Obsedată de scorțișoară

        Azi fiind duminică mi-am spus să mă răsfăț un pic și m-am instalat cu o carte în mână sub o pătură groasă la o cafea prelungită, de fapt un cappuccino, cu televizorul deschis doar pentru zgomotul de fundal că de uitat nu prea m-am uitat la el în ultima vreme. Și cum stăteam eu așa liniștită și răcită cobză bucurându-mă de atmosfera cosy, am avut brusc o revelație. Mi-am dat seama că în ultima vreme  sunt obsedată de tot ceea ce este legat de scorțișoară. Nici nu e greu de observat: beam o cafea pudrată cu scorțișoară, lumânarea care ardea pe masă era cu aromă de scorțișoară iar turta dulce  care acompania cafeaua era cu aceeași aromă (à-propos, pe asta am luat-o de la Lidl și este cea mai bună turtă dulce pe care am mâncat-o vreodată).

        Deci nu numai că-mi place aroma de scorțișoară (și nu doar în această perioadă a anului, ci tot timpul) dar mi se pare că am ajuns să exagerez. Îmi cumpăr mereu cosmetice care au acest miros iar preferatele momentului sunt un lapte de corp de la Yves Rocher în ediție limitată și o cremă care zice că e pentru picioare dar eu o folosesc pentru mâini, de la Avon. Ambele sunt foarte persistente și lasă nu doar pielea plăcut parfumată ci și pe hainele pe care le port.

         Tot, dar absolut tot ce ține de mirosul ambiental e legat de scorțișoară. Nu știu cum s-a potrivit, pentru că nu am căutat intenționat, dar observ că alte arome  nu m-au atras în ultima vreme. Bețișoarele parfumate, uleiul esențial, spray-ul de cameră sau rezervele pentru odorizant, pe toate le-am ales cu același miros, îmi plac și nu m-am plicitisit deloc de ele.

        De vinul fiert cred că nu trebuie să vă mai spun nimic, n-am întâlnit încă pe  nimeni căruia să  nu îi placă. Nu este nimic mai reconfortant după o zi lungă și obositoare decât o cană de vin fiert cu zahăr, scorțișoară și un strop de piper, băută în  pat, pe îndelete, până simți că ți se închid ochii și te topești cu totul într-un somn binemeritat.

        Iar parfumul momentului este Casmir, de la Chopard, un parfum oriental vanilat, care radiază căldură, sofisticat și dulce dar fără să fie deranjant, un parfum perfect pentru Crăciun. Pe pielea mea notele de scorțișoară sunt cele mai pregnante acoperind cu totul vanilia care se pierde după câteva minute. L-am cumpărat anul trecut pe vremea asta de pe aoro și îmi place la fel de mult. Dacă ar fi să fac un calendar cu 12 parfumuri, pentru luna decembrie pe acesta l-aș alege fără nicio ezitare.

        Deși…mai există unul care ar putea concura cu Casmir la aceeași categorie dar pe care nu îl am chiar acum în colecție. L-am avut prin anii 90, Vanderbilt de Gloria Vanderbilt. Ce mult îmi plăcea și câte complimente primeam când îl purtam! Cu el am avut relația perfectă deși trebuia să fiu atentă la cantitate pentru că e un parfum extrem de puternic și care persistă foarte mult, pe haine chiar și zile întregi. Deși se simte ca un parfum luxos, nu este deloc scump, o sticluță de 100 de ml costă vreo 70 de lei. Chiar că ar trebui să mi-l iau din nou.

        Da, deci scorțișoara se regăsește peste tot în jurul meu. Am mâncat chiar și iaurt cu mere și scorțișoară, și-am găsit că este un desert delicios, ștrudel, cornulețe, plăcintă, prăjituri, mere coapte, înghețată, ceai… nu refuz nimic pentru că îmi plac toate. Și cred că obsesia îmi vine din copilărie când una din prăjiturile care se făceau frecvent la noi în casă era turtulițele, niște fursecuri mici, puțin bombate, făcute dintr-un aluat cu miere și scorțișoară care se tăia cu o formă rotundă, vopsite cu o glazură albă, foarte asemănătoare la gust cu turta dulce. Foarte bune erau…

         Ca de obicei, gândurile îmi zboară iar acum stau și mă întreb dacă o să ajung vreodată să simt pe viu cum miroase într-o plantație de arbori de scorțișoară. Probabil că știați că acest condiment este de fapt coaja exfoliată a copacului care crește cu predilecție în Sri Lanka dar mi s-a părut foarte interesantă acestă poză pe care vrea să v-o arăt și vouă: