)).
        Dupa ce a terminat cu ceilalti pasageri pt ca era ditamai coada, si ramasesem doar noi doi, a inceput sa dea telefoane, sa se consulte cu colega, pana la urma cred ca a vorbit si cu echipajul din avion…Inutil sa spun ca am trecut prin toate starile asteptand sa ma imbarc.

  4. Spun doar atat: TAROM charter spre Creta din Cluj. Intarziere 2 ore si multi copii mici care asteptau. Fara explicatie, fara scuze….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *