Codruța este singura fată pe care o cunosc care atunci când vede un spațiu cât de mic liber pe marginea trotuarului nu se întreabă dacă are sau nu loc să parcheze. Ea știe că o să încapă și nu din o sută de manevre ci din prima. Cu fața, cu spatele, cu lateralul, cu o roată, două sau trei pe bordură, nu contează. Codruța a rezolvat această mare problemă a locurilor de parcare în doi timpi și trei mișcări.
Am mers cu ea în mașină, ea la volan și eu în dreapta, mii de kilometri de-a lungul celor cinci ani cât am fost colege de servici și prietene foarte bune. Și fiecare kilometru a însemnat distracție și voie bună chiar dacă ne îndreptam către o ședință, uneori mai lungă decât o plenară PCR, unde se lăsa cu muștruluială, discuții aprinse, certuri și uneori cu amenințări legate toate de eternul subiect: vânzări insuficiente.
Am mers cu ea în mașină, ea la volan și eu în dreapta, mii de kilometri de-a lungul celor cinci ani cât am fost colege de servici și prietene foarte bune. Și fiecare kilometru a însemnat distracție și voie bună chiar dacă ne îndreptam către o ședință, uneori mai lungă decât o plenară PCR, unde se lăsa cu muștruluială, discuții aprinse, certuri și uneori cu amenințări legate toate de eternul subiect: vânzări insuficiente.
Aproape toate momentele petrecute cu ea de-a lungul timpului se leagă de plimbările cu mașina. Cu cât drag chiuleam de la servici câte o jumătate de oră să fugim la OMV-ul din Piața Mărăști la un cappuccino cu scorțișoară, un biscuit și un pahar cu apă sau la cofetăria grecească să ne înfundăm cu baclavale îngrozitor de dulci… Eram tot cu ochii pe telefon să nu ne caute vreun șef dar cu atât mai mare era distracția.
Câteodată mă gândesc ce frumos ar fi fost să avem amândouă aceeași vârstă, preferabil 18 ani și una dintre noi să primească de ziua ei cadou o mașină. De exemplu noul Aygo de la Toyota . O mașină care să se lipească perfect pe personalitățile noastre și care să ne ducă doar în locuri în care oamenii râd tot timpul și viața e frumoasă
Am fi făcut nenumărate drumuri de la Cluj la Brașov tot într-o veselie. Și ne-am fi oprit ca de fiecare dată la Sighișoara, la restaurantul de pe deal, să mâncăm o ciorbă de fasole servită într-o pâine scobită și să râdem ca disperatele când vara unii clienți ai localului, neobișnuiți cu locul, intră pe geam, ocolind ușa. Asta din cauză că mulți nu își dau seama că ferestrele larg deschise, glisante și coborând până aproape de pardoseală, sunt de fapt ferestre și nu uși. Așa că aceștia escaladează micul parapet mirându-se de ciudata intrare și comentând ”cine naiba a avut ideea asta”.
Și am fi mers la toate team building-urile ascultând cu volumul la maxim ”Welcome to St. Tropez” pusă pe repeat și pregătindu-ne vocile pentru concursul de karaoke. Sau poate ne-am fi gândit că suntem atât de talentate încât am avea o șansă la X-factor mai ales că grila în formă de X de pe fața mașinii ar putea fi un semn de bun augur.
Codruța este printre puținii oameni pe care îi cunosc care nu își dedublează personalitatea atunci când sunt la volan. Câteodată îmi mai spune ”Atâta îs de nervoasă de mor” dar are un zâmbet întins pe toată fața încât nu are nici un pic de credibilitate. Așa face și când conduce : ”așa mă exasperează ăla din spatele meu că-mi vine să pun o frână bruscă” și apoi râde și îl lasă s-o depășească urându-i ”go fun yourself” dar astfel încât doar eu o aud.
E distractiv să mergi cu Codruța în mașină iar dacă plimbarea e cu noul Aygo există deja garanția unei zile frumoase. Așa că sloganul Go fun yourself este cu dedicație specială.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
Ciorba de fasole in paine scobita e asssssa de buna, n-am da-o pentru nimic in lume. Bine, cu exceptia Toyotei, vreau sa zic. Pentru Aygo asta merita sa inghit si-n sec. 🙂
Ce comparație :)))) Și eu zic la fel, aș renunța la orice ciorbă pentru tot restul vieții…