Era într-o zi de sfârșit de septembrie, o sâmbătă în care nu aveam nimic de făcut decât să stau să pierd vremea pe internet. Și chiar asta făceam, cu o cafea în față și cu pisica torcând alături, răsfoiam tacticos blogurile la care eram abonată fără să găsesc prea multe noutăți. Aproape nimeni nu apare cu articole noi în weekend. Am intrat pe ”Viața de la Zero”, un blog pe care-l descoperisem de curând prin intermediul unui comentariu lăsat pe alt blog (cum se fac înlănțuirile de obicei) și am găsit un articol scurt prin care autoarea anunța că depășise o dilemă, aceea de a se înscrie sau nu la un concurs numit SuperBlog. O ajutase să ia decizia un articol al Danei Lalici dar nu îi pomenea numele ci doar făcea o trimitere către un ”aici”.
Am intrat și eu pe acel ”aici” și am ajuns pe un alt blog care se numea Sexul slab și care avea desenate în antet două tipe: o sexy Marilyn în varianta modernă și o Juanita în costum de baie pozând într-o poziție provocatoare. Mi-am zis că e vreun blog de piți și am ieșit la fel de repede precum am intrat fără să citesc nici un rând. Se pare că în acel moment intuiția mea feminină a funcționat ca nuca-n perete. Ulterior am descoperit cu adevărat acest blog care îmi place tare mult, care nu are nicio legătură cu superficialitatea și mi s-a reconfirmat faptul că aparențele înșeală iar prejudecățile ne omoară.
Am trecut mai departe și m-am uitat la câteva filmulețe pe YouTube apoi am verificat magazinele online preferate. Nimic nou. Plictiseală maximă. Îmi rămăsese totuși ceva în minte legat de concursul de bloguri și am mai intrat o dată pe articolul cu pricina. De data asta m-am redirecționat spre pagina concursului să văd despre ce era vorba.
SuperBlog îi spunea și era deschis oricui. După toate aparențele chiar și mie care aveam blogul doar de patru luni. Cu toate că pe pagina concursului erau menționați mai mulți parteneri media, până atunci eu nu auzisem de această competiție. Am început să mă gândesc la participare deși habar n-aveam despre ce este vorba cu adevărat. Înțelesesem doar că trebuie să scrii articole pe teme date. Atunci încă nu știam ce e acela un advertorial. Dar nu numai că nu știam, nici măcar nu îmi trecuse vreodată cuvântul pe la ureche. Și nici ce e acel page rank la care se făcea referire în articol. Dar, de fapt, nici nu mă interesa. Sigurul lucru care îl vroiam de la acest concurs era să văd unde mă clasez pe piața blogging-ului din România și ce feedback primesc. Făceam ceva ce nu avea nici cea mai mică legătură cu meseria mea. Nu mai scrisesem un rând de pe vremea scrisorilor puse în plic și aruncate în cutia poștală. A doua zi m-am înscris la SuperBlog.
SuperBlog îi spunea și era deschis oricui. După toate aparențele chiar și mie care aveam blogul doar de patru luni. Cu toate că pe pagina concursului erau menționați mai mulți parteneri media, până atunci eu nu auzisem de această competiție. Am început să mă gândesc la participare deși habar n-aveam despre ce este vorba cu adevărat. Înțelesesem doar că trebuie să scrii articole pe teme date. Atunci încă nu știam ce e acela un advertorial. Dar nu numai că nu știam, nici măcar nu îmi trecuse vreodată cuvântul pe la ureche. Și nici ce e acel page rank la care se făcea referire în articol. Dar, de fapt, nici nu mă interesa. Sigurul lucru care îl vroiam de la acest concurs era să văd unde mă clasez pe piața blogging-ului din România și ce feedback primesc. Făceam ceva ce nu avea nici cea mai mică legătură cu meseria mea. Nu mai scrisesem un rând de pe vremea scrisorilor puse în plic și aruncate în cutia poștală. A doua zi m-am înscris la SuperBlog.
Nu-mi vine să cred că cele două luni cât a durat concursul au zburat atât de repede. A fost una dintre cele mai interesante experiențe pe care le-am trăit și am trecut prin stări emoționale pe care nu le-am mai simțit din adolescență. Am așteptat notele cu sufletul la gură ca pe vremea primelor teze, m-am bucurat, m-am enervat, am sperat, m-am simțit frustrată, descurajată apoi din nou optimistă și am luat-o de la capăt cu fiecare probă. A fost mai greu decât mă așteptam dar simt că am căpătat o experiență la care nu aș fi ajuns de una singură nici într-un an de zile.
Dacă ar fi să recomand acest concurs aș face-o dând o listă de motive bine definite. Publicitatea euforică sau campaniile spumoase nu mă caracterizează și nu aș putea să compun poezioare infantile, să cânt, să mă prind în horă îmbrăcată în costum național, să pup moaște sfinte sau să impart pixuri și calendare cu sigla SuperBlog. În schimb pot să vă dau 10 motive pentru care merită să participați la un astfel de concurs:
1 Experiența câștigată. Sună clișeistic dar realmente pe parcursul competiției evoluezi de la o probă la alta învățând din propriile greșeli și nu numai. Ajungi să cunoști stiluri de scris total diferite de al tău și la care nu te-ai fi gândit niciodată că cineva le-ar putea aborda într-un articol publicitar.
2 Mulțumirea pe care ți-o dă un loc doi sau trei sau chiar zece în clasament. Să mă explic. Spre deosebire de alte concursuri de blogging unde se anunță doar câștigătorii (restul fiind nimic), aici ai ocazia să vezi pe ce loc te-ai plasat și să te bucuri, de exemplu, că ai scris mai bine decât alți 145 de participanți. Chiar dacă nu ai câștigat nimic material, rezultatele probei nu împart articolele doar în două: câștigătoare și restul turmei. Nu, aici fiecare are o poziție bine stabilită și pe care încerci să o aduci cât mai sus. Nota primită este un feedback foarte clar.
3 Premiile puse în joc nu sunt de ici, de colo. Sunt premii consistente oferite de sponsori, obiecte valoroase sau chiar premii cash. Când auzi că poți câștiga propria greutate în brânză sau 200 de euro cash faci pe dracu-n patru să-ți etalezi tot talentul și creativitatea. Ca să nu mai spun de proba finală care este recompensată cu un premiu care ar satisface și cel mai orgolios participant: posibilitatea de a deveni blogger partener la următoarea ediție a concursului.
4 Oamenii pe care îi cunoști în grupul format pe Facebook. Chiar dacă nu te vezi cu ei față în față ajungi să îi simpatizezi și chiar să legi prietenii. Sau e prea mult spus prietenii ? Cred că nu.
5 Acest concurs te scoate din rutina zilnică și alergând după luminița de la capătul tunelului uiți de monotonia servici-acasă, servici-acasă. Simți că trăiești.
6 Bucuria pe care ți-o oferă o notă mare e un sentiment plăcut care îți aduce zâmbetul pe buze și care îi face pe cei din jur să se întrebe, uneori cu o oarecare gelozie, ce ți s-a întâmplat.
7 Dorința mobilizatoare de a scrie mai bine după eșecul suferit la vreo probă la care nu ai fost pe gustul juriului. Nervii, supărarea și furia unor 75 de puncte te ambiționează mai tare să arăți ce poți iar faptul că la următoarea probă jurizată de aceleași persoane primeștit 90 de puncte îți arată că, la nevoie, știi să-ți adaptezi stilul și chiar să-l îmbunătățești.
8 SuperBlog îți testează limitele. Uneori te scoate din zona de comfort cerându-ți să scrii despre subiecte pe care nu le-ai fi abordat în viața vieții tale și îți dă termene limită strânse obligându-te să scrii sub presiunea timpului ceea ce uneori e foarte greu. Dar la sfârșitul concursului vei constata cu mândrie că ești un om care face față provocărilor și stima de sine va fi sus de tot.
9 Ți se confirmă încă o dată că subiectivitatea guvernează lumea. Ceea ce îți place ție nu înseamnă că place tuturor și invers dar asta e partea frumoasă a vieții: diversitatea.
10 Satisfacția lucrului bine făcut ca să folosesc o expresie la modă în aceste zile pentru că da, este o satisfacție extraordinară să te numeri printre finaliști, să știi că ai avut puterea de a nu abandona maratonul și că ai găsit resursele interioare de a merge mai departe chiar și atunci când totul părea că merge pe dos.
9 Ți se confirmă încă o dată că subiectivitatea guvernează lumea. Ceea ce îți place ție nu înseamnă că place tuturor și invers dar asta e partea frumoasă a vieții: diversitatea.
10 Satisfacția lucrului bine făcut ca să folosesc o expresie la modă în aceste zile pentru că da, este o satisfacție extraordinară să te numeri printre finaliști, să știi că ai avut puterea de a nu abandona maratonul și că ai găsit resursele interioare de a merge mai departe chiar și atunci când totul părea că merge pe dos.
Acesta a fost ultimul articol scris pentru SuperBlog 2014.
Felicitari si abea astept sa iti citesc prima carte!
Multumesc Sanda 🙂
Ioana, iti multumesc pentru feedback-ul cu privire la antetul blogului. Am ras cu lacrimi citind si apoi mi-am luat mutra serioasa si m-am gandit: oare cati judeca asa? ca nu ma laud cu trafic din ala ca sa sparga toate statisticile. Mai, dar stii ce m-am chinuit la antetul ala??? :)) Probabil ca in varianta urmatoare am sa elimin una din gagici, dar nu pe Juanita, ca o iubesc prea tare. Oricum tema mea e facuta chiar de mine, deci are o caruta de erori si se cerea de mult corectata. Te rog sa ma crezi insa ca am savurat articolul tau. Si ma bucur ca te-ai inscris la SB. Sper sa perseverezi, stofa ai, Slava Domnului, pentru locuri dintre cele mai de sus in clasament. Dar prima data e asa, de proba…cel putin in experienta mea.
PS admir oamenii care spun lucrurilor pe nume. Esti unul din aia, jos palaria.
Multumes, Dana. Totuși nu cred că ar trebui să schimbi ceva la tema blogului tău, m-am obișnuit cu el așa cum este iar Juanita este chiar simpatică 🙂
Pai Juanita ramane, MM pleaca… 🙂
Am trecut sa iti citesc povestea Toyotei. Inspirata…cele doua pisici…trist. M-a impresionat felul in care le-ai legat.
Dacă tu spui că povestea a fost inspirată pentru mine înseamnă cel mai mare compliment. Mulțumesc 🙂
Chiar a fost. Eu una iubesc pisicile si mi s-a rupt inima. Asta era si scopul articolelor voastre: sensibilizarea apropo de campania data! Ti-a reusit cu brio.
Aaa, pai daca iubesti pisicile… te iubesc si mai mult 🙂
Eu ma hotarasem sa particip la SuperBlog, chiar dinainte sa imi fac un blog. Ce spui despre asta? :)) Si ma bucur nespus ca am ajuns sa fac acest pas, ca am participat de doua ori, ca am cunoscut atatia oameni frumosi.
Dar crede-ma, multumirea de a-ti face prieteni din randul bloggerilor talentati, este mult mai mare fata de multumirea de a fi blogger partener. 🙂
Dinainte să-ți faci blog ?? asta-i bună 🙂 … ale tinereții valuri…
Am uitat sa te felicit pentru faptul ca ai dus competitia la capat si sa iti urez mult succes in continuare! 🙂
Mulțumesc. Astept sa te reapuci de scris .
Din "spusele" Ioanei aflu lucruri cu totul si cu totul noi pentru mine. Sunt povestiri captivante, purtatoare de mesaje pline de continut, mesaje demne de luat aminte.
Multumesc 🙂