Sâmbăta asta se ține Gala SuperBlog. Fără mine, desigur 🙁 La ediția aceasta nici măcar nu m-am înscris dar acesta nu ar fi fost un impediment în a participa la gală pentru că întotdeauna există locuri și pentru outsideri. Nu știu dacă outsider e cel mai potrivit cuvânt pentru că odată intrat în cercul blogerilor din această comunitate te simți ca acasă orice ai face și oricât timp ar trece. Teoretic, SuperBlog este un concurs de blogging creativ la care se înscriu participanți care au puterea și dorința de a scrie articole pe anumite teme date într-un interval de timp relativ scurt. Timp de două luni, de trei ori pe săptămână se anunță câte o probă cu specificații tehnice foarte clare și venită din partea unor sponsori din cele mai diferite domenii. Ți se cere să scrii creativ despre parfumuri dar și despre cauciuc, despre modă dar și despre certificarea energetică, despre sentimente dar și despre marketing, despre călătorii dar și despre instituții financiare, despre brânză, acumulatori, creme antiacneice, asigurăride viață, espresoare, scule electrice, covoare, magazine online, traduceri, epilare, suplimente alimentare și orice altceva vă mai trece prin cap. Sky is the limit!
Uneori subiectele devin de-a dreptul inconfortabile fiind teme pe care nu le-ai fi abordat în viața vieții tale iar termenele limită strânse fac totul cu mult mai greu obligându-te să scrii sub presiunea timpului. Pe scurt, acest concurs îți testează limitele. Eu am participat de trei ori și păstrez niște amintiri extraordinare din acea perioadă. Prima dată m-am clasat pe locul 20, la a doua ediție pe 6 iar apoi am urcat pe podium fiind a treia. Adică am luat un fel de medalie de bronz 🙂
Adevărul e că nu a fost chiar floare la ureche și sunt de admirat toți cei care au reușit să parcurgă acest maraton trecând peste obstacolele legate de timp, de disponibilitate, de chef, de principii și, nu în ultimul rând, de frustrările legate de punctaje și jurizări. M-am simțit extraordinar de bine în compania acestor oameni și nu doar în grupul de pe Facebook ci și atunci când ne-am întâlnit față în față. Din păcate în offline nu ne-am văzut decât de două ori, la cele două gale la care am putut să particip, odată la Brașov iar a doua oară la București.
Gala de la Brașov a fost faină de tot, am fost cazați la un hotel care avea și restaurant și sală de conferințe și, cum am stat două zile și o noapte, am avut timp să ne cunoaștem și să povestim câte-n lună și în stele. Nimeni nu avea motiv să plece undeva 🙂 Rar mi-a fost dat să mă simt atât de apropiată de oameni pe care atunci îi vedeam pentru prima dată iar faptul că împărtășeam aceeași pasiune comună ne-a făcut să nu ne terminăm poveștile nici după o întreagă noapte petrecută la taclale. M-am simțit ca peștele în apă între oamenii ăia.
Gala de la București a fost însă ruptă în două, festivitatea de premiere (unde mă vedeți ținându-mi speech-ul) desfășurându-se într-o parte iar partea de entertainment în altă parte, la un restaurant foarte mare unde nu am mai fost doar noi ci ne-am pierdut în marea de oameni.
A fost fain și acolo dar, pentru că există un dar, (care nu anulează tot ce am spus înainte dar totuși) pe când ne-am încălzit noi cu discuțiile, a început concertul care era programat pentru seara respectivă și, clar, s-a terminat cu orice formă de comunicare verbală. Nu mai știu cine a cântat deși îmi amintesc foarte clar că era o formație care îmi place dar în seara aia aș fi vrut altceva. Păcat. Intensitatea decibelilor a făcut ca orice discuție să fie redusă la zero.
Astăzi se împlinesc exact trei ani de atunci și deși mi-am tot propus să mă întâlnesc din nou cu colegii mei blogeri, uite că timpul a tot curs și nimic nu s-a mai întâmplat. În primăvară întrunirea s-a făcut la mare și tare mult mi-am dorit să fiu și eu prezentă dar cum zilele de concediu îmi erau rezervate pentru Canada nu m-am îndurat să tai din ele. Gala de acum se ține în Poiana Brașov pentru că, spune lumea, așa e potrivit. Iarna la munte, la zăpadă, iar vara la mare. Mie însă îmi place la mare oricând și o astfel de sala de conferinte în Constanta ar fi fost alegerea perfectă. Ca să nu mai spun că petrecerea, cazarea, cafelele și toate dulcegăriile s-ar fi desfășurat sub același acoperiș de aici.
Dar indiferent că e Constanța, Poiana Brașov sau București eu tot acasă o să stau. O să mă uit însă live la festivitate și o să zâmbesc îngăduitor la emoțiile celor care vor ajunge, pe rând, la microfon spunându-și părerea despre concurs. Mare regret am că nu pot să particip dar, cine știe, poate data viitoare va fi cu noroc.
