Ce-au mai descoperit cercetătorii englezi

        De fapt nu știu sigur dacă englezii sunt cei care au făcut descoperirea dar în orice caz eu la ei am văzut prima dată minunăția. Mie, care nu-mi place deloc să stau în bucătărie și aș face orice în afară de a găti, așa mi s-a părut: o minunăție. Cum mă plimbam eu printre rafturile din Sainsbury’s (un mare lanț de supermarketuri din Anglia) căscând ochii la toate conservele și studiind toate condimentele pe care nu le găsesc la noi, am ajuns la raionul unde se vinde folie de aluminiu, hârtie de copt, pungi de nylon și saci de gunoi. Bineînțeles că și pe astea le-am luat la studiat pe rând, în primul rând pentru că timp aveam berechet iar în al doilea rând pentru că îmi place în magazine. În orice fel de magazine.

        Ochii mi-au căzut, și nici nu era prea greu pentru că deasupra era o mare etichetă roșie pe care scrie cu litere de-o șchioapă NEW, pe un pachețel verde pe care scria microwave steaming bags adică pungi pentru gătit la aburi la microunde. 10 bucăți costau 2 lire așa că n-am stat deloc pe gânduri și le-am pus în coș. Abia am așteptat să ajung acasă să le testez pentru că tot ce promite că scurtează timpul de gătit îmi merge drept la inimă iar faptul că metoda păstrează mare parte din nutrienți, este un bonus suplimentar. De retete de mancaruri rapide si gustoase nu duc lipsă niciodată, mai greu e însă cu pusul în practică 🙂pungi microunde

        Aveam în frigider câțiva dovlecei din cei cu coajă verde închis, zucchini carevasăzică, (chiar, oare de ce în România se insistă a-i denumi zucchini când de fapt tot dovlecei sunt doar că un alt soi? În italiană zucchini nu înseamnă de fapt dovlecei?), i-am spălat, i-am tăiat și i-am pus în pungă cu un pic de sare și oregano. 500 de grame, deci 5 minute conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Au rămas al dente fără să se fleșcăiască deloc, culoarea intactă iar gustul o splendoare. Singurul minus a fost că s-au micit foarte tare dar asta se întâmplă și la cârnați și la grătare 🙂 Când începi să gătești ți se pare că ai în față niște cantități impresionante dar după ce le iei de pe foc rămâi cu mai nimic.pungi microunde2

        Anyway, experimentul a fost o reușită așa că ulterior l-am repetat cu morcovi și fasole verde. Soțul a mâncat legumele ca și garnitură la friptură eu însă am preferat să-mi fierb niște paste. Ca de obicei, după Crăciun sunt sătulă de cărnuri până peste cap.v5

         Pungi din astea eu n-am mai văzut însă cu siguranță vor apărea și la noi cât de curând și după cum am spus, tot ceea ce mă face să stau cât mai puțin la cratiță mă încântă foarte tare. Îmi plac gadget-urile de bucătărie dar nu toate. Din punctul meu de vedere există două categorii: unele care te scot din bucătărie și altele care te fac să stai mai mult acolo 🙂 De exemplu eu nu mi-aș lua în vecii-vecilor un aparat de făcut pâine sau cel puțin nu atâta timp cât lângă casa mea sunt două brutării și patru supermarketuri la distanță de mers pe jos. Pentru mine să fac pâine înseamnă o muncă suplimentară și oricât de simplu ar părea, prefer să fac altceva în timpul ăsta. Ca să nu mai spun că atâta mi-ar mai lipsi – să am mereu pâine caldă în casă și să mănânc până mă fac cât China 🙂 Rămân așadar la pungile pe care tocmai le-am descoperit și la alte chestii ca cele de aici care îți oferă minute de viață liberă în plus. Deci, din cunoștințele și experiența voastră, ați văzut pungi pentru gătit la aburi la microunde pe undeva?

Share This:

Citește mai mult

Welcome to Romania!

        Aseară am ajuns din nou acasă după 10 zile frumoase petrecute în Anglia. Drumul înapoi a fost mai lung decât de obicei pentru că am avut un traseu ocolitor, în toamnă când luasem biletele de avion jumătate din companiile aeriene își reconfigurau traseele și, ca să ies la un preț acceptabil, am zburat înapoi cu o escală la București. Deci Birmingham – București – Cluj. Până la urmă a fost chiar mai bine așa, escala de câteva ore fiind valorificată perfect printr-o întâlnire cu Cristina și nepoatele la restaurantul de la Ikea, cel mai potrivit loc unde noi am putut sta de vorbă (cât de cât) în timp ce bambinele se jucau în locurile  special amenajate pentru copii.

        De la +14ºC cât erau în Anglia, am sărit direct la -10 cât erau la București dar frigul de afară a fost vax albina pe lângă răceala siberiană a funcționarilor vamali, sau cum s-or fi numind cei care verifică pașapoartele la intrarea în țară. Vameși carevasăzică. Eu am nimerit la o tipă care, după ce terminase de împuns cu privirea pe cetățeanul din fața mea și îi înapoiase cu mare sictir buletinul, mi-a făcut un scurt și ciudat  semn din ochi să mă apropiu de ghișeu. Am încercat un zâmbet timid care s-a dovedit zadarnic, femeia neîncercând nici cea mai mică urmă de amabilitate sau curtoazie, fenomen care ar fi putut să-i altereze masca de fruntaș tovarăș sovietic din anii 50-60. Și-a înclinat doar capul studiindu-mă bănuitor în timp ce confrunta figura mea cu poza din buletin  uitându-se la mine de parcă tocmai aș fi coborât din copac. Apoi, fără să-și reprime sub nicio formă grimasa pe care aș putea-o denumi disprețuitoare, m-a întrebat cu o voce răgușită: De la Roma? Avea atâta răceală în glas și un ton atât de sinistru încât într-o fracțiune de secundă am retrăit momentul în care tovarășul diriginte l-a prins pe colegul meu de clasă copiind la teză cu cartea deschisă sub bancă și zbang-zbang i-a stropșit două scatoalce pe care cel mai probabil nu le-a uitat nici în ziua de azi.

        M-am făcut mică-mică și, albă la față, încercam cu disperare să-mi aduc aminte de unde naiba veneam. Blocaj total. De la Londra sau de la Birmingham? Știam sigur că nu de la Roma ci din Anglia dar parcă mi se pusese o ceață mare pe creier uitând complet de unde plecasem dimineața în zori. Într-un final mi-am revenit din fâstâceală și am îngăimat cu voce slabă de parcă tocmai trecusem razant pe lângă un tren de mare viteză: de la Birmingham… Trecusem testul final și deci eram liberă să merg dincolo de barieră.

        Welcome home! aeroport

Share This:

Citește mai mult