Mă tot gândeam de ceva vreme să îmi amenajez în casă un loc numai al meu în care să pot scrie liniștită, să nu aud televizorul, să îmi găsesc lucrurile acolo unde le-am lăsat și să nu mă întrebe nimeni ce avem de mâncare. E destul de greu de găsit un loc liber într-un apartament de bloc dar până la urmă mi-am dat seama că soluția ideală ar fi în dormitor unde aveam un colțișor potrivit. Îmi trebuia doar o masă pe măsura locului disponibil. Adică una foarte mică, ușoară și multifuncțională. Și pe care să nu dau mulți bani mai ales că soluția e una provizorie pentru că am niște planuri mărețe legate de reamenajarea dormitorului.

         M-am tot uitat prin magazine de mobilă nouă și second-hand dar nu am văzut nimic să se potrivească. Știam că la IKEA aș găsi, dar cum la Cluj nu este magazin am așteptat prima ocazie să ajung la București. Iar asta s-a întâmplat în urmă cu câteva zile.

         IKEA este un magazin care nu poate să-ți fie indiferent. Nu este un magazin ca oricare altul. Sau îl iubești, sau îl urăști. Am întâlnit oameni și din a doua categorie dar marea majoritate a oamenilor îl adoră. Eu sunt un fan declarat. Atâta ingeniozitate în soluțiile de organizare a casei câtă găsești acolo nu am văzut în nici un alt loc. Am cataloagele din fiecare an (începând cu 2007 de când a venit în România) și le răsfoiesc mereu. Cunosc bine produsele lor dar totuși de fiecare dată mai descopăr ceva nou care mă uimește și mă face să mă întreb cum de nu m-am gândit la asta până acum.

         Deci am ajuns la IKEA și am găsit câteva birouri care mi s-ar fi potrivit ca dimensiuni. Cel mai mult mi-a plăcut biroul Leksvik dar din păcate acesta îmi depășea cu mult bugetul (costa 449 de lei). Și parcă aș fi vrut să fie alb.

         La IKEA există blaturi de diverse dimensiuni prestabilite din care poți să alegi dar nu ți se taie dacă tu vrei o altă mărime. Și cum nu mi se potrivea nimic am fost un pic dezamăgită. Mi-am zis că o să găsesc acasă o soluție și mă gândeam la o  scândură șlefuită pe care o să o vopsesc artistic.

         După ce am mai cumpărat câteva mărunțișuri din magazin (un castronel, o lumânare parfumată și câteva cutii – cutiile sunt una din pasiunile mele, trebuie să vă povestesc odată despre asta) m-am dus să plătesc la casă. Deși mă cam grăbeam pentru că deja Cristi mă aștepta în mașină nu m-am putut abține să nu intru și la sectorul chilipiruri unde sunt produse care deja au fost expuse, care au mici defecte sau care deja sunt asamblate și nu mai sunt în ambalajul original. Discountul este întotdeauna substanțial. Am găsit exact ce îmi trebuia, nici nu îmi venea să cred. O bucată albă de blat pentru birouașul meu, exact la dimensiunile pe care le vroiam și cu toate marginile finisate. Arăta absolut perfect. Cred că de fapt era un raft sau cam așa ceva pentru că în cele patru colțuri avea prinse niște chestii de plastic pe care mai tîrziu le-am dat jos. Costa 22 de lei și striga după mine să-l iau acasă. Ceea ce am și făcut.