Azi-mâine se fac două luni de când stăm forțat în casă și deși la orizont se întrevăd măsuri de relaxare, știm cu toții că viața noastră nu se va reîntoarce la normal prea curând. Pentru unii perioada de izolare a fost resimțită mai greu alții, mai introvertiți sau poate doar mai ușor adaptabili, au trecut lejer și fără să se plictisească nicio clipă. Unii au avut nevoie să caute pe internet idei pentru a-și petrece timpul liber fără să se urce pe pereți de plictiseală în timp ce alții și-au scos la lumină pasiunile care zăceau în stare latentă. Instagramul e plin de show-uri culinare și nu degeaba a dispărut drojdia din magazine. (Aproape) toată lumea s-a apucat să facă pâine de casă.
De copt nu m-am apucat (și sper să nu fiu nevoită să o fac vreodată) însă mi-am încercat veleitățile de coafeză și, zic eu, mi-a reușit destul de bine. De când a început pandemia m-am tuns de două ori, prima dată mi-am scurtat timid părul tăindu-mi cu o foarfecă total nepotrivită doar vârfurile despicate iar a doua oară, cu mai mult curaj, am elaborat o freză completă pentru care am primit remarci elogioase. Drept pentru care nu o să fiu printre cei care își fac (sau deja și-au făcut) programări la saloane imediat după 15 mai. Despre reușita vopsitului acasă nu o să fac pe modesta cu toate că asta a fost una din marile drame cu care s-au confruntat femeile din România. Nu a fost însă cazul meu pentru că de ani de zile știu să-mi pun singură o vopsea de păr și îmi iese perfect de fiecare dată chiar dacă nu folosesc o vopsea de păr profesională. La modul cel mai sincer recomand Palette de la Schwarzkopf care este minunată. îmi iese foarte bine, culoarea acoperă perfect firele albe și nu se decolorează la spălat (e adevărat că folosesc o nuanță deschisă – blond mediu). Toată lumea (mă rog, persoanele interesate de acest subiect) mă întreabă cum mă vopsesc la spate și majoritatea presupune că folosesc două oglinzi dar nu, realitatea este mult mai simplă și la îndemâna oricui. Nu îmi folosesc văzul ci celelalte simțuri. După ce despart șuvițele de păr și dau cu pensula atingând pielea capului simt imediat senzația de rece, vopseaua fiind în mare proporție apă. Iar dacă stau și mă concentrez puțin, știu exact unde am dat cu vopsea și unde nu bazându-mă doar pe senzația de cald sau rece. Foarte simplu. Cu 14-15 lei și în mai puțin de o oră rezolv de fiecară dată spinoasa problemă a vopsirii părului.
Deși cochetam mai demult cu ideea, pandemia m-a împis de la spate să îmi fac singură manichiura semipermanentă. Chiar dacă inițial am crezut că e complicat, de fapt e floare la ureche. Tot ce trebuie e puțintică răbdare pentru că procesul include mai multe etape decât un simplu dat cu ojă dar ca tehnică, îndemânare și atenție este exact același lucru. Cu mândrie, pot acum să declar că mă pricep și la acest lucru. Am mai bifat, deci, o îndeletnicire la care mă pricep. Voi cu ce vă lăudați? ați prins curaj să faceți lucruri noi de care până nu demult depindeați de alții?
