mici

Nu vreau ca micul să fie simbolul nostru național

        Aș vrea să-l cunosc și eu pe cel care a creat dialogurile din reclama pentru Penny în care un personaj din Las Fierbinți (nu știu cum îl cheamă că nu mă uit la serial) decretează, în stilul caracteristic al românului care le știe pe toate, că ”Micul trebuie să fie simbolul nostru național și ar trebui ca anul ăsta să fie pus pe drapel”. De ce anul ăsta? Pentru că anul acesta sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire.

        Cred că Regina Maria, al cărei jurnal l-am citit și recitit încercând să ghicesc și ceea ce n-a spus printre rânduri, s-ar întoarce în mormânt auzind cum este luată în derizoriu cauza pentru care a luptat atât și care până la urmă s-a împlinit dar cu niște sacrificii uriașe. Marea Unire, un vis care a străbătut întreaga noastră istorie, a fost plătită cu o jertfă enormă și n-ar trebui să uităm asta niciodată. Dar ce spun eu ”să uităm” când probabil jumătate din cei care vor sărbători cu mare fast la 1 Decembrie nici măcar nu știu ce vor sărbători, adică ce s-a întâmplat atunci. Dacă nu știau ce reprezintă ziua de Paști deși mergeau în fiecare duminică la biserică la ce să te aștepți să-și mai aducă aminte de ceva ce au învățat acum mulți ani la școală? și asta dacă nu cumva au lipsit la lecția respectivă.

        Cum serbăm noi Centenarul, dacă nu-ncingând grătarul? acesta a fost sloganul compus la limita (de jos) a creativității de o firmă de publicitate care cu sigurață a luat bani serioși pentru că și clientul nu e trichi-flichi-srl. Penny e un lanț de supermarketuri care se respectă. Mai lipsea o râgâială de bere scoasă de un burtos îmbrăcat într-un maiou întins să crape, eventual tolănit pe o canapea și spârgând semințe în fața televizorului iar spectacolul era complet. Sărbătorim 100 de ani de grătare unsuroase și mici înecați în muștar cu un lamulțean strigat încât să acopere manelele ce se revarsă din boxele date la maxim?? La atât se rezumă esența poporului român? Am rămas siderată în fața acestei reclame care după mine este de un prost gust desăvârșit. mici

        Să nu credeți însă că mă dau fițoasă și că la micul dejun nu mânânc decât icre negre iar la prânz somon fumé stropit cu șampanie. Nu, îmi plac și mie micii, îmi place berea (e drept că o prefer pe cea cu lămâie) și din când în când mănânc cu plăcere un grătar bun de porc. Sunt un om ca toți oamenii, nu fac nazuri și îmi place veselia festivalurilor. Urăsc însă lipsa de decență, mârlănia, proasta creștere și mai ales lipsa de respect pentru lucrurile pe care le consider importante pentru noi ca nație. Nu mi se pare firesc ca orice sărbătoare să o transformăm într-un chiolhan, nu mi se pare normal ca un eveniment de amploarea centenarului să nu fie asociat cu cuvinte ca solemnitate și demnitate. Să-ncingem grătarul în onoarea celor care și-au dat viața?? Atâta ne duce capul? Să molfăim doi mici cu muștar de Tecuci și-o bere la pet? De câte ori trec cu mașina mergând de la Cluj la București, și văd cimitirul eroilor înainte de intrarea în Predeal, cruce lângă cruce, băieți tineri, aproape toți sub 30 de ani morți în primul  război mondial, mă înfior la gândul celor petrecute atunci. Dar poate sunt eu prea sensibilă…

        Avem atâtea locuri frumoase, impresionante, superbe, magnifice și lista superlativelor ar putea continua, de ce să nu le scoatem pe astea în față atunci când vine vorba de a sărbători Unirea și de ce să ne agățăm din nou și din nou de serbări gen zilele orașului în care clișeul cu sfârâitul grătarelor mă zgârie rău la urechi? De ce să punem pe tapet localități gen Las Fierbinți în care trei sferturi din populație e plecată în Italia și Spania iar sfertul care a rămas își duce veacul la cârciuma din sat îmbătându-se zi de zi pe caiet? De ce nu vedem și ceea ce e frumos în țara asta?

        Cetatea Poenari, adevărata cetate a lui Vlad Țepeș, Sighișoara – singura cetate medievală din Europa care încă este locuită, Cetatea Râșnov – intens promovată în ultimii ani, Alba Iulia – orașul în care trăiești pe viu o lecție de istorie, Castelul Corvinilor – cu renumele său de cel mai bântuit castel european, Castelul Peleș care nu mai are nevoie de nicio descriere și multe, multe altele care au intrat mai nou în circuitul turistic cum ar fi Castelul Karoly din Carei, o bijuterie arhitecturală recent restaurată.

        Locuri frumoase sunt, trebuie să avem doar ochi să le vedem. Și să le facem cunoscute. Și cât de simplu este acum să faci orice fel de video astfel încât să ajungă la cât mai multă lume! În urmă cu 20 de ani o filmare de sus se făcea doar din elicopter și pentru asta aveai nevoie de o căruță de bani, pe când acum, cu astfel de mini drone de pe gnex.ro, până și un neprofesionist ca mine are material de filmat cât vrea el. Chiar mă bate gândul să-mi îmbunătățesc vlogurile de călătorie cu o astfel de tehnică. Și îmi mai iau cu Cristi două trotinete electrice ca să ne putem strecura pe oriunde și să nu mai fim nevoiți să apelăm la transportul în comun și ne putem declara echipă de filmare. Ce simplu a devenit totul! Când mă gândesc la ”carele de reportaj” care erau cât o garsonieră pe roți ca să poată transmite un eveniment în direct (plus o armată de operatori) nu-mi vine să cred că au ajuns acum la dimensiunea unui telefon  pe care orice copil de zece ani știe să-l folosească și să facă live în orice moment :)

        Aș vrea ca lucrurile să se schimbe, să ne arătăm în primul rând nouă înșine că avem o țară frumoasă și că ne respectăm valorile. Că nu râdem noi de noi. Aș vrea să se termine cu campaniile cu mici, grătare și muzică proastă, aș vrea să țintim în sus și să ne (re)descoperim noi ca popor. Iar dacă vreți să vedeți penibilitatea tristă de care vă spuneam, e mai jos:

Share This:

Citește mai mult

bath and body works

Black Friday de primăvara-vară-toamnă-iarnă

        Nu-mi vine să cred că am ajuns deja în luna mai, trece timpul ăsta parcă zboară și zboară cu așa o viteză că a început să sară peste etape. Sau numai mie mi se pare că anul acesta n-am avut primăvară? Am trecut din zăpezile care nu de mult blocau drumurile și închideau școlile direct în sandale și pantaloni scurți fără să mai apucăm să ne bucurăm cu adevărat de narcise, liliac și lalele care s-au uscat toate înainte de vreme sub fierbințeala soarelui dogoritor.

        Nu sunt genul care să mă panichez ușor dar, poate și  influențată de clișeele jurnalistice care au tendința de a exagera orice fenomen meteorologic, zilele astea am simțit că mă paște teroarea caniculei. Încă n-am apucat să-mi montez plasele de țânțari la geamuri și în casă deja atmosfera a devenit sufocantă de parcă suntem în luna lui cuptor. În consecință, chiar dacă noaptea aerul se mai răcorește un pic, am luat o decizie istorică: aceea de a-mi pune aer condiționat (în urmă cu doi, trei ani aș fi băgat mâna în foc că așa ceva n-o să se întâmple niciodată). Cum de 1 Mai n-am plecat nicăieri, nici măcar la un grătar sau la doi mici tradiționali, am făcut o incursiune de recunoaștere în Altex să văd cum stă treaba cu aparatele de aer condiționat: prețuri, caracteristici, montaj, chestii, trestii, socoteli. N-am rezolvat nimic, cum s-ar spune m-am dus bou și m-am întors vacă, asta și datorită lipsei de amabilitate a pesonalului, ca să mă exprim eufemistic. Erau toți fierți, nervoși și nerăbdători să scape de clienții care le mâncaseră ziua ce ar fi trebuit să fie liberă, iar eu fiind unul dintre aceștia simțeam cum sulițele privirilor mi se înfig în spate în timp ce mă plimbam agale printre rafturi meditând asupra nedreptăților lumii.

       La un moment dat o voce suavă a întrerupt refrenele muzicale împrăștiate de difuzorul magazinului anunțând că tocmai s-a lansat Black Friday de primăvară. Hmmm… Al câtelea Black Friday să fie acesta? Că doar n-or fi toate vinerile negre :) Originali cum suntem, avem un Black Friday de iarnă, unul de vară, unul de mid season, de Paști, de Valentine’s Day, de Back to School, de, de , de… ca să nu-l mai punem la socoteală pe ăla real. Adevărat. Tradițional. Intrat în conștiința națiunii :) Cel care la americani se ține imediat după Thanksgiving, adică în a patra vineri din luna noiembrie, și reprezintă începutul glorios al sezonului de cumpărături de Crăciun.

       Interesant este că întâia utilizare a termenului de Vinerea Neagră nu are absolut nicio legătură cu shoppingul ci se referă la criza financiară din 1869 când piața aurului din SUA s-a prăbușit trimițând piața bursieră în cădere liberă și falimentând întregul Wall Street.

        Black Friday-ul nostru însă e de dată mult mai recentă iar printre explicațiile care circulă asupra etimologiei, cea care este cel mai larg utilizată și care mi se pare că se potrivește cel mai bine, are o conotație pozitivă și este legată de contabilitate. După un an de zile în care comercianții au înregistat pierderi și registrele lor au fost ”în roșu”, în ziua în care cumpărătorii dau năvală în magazine pentru a goli rafturile cu o viteză amețitoare, bilanțurile contabile trec brusc pe profit ducând la scrierea cu negru a cifrelor. Iar dacă nu știți despre ce vorbesc eu aici și ce e cu culorile astea, pe vremea când am învățat eu noțiuni de contabilitate, încă se mai recurgea la acest procedeu devenit acum anacronic: în toate situațiile și rapoartele cifrele negative se scriau fie cu semnul minus în față, fie cu culoarea roșie :) Deci Black Friday e de bine pentru comercianți, black însemnând, deci, profit.

        La fel ar trebui să fie și pentru noi, o zi profitabilă, cu cumpărături făcute cu cap și nu doar o  goană disperată după reduceri ce de multe ori se dovedesc a fi false. Am pățit-o și eu, nu de multe ori dar mi s-a întâmplat totuși să-mi doresc un produs și să aștept răbdătoare în speranța unei reduceri iar când aceasta a apărut, dezamăgirea să fie profundă, discountul fiind aplicat la un preț umflat artificial. Știți despre ce vorbesc, nu?

        Acum însă am o strategie care funcționează perfect și care mă ajută să fac economii importante de bani: liste peste liste cu produse pe care mi le doresc și cu prețuri trecute în dreptul fiecăruia. Degeaba spun că țin minte pentru că nu țin minte, sunt prea multe oferte  și din prea multe domenii. Nu trebuie să fie neapărat achiziții importante gen aer condiționat (la care à propos, nu înțeleg de ce marja de prețuri se întinde de la 1100 la 4500 la aceleași caracteristici) ci și pentru mărunțișurile pe care le folosesc zilnic cum ar fi marea mea iubire, cosmeticele :) Deja aștept vinerea neagra de pe aoro.ro, un site unde găsesc tot felul de chestii pe care altfel nu le-aș putea cumpăra din România și aici mă gândesc prima dată la minunățiile de la The Bath & Body Works. E un brand american care nu are magazine nicăieri în Europa și e specializat în mirosuri :) Nu exagerez deloc, sunt mii de firme care produc loțiuni de corp, geluri de duș sau lumânări parfumate dar arome și mirosuri ca la firma asta eu nu am întâlnit nici la marile case sau la designerii celebri. Love it! bath and body works

        Apoi urmează TIGI Bed Head, astea sunt șampoane și balsamuri pentru păr, pe care, la fel, nu le găsesc în magazinele fizice dar și branduri mai cunoscute la noi pe care deși le întâlnesc în mai toate magazinele, prefer să le iau de pe aoro.ro pentru că sunt mult mai ieftine. Și e normal dacă te gândești câți bani se economisesc doar pentru plata chiriei și a utilităților. Deja mi-am făcut liste întregi de parfumuri care îmi plac și pe care sper să le găsesc la următorul Black Friday la reducere iar pe primele trei locuri se află Crystal Noir de la Versace, L’ai du temps de Nina Ricci și unul pe care nu l-am avut niciodată, English Pear and Freesia de la Jo Malone. L-am testat într-un aeroport și de atunci mi-a rămas gândul la el, de fapt toate parfumurile de la Jo Malone sunt mai altfel decât cele pe care le știu de ani de zile. Chiar, dacă ar fi să alegeți un singur parfum pe care să-l purtați tot restul vieții, care ar fi acesta?

        Așadar, chiar dacă nu aștept deloc să treacă vara, chiar dacă aerul meu condiționat e în standby până dau de un profesionist care să mă ajute să iau decizia corectă, mă simt complet pregătită să întâmpin un Black Friday de succes ceea ce vă doresc și vouă :)

Share This:

Citește mai mult