Astăzi am o mare dilemă. De fapt dilema mea e mult mai veche dar azi m-am hotărât să scriu despre ea. Este vorba despre marea mea dragoste, parfumurile. Imi plac, mă binedispun, mă bucură, mă încântă și nu-mi pare rău să dau banii pe ele. Răspunsul meu la clasica întrebare care sunt cele trei lucruri pe care le-ai lua pe o insulă pustie: sigur unul dintre ele ar fi un parfum. Pentru că dacă simt un miros plăcut îmi trece orice depresie și toate relele din lume dispar pentru câteva clipe.
Foarte rar, de fapt cred că o singură dată în viață, mi s-a întâmplat să nu suport un parfum adică să nu-mi placă deloc, deloc și să mi se pară urât mirositor. Știu că sunt persoane care au dureri de cap de la parfumuri prea intense și grele, le cred și le înțeleg dar eu, una, nu am avut această problemă niciodată.
Evident că am și eu preferințele mele iar unele parfumuri îmi plac cu mult mai mult decât altele. În acest domeniu gusturile diferă enorm. Probabil vi s-a întâmplat și vouă să purtați un parfum pe care să nu îl simțiți pe voi în timp ce toți cei din jur îl remarcă. Ați auzit în mod sigur fraza îmi place parfumul cu care te-ai dat sau ce parfum ai, îmi place cum miroase în timp ce te gândești că tu nu mai percepi nici cea mai mică adiere. Mie mi se întâmplă frecvent acest lucru.
De curând mi-am cumpărat un nou parfum Cabotine de Grès. A fost un blind buy adică nu mai mirosisem niciodată parfumul. Pe românește, l-am luat pe ne-ve.
L-am cumpărat de pe strawberrynet la oferta zilei pentru că review-urile pe care le citisem erau favorabile. Părea genul meu de parfum iar prețul era redus cu 70%, deci de nerefuzat. Am citit că are în compoziție garoafe (preferatele mele) iar notele de bază sunt violete, piersici și vanilie și toată lumea spunea că are o persistență foarte îndelungată. A costat în jur de 80 de lei (100 de ml) și pachetul a ajuns la vamă deși era expediat din Olanda dar asta este o altă poveste (foarte enervantă și despre care o să vă spun cu altă ocazie).
Când l-am primit am fost puțin dezamăgită pentru că nu a fost deloc ceea ce mă așteptam. Este un parfum foarte proaspăt, sesizez în el garoafele dar mi se pare că mai mult aduce a iarbă proaspăt tăiată și a lămâie iar pentru mine vanilia nu există deloc. Miroase bine dar eu speram la cu totul și cu totul altceva. Ca să nu mai spun că nici sticla nu prea îmi place, mai ales dopul acela care mai mult seamănă cu o varză sau cu un brocoli decât cu un buchet de flori.
Dar pentru că tot l-am cumpărat, l-am și folosit și… surpriză, surpriză! oriunde merg, oriunde intru, toată lumea îmi admiră parfumul. Mă întreabă cu ce m-am dat și primesc o mulțime de complimente. Nu știu dacă mi s-a mai întâmplat să port un parfum atât de lăudat. Într-adevăr este foarte persistent (deși este o apă de toaletă) pentru că cineva m-a întrebat de parfum a doua zi după ce îl pulverizasem pe păr. Eu nu îl simt deloc, poate doar atunci când îmi dau jos eșarfa de la gât.
Și acum urmează să vă expun dilema mea. Ar trebui să purtăm parfumurile care plac celor din jur sau cele care ne plac nouă înșine? Dacă stau un pic să mă gândesc eu prefer să simt pe cei din jur mirosurile care îmi plac mie. Dacă ei și-așa nu își simt propriul miros, de ce să nu-mi facă mie o plăcere? Dar mergând pe aceeași logică asta ar însemna că eu ar trebui să port Cabotine de Grès care îi încântă pe cei care stau lângă mine în loc să port Samsara de Guerlain pe care îl ador dar despre care nimeni nu spune niciodată nimic. Bănuiesc că nu prea le place.
Deci pentru cine ne parfumăm? Cui îi este destinată adierea plăcută care se simte atunci când ne mișcăm? Plăcerii noastre secrete sau anturajului?
Cred ca sunteti singura persoana pe care o "aud" mentionand de Samsara, care e parfumul meu preferat de la Guerlain. Eu tocmai mi-am luat, pentru a patra oara de cand l-am descoperit, o apa de toaleta Samsara, la fel sau aproape la fel de persistenta precum edp-ul. Mirosul persista foarte bine, insa inca nu am primit remarci 🙂 .
Sunt sigură Simona că mi-ar plăcea să stau în preajma ta. Îmi plac situațiile win-win 🙂
Samsara de la Guerlain e unul din parfumurile adorate de mine si am uitat de el! Noroc cu articolul tau….si ca sa iti raspund la intrebare, parerea mea este ca un parfum trebuie sa-ti placa tie pentru ca te defineste! Eu tin minte anumite evenimente dupa parfumul pe care l-am purtat la un moment dat.
O, da, emoțiile cele mai puternice se leagă de anumite mirosuri (în general) și nu doar parfumuri. Mă bucur că și ție îți place Samsara.
Nu stiam de unde vin efluviile astea misterioase. De la tine?
Păcat de nume! „Cabotin(-e”) nu prea incântă, semantic! Sau cine știe!?
Intr-adevar cam neinspirat numele. Cred totusi ca s-a dorit a se lua primul sens al cuvantului care in franceza veche insemna actor ambulant, fara niciun fel de conotatie negativa.
pentru mine, parfumul ma imbraca, ma defineste, ma sesibilizeaza, ma umple, ma incanta, ma duce spre fericiri simple.
pentru el din cochetarie, din eleganta, din dorinta, din respect.
pentru oricine, mereu cu sticluta dupa mine.
Asta inseamna ca si tu iubesti parfumurile 🙂
Habar n-am. Mie-mi sunteţi drage şi fără parfum. Altfel, cred că e o chestie de potrivire. Dacă găseşti parfumul care ţi se potriveşte, atunci n-ai cum să dai rateu. Un bărbat care te va plăcea pentru calităţile tale va iubi şi cum miroşi (căci parfumul ţi se potriveşte în mod armonios). Parfumul inspirat ales îţi devine un fel de extensie a calităţilor pe care deja le ai (frumuseţe, carismă etc). 😛 Zic şi eu, nu ştiu. 🙂
Ce frumos ai spus "extensie a calitatilor" 🙂 Chiar asa ar trebui sa fie.
cabotine este fiica unui mare clasic al casei, este vorba de cabochard, un mare parfum deși chypre clasificat a fost extrem de repede acceptat la vremea lui. 🙂 posibil ca și tu să fi pățit cum mi se întâmplă adesea și mie: caut, scotocesc, visez o notă anume de parfum și când ajung la ea mă simt dezamăgită. un sfat: încearcă parfumul dimineața când nasul este odihnit. s-ar putea să ai o surpriză, să îl percepi altfel. și lasă-l să se învețe cu tine. iarăși s-ar putea să ai o surpriză.
acuma, dincolo de parfum sunt oameni, e cam complicat să aduni într-un flacon cam tot ce-i trece prin minte unei femei. de aceea avem noi rafturi de parfumuri și nu un singur flacon, dar ca și om pasionat de lumea asta eu spun că parfumul vorbește despre noi. așa că le folosim ca să ne povestim pe noi. când între parfum și om există un dezacord se simte, se vede aproape.
Acum ne obișnuim unul cu altul, suntem încă în faza de tatonări dar se pare că în curând vom deveni prieteni foarte buni 🙂
🙂 și da, mă bucur că ne-am cunoscut sâmbătă. uite că avem deja un numitor comun.
Se pare că avem chiar mai multe în comun 🙂
asa cum descrii tu parfumul asta este exact ce mi-ar trebui mie: sa miroasa a iarba si a lamaie este ideal. asta pentru ca eu fac parte din acea categorie de oameni care nu suporta parfumurile grele, in general nu prea suport parfumurile, dar admir enorm arta parfumului. de multe ori spun ca mai bine imi miroase a iarba si a pamant reavan decat a parfum greu, dulce, puternic.
acum stiu cine este Ioana care spune. voi reveni sa vad ce mai spune din cand in cand :).
Da, este un parfum foarte apropiat de natură, cred că de-asta place tuturor. Mă bucur și eu că te-am cunoscut 🙂
Si eu am aceeasi dilema. Mai ales pentru ca dupa cateva ore nu mai simt parfumul, deci teoretic as putea sa ma dau cu orice parfum. Insa le prefer pe cele care-mi plac mie pentru ca aplic parfumul dimineata si daca sunt bine dispusa de dimineata, imi merge mai bine toata ziua :).
Și mie mi se întâmplă la fel. Un parfum care-mi place mă binedispune pentru întreaga zi.
Cum sa nu spuna nimeni nimic de Samsara? E un parfum minunat! Fir-ar sa fie! Cu toate parfumurile care miros a prajiturele si iepurasi playboy, nu mai apreciaza oamenii un classic! Eu una am primit un sfert d sticluta de samsara acum doi ani de care am tras pana sa imi gasesc iubirea vietii mele: Láir du temps. Samsara e si el un parfum versatil si exotic! Pe mama se simte un buchet de flori, coplesitor si aproape neplacut, pe mine emana un miros de vanlie si santal care ma da gata mereu, iar pe tata, jur, miroase intoxicant si sexy (ceea ce reprezinta un plus pentru un om caruia nici aspectul fizic nici personalitatea nu ii ajuta prea mult….). Cat despre Cabotine, eu am primit o mostra ( dupa cum se poate observa din toate posturile, mai mult primesc decat cumpar, dar asta se poate explica prin statutul meu de studenta….), si am fost destul de multumita. Tot un classic si asta, dar nimic deosebit….Seamana cu Anais Anais nitel….
Așa este, Samsara este un parfum atât de versatil și diferă atât de mult de la persoană la persoană încât mi s-a întâmplat să nu-l recunosc.
Un parfum, nu e ” standard” . Mirosul se schimba in funcție de Ph- ul pielii..etc.
Samsara …îl port din 1989,on/off. Și totuși , nu mă simt ” bine” decât când folosesc parfumul. – deșii e ” greu” , – capiteux- EDP , EDT ….nu au același impact. En revanche, la “Allure” / Chanel , nu ” suport” decât EDT. De ce ? God knows !
Ana, ești … demențială ! Să afirmi că pe tatăl tău nu îl ajută nici aspectul fizic , nici personalitatea…trebuie să ai …gonade !!! Sper sa nu te citească !!! Bonne chance ! Dar , fă atenție : ești fata lui ! ( ? )