Una dintre marile mele dorințe care, din păcate, nu o să mi se îndeplinească prea curând, este să am un câine. Și asta pentru că mi-ar fi practic imposibil să am grijă de el atâta timp cât eu sunt mereu plecată. Nu aș avea cu cine să îl las și, mai mult decât atât, chiar dacă aș avea, consider că dacă îți asumi responsabilitatea adopției unui animăluț, ideea e că trebuie să îl ții lângă tine și nu lângă alții. Un câine nu e o jucărie pe care atunci când pleci în concediu să o pui pe raft iar atunci când te întorci să o iei înapoi ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Eu îl văd pe Bobiță, cățelul lui tata, care atunci când rămâne în grija mea (arareori, dar totuși se întâmplă) aproape nu mănâncă și intră într-o apatie din care nu pot să îl scot orice i-aș da. Cu pisicile e însă un pic altfel. Adică așa cred. Poate suferă și ele la fel de mult dar nu știu să își exprime sentimentele. Este clar pentru oricine că acestea nu își arată afecțiunea precum câinii. De exemplu pisica mea nu fuge la ușă atunci când plec de acasă și nici nu vine să-mi sară în brațe atunci când mă întorc dar asta nu înseamnă că nu mă iubește. Însă faptul că pisicile sunt independente nu înseamnă nici pe departe că au o inimă de gheață.
Pe Sylvestra o am de aproape 12 ani de când nu era mai mare decât pumnul meu și mi-a adus-o femeia care făcea curat pe scara blocului spunându-mi că a salvat-o din gura unui câine care fugea cu ea pe stradă. A aruncat cu umbrela după el și acesta a lăsat pisica reușind astfel să îi salveze viața. Ar fi trebuit să îi găsesc un plasament dar asta nu s-a mai întâmplat niciodată și am rămas împreună purtându-ne reciproc de grijă la bine și la greu de o grămadă de ani. Nici nu știu cum a zburat timpul și nici nu mai știu câte clipe de iubire am petrecut împreună. Îmi pare rău pentru cei care n-au auzit și n-au simțit niciodată sunetul reconfortant al torsului unei pisici. După părerea mea torsul pisicesc este mai melodios decât Lullaby a lui Brahms și mai terapeutic decât o baie caldă urmată de un masaj.
Când am spus că mi-aș dori un câine nu m-am gândit nicio clipă că l-aș vrea în locul unei pisici. Mi-ar plăcea să am și una, și alta sau, mai degrabă, și din unii și din alții, adică să mă înconjor cu multe animale pentru că le iubesc pe toate indiferent dacă au blană, solzi sau pene. Iar câinele cu pisica se completează reciproc. Ce nu îți dă unul, îți oferă celălalt. Am văzut pe internet o mie de filmulețe cu câini care fac tumbe de fericire atunci când primesc un cadou și de fiecare dată când văd asta nu pot să nu îmi aduc aminte de Crăciunul în care i-am cumpărat Sylvestrei o mingiuță specială pentru pisici de care s-a speriat atât de tare încât nu a mai ieșit de sub canapea decât după două zile.
Din acest punct de vedere câinii sunt mai deștepți. Îi văd și pe cei trei ai lui Vlad, Mike, Gina și Patrocle, care se bucură în orice moment și pentru tot ce le dau. Orice accesorii caini le-am luat, au știut să aprecieze, să se bucure și să dea din coadă, nu ca Sylvestra căreia i-am cumpărat un coșulet special pentru dormit iar ea tot pe tricourile mele aruncate pe pat doarme. Sau, mai rău, chiar și pe câte un pungă de plastic uitată pe covor. Oriunde, numai în coș, nu 🙂
De multe ori nici de mâncare nu se știe bucura, atâtea mofturi face de parcă e conștientă că în urmă cu câteva mii de ani, pisicile au fost venerate și socotite zeități. Și câinii lui Vlad au preferințe la mâncare, este adevărat, dar dacă le dau o astfel de hrana uscata caini, o devorează cât ai zice pește. Sau mai bine să nu pomenesc de pește că cine știe ce idei le vin. Masa pe care stă acvariul nu e foarte înaltă 🙂
Voi în ce categorie vă încadrați? dog lovers sau cat lovers? Sau în cea de a treia – crazy cat lovers? Și dacă încă nu aveți niciun animal, v-ar plăcea să vă luați unul? 
Cats Forever ❤️
Buna seara,Eu iubesc tare-tare pisicile .Atat de tare incat am acum 9 .Avem si caini dar prefer clar o pisica.Animalele iti ofera companie dragoste dar si sigutanta.Fara pisici am fi avut soricei-nu imi doresc defel iar fara caini sigur ne-am fi simtit mai singuri.Felicitari pentru articol.Cu respect,Bianca
Eu am trei motani.Bella e primul motan care a venit sub geamul meu si nu a mai vrut sa plece.Era asa de mic cu o buba pe nas am crzut ca e pisica si i-am spus Bella.Abia cand am mers la medic sa-l sterilizez am aflat ca e motan si m-am amuzat foarte tare.
Al doilea l-am luat dintr-un beci la insistentele unei vecine.Erau mai multi pui si eu am vrut unul negru dar tigrisorul asta s-a lipit de mine asa ca l-am luat pe el si i-am spus Jerry
Pe cel de-al treilea mi l-a adus sotul de la pescuit.Era asa mic cand i-am dat sa manance ii trmurau picioarele.Nu am stiut cum sa-l botez i -am dat zi de zi cate un nume dar intr-o zi a cazut de la geam si stau la bloc la etaju 1
Nu a patit nimic si l-am botezat Zorro.
Am un acvariu cu multi pestisori si un caine pe care il tin in foisor afară.E foarte mare si iubitor.Am vrut sa plec impreuna cu sotul meu in Germania la copii dar pentru ca exista el in viata noastră nu am putut sa-l abandonam.
Nu putem sa-l luoa cu noi pentru ca e din rasa animalelor periculoase desi el e foarte cuminte asa ca vom ramane in tara alaturi de el.
Anu trecut de revelion sotul meu trebuia sa plece cu un prieten in Germania dar eu nu am vrut sa-l las pentru ca Spaik se sperie de petarde.
La intoarcere prietenul lui a facut accident cu un tir si a murit daca era si sotul meu poate avea aceiasi soartă.Practic cainele i-a salat viata
Le iubim foarte mult pe toate animalutele noastre si nu cred ca am putea fi fericiti fara ele.
Imi place mai mult felul de a fi al cainilor pentru ca se exteriorizeaza mult mai mult, pentru ca-i poti simti ca pe niste prieteni, pentru ca ne arata in mod clar cand ne iubesc, dar nu-mi place ca fac mai multa mizerie, sunt “măzăcei”.
Imi place tare mult sa mangai pisicile, imi place sa le aud cum torc, imi place mutrita lor si ca sunt linistite. Dar nu-mi place felul lor de a fi – sfidator, manipulator, superior, independent.
Mi-as lua caine sau pisica, sau si caine, si pisica, doar daca as locui la casa – pentru ca am ceva alergii, dar si pentru ca animalele sa poata sa haladuiasca pe afara oricand vor.