Am emoții. După articolul de ieri, cel în care vă spuneam că am găsit un parfum de care m-am îndrăgostit, Cristina, fiică-mea, m-a întrebat dacă într-adevăr chiar așa extraordinar e parfumul ăla că vrea să și-l cumpere. I-am spus că da, că nu am exagerat niciun pic și că îmi place foarte mult dar că poate ar fi mai bine să aștepte până ne întâlnim ca să îl testeze ”pe viu”. E drept că la mine a fost un blind buy dar nu întotdeauna mi se întâmplă să-mi placă ceva doar fiindcă am citit review-uri foarte bune. Apoi mi-a scris Adriana un comentariu în care îmi spunea că, datorită mie, și-a comandat parfumul… Sper din suflet să îi placă și îmi doresc să fie la fel de încântată cum am fost eu dar am emoții să nu îi fi adus o dezamăgire pentru că mi-ar părea nespus de rău. Când e vorba de parfumuri gusturile sunt atât de diferite…
Mi-e teamă să nu pățesc ca astă iarnă. Doamne, ce prost m-am simțit după ce am scris un articol în care recomandasem (în mod indirect) o coafeză de la mine din cartier. Am scris despre cât de mult mi-a plăcut cum m-a tuns și că de-acum înainte o să merg tot la ea. Ba chiar am pus și o poză cu noul meu look. După câteva zile m-am întâlnit cu o cunoștință care, pe un ton de reproș evident, și-a vărsat tot oful asupra mea, spunându-mi toate nemulțumirile legate de experiența ei cu coafeza respectivă. Că a tuns-o ca naiba, prea scurt, prea într-o parte, că n-a înțeles nimic din ce voia, că a tras-o de păr, că a așteptat prea mult, că e un cârpaci neprofesionist, că dracu’ și lacu’. Eu dădeam din colț în colț, mai, mai să-mi cer scuze deși nu aveam niciun motiv. Spusesem doar că pe mine m-a tuns bine și că eu am fost mulțumită de serviciile ei. Experiența mea fusese una pozitivă iar blogul acesta oglindește ceea ce trăiesc eu, bucuriile mele și supărările mele prin prisma percepției proprii. Nu tot ceea ce mi se potrivește mie înseamnă că place tuturor și nu tot ceea ce detest eu ar trebui să fie interzis.
Chiar și cu persoanele cu care rezonez aproape în totalitate am unele dezacorduri pentru că nu se poate să ne placă tot timpul aceleași lucruri deși uneori mi se pare de neconceput să existe și alte opinii decât cele decretate de mine 🙂 Cum de este posibil ca despre Black Swan, filmul pe care eu l-am văzut de zece ori, unii să spună că e o porcărie? Cum se poate ca unora să nu le placă plajele Greciei și să prefere turcii care stau cu mâna întinsă după bacșișuri? Ca să nu mai vorbesc de gusturile legate de mâncare. Cum să nu-ți placă înghețata?? Da, sunt unii care nu mănâncă niciodată înghețată (dacă vă vine să credeți) iar unii nu beau decât cafea espresso, din aia mică-micuță într-o cană cât un căpăcel, tare de stă lingurița-n picioare și pe care o bei dintr-o sorbitură. Păi cum vine asta? Toată plăcerea cafelei stă în a te întinde la vorbă și a lungi cât mai mult ritualul, cel puțin eu așa văd lucrurile și de aceea îmi fac întotdeauna cafeaua într-o cafetieră ca cea de aici. Îmi place cafeaua lungă, nu foarte tare, cu foarte puțin zahăr și fără lapte. Nu asta este cea mai bună cafea??? Parcă văd că mulți dintre voi veți spune un nu categoric 🙂 Atunci luați de aici un espressor și faceți-o după gustul vostru, robustă, cremoasă și amară sau poate o preferați fiartă în ibric? sau poate vă place ness-ul? Câte bordeie, atâtea obiceie 🙂 
Ideea e că opiniile mele nu reprezintă adevărul absolut, scrisul pe blog reproduce o parte din viața mea și sunt întâmplări reale din care fiecare își trage concluziile pe care le vrea. Nu încerc să schimb modul de gândire al nimănui dar mă bucur atunci când cineva îmi spune că a găsit informații utile în rândurile mele și mă întristez dacă din cauza mea ați avut o experiență neplăcută. Știu cum e să-ți setezi așteptări prea mari… am simțit-o pe propria piele. Și nu doar o dată.
Eu știu ca mirosul parfumului depinde mult și de persoana care-l folosește,de ph-ul pielii,de multe.
Desigur, mirosul se poate schimba atât de mult de la o persoană la alta încât aproape nu-l mai recunoști.
Pacat ar fi sa iți arunci nemultumirea asupra celui care recomanda. Eu chiar am vrut parfumul. Din pacate, va ajunge vineri sau luni, din nu stiu ce probleme interne de curierat; dar si daca miroase naspa, tot nu mi-ar parea rau. Imi place sa cred ca tocmai starea de bine pe care o exprima unui om un produs, un film, un cantec, creeaza, in noi, asocieri, legaturi, curiozitati. Ah, nu e aceeasi reactie ca cel care le exprima? Nu-i nimic.
Da, cafeaua trebuie sa fie lunga si vorbita, dar, uite, iți dau un exemplu, de moment stanjenitor, de azi: o colega de liceu insista sa ne vedem la Sibiu cu alti colegi. Cand am refuzat-o, mi-a spus ca am „dezvoltat o stare de socio …nu știu cum și vezi, Doamne, nu vreau sa ma intalnesc cu lume”. Eu tocmai ce îi povesteam de vacanta mea cu…lume. Pana la urma, cred ca a inteles ca nu dezvoltasem nimic, ci doar nu voiam sa fac ceva careia ei îi aducea o imensa bucurie și mie, din pacate, nu.
Vin cu impresii despre parfum. Mie mi-a placut prezentarea, ca oferte bune mai aveau și altele.
puteai opta, adriana, pentru ridicare de la punctul din brașov. e pe 13 decembrie. 🙂
..am optat și pentru asta. Nu-mi dau seama ce au patit, ca am primit telefon ca se amana expedierea. Stiam de punctul de pe 13 decembrie 111.
or fi multe comenzi…
Poate a înțeles, poate nu, cine știe 🙂 Mie, de exemplu, nu-mi plac petrecerile de revelion adică refuz să stau într-un restaurant până la 4 dimineața și din cauza asta multora le par ciudată.
Dar parfumul sigur nu o să ți se pară nașpa, adică sunt sigură că o sa-i dai o notă peste 8 🙂
La asta cu revelionul îți mărturisesc că pot număra pe degete de cate ori am plecat de acasa, iar la restaurant stiu sigur ca am fost doar o singura data si mi-a ajuns.
ps. eu chiar sunt o ciudatica, dar asta e alta poveste..
Cel mai fain revelion pentru noi e cel petrecut acasă, cu copiii, cu culcat la 1-2 maximum. Noroc ca pe la noi nu se fac revelioane pe la restaurante,iar dacă se fac,distracția se termina la 1. Cel mai deprimant mi se pare cind trebuie sa te întorci acasă, cu ochii cârpiti de somn.
Ora 1 este maximul pe care il pot atinge 🙂 Deprimant este si intorsul acasa dar mai deprimant mi se pare sa dai pe o noapte pretul cu care ai putea sta 3 zile intr-un weekend obisnuit la o cabana.
În România cred ca e tradiție cu revelion la restaurant, cum ziceam la noi nu se practica. Am mai fost la restaurant cind mergeam la schi în perioada asta,nu costa o avere restaurantul,mergeam cu copiii, dar nu mi s-a părut deloc fain,ca pina la 11jumate trebuia sa termini cu mâncatul. Am mai practicat și dormitul ca într-o noapte obișnuită,dar era gălăgie la ora 12.
Așa e, a devenit tradiție. Mie îmi place să stau doar până la miezul nopții, să beau un pahar de șampanie și apoi nani 🙂
nu ești ciudată. mai pune pe lista celor care gândesc ca tine ș-un pisic pervazier. 😀
de revelion abia aștept să treacă de ora fixă să mă pot duce la somn de fapt. încă n-am găsit niciun motiv de bucurie în faptul că ne mai trece un an din viață…
Bucurie poate fi un nou început, eu nu sunt tristă de revelion dar nu pot să pricep de ce ar trebui să cheltuiesc o mică avere că ”doar o dată în an e revelionul”. Bonus: o noapte pierdută care te dă peste cap câteva zile.
E o tortura sa fiu nevoita sa plec de acasa de revelion.
Revelionul perfect pentru mine e asa: ne imbracam in pijamalute, ne punem ceva bun de mancare (am tavi de lemn pe care putem manca in pat, una din ele e speciala pentru servit micul dejun in pat, are picioare) si ne uitam la vreo doua filme special alese pentru seara asta. In jur de ora 1:30 – 2:00 … deja sforaim 😀 si ce bine e!
Astept si eu parerea ta cu privire la parfum!
Astept si eu parerea cu privire la parfum!
Acu ca sar cu capul inainte si apoi nefericire apoi dau vina pe ala fericitul de alegere, mi se pare imaturitate. Mai are fiica mea din astea (am pedepsit-o ca nu mergem nu stiu unde pt nu stiu ce, si intre timp a ineput sa ploua, si ofticata plangea ca din cauza mea ploua – la 6-7 ani) .
In rest, eu nu folosesc parfumuri (probleme cu pielea) dar sigur iti zic ca ACELASI parfum (aceeasi sticla) pe 2 persoane diferite mirosea diferit ( vazut asta la prietene cand testam parfumurile in gasca, in magazin 😀 ).
Eu nu beau cafea. Lunga, lata, scurta, zaharoasa, nimic. Mor dupa mirosul ei, visez o vacanta de 2-3 sapt. in kenya intr-un ranch la 2 mii metri altitutine fix cand recolteaza si usuca boabele de cafea. Iar de tuns, eu vreau tunsa asimetric :D. Si revelion la restaurant la masa – never.
Si de ce n-ai oprit ploaia? :)))
Dar oare cafeaua neprajita are miros? ca nici nu mai stiu de cand nu am mai vazut boabe verzi, cred că de când eram mică.
nu la fel. Prajirea accentueaza si scoate umezeala din boabe, sa fie usor de rasnit.
Da, intr-un timp eu mai scriam la finalul articolelor ca este experienta MEA cu anumite lucruri si nu este obligatoriu ca si ceilalti sa aiba aceeasi impresie despre ceva. Ideea este ca unii oameni sunt foarte influentabili si nu prea mai judeca inainte de a trece la fapte.
Eu mai pățesc așa cu cărțile recomandate de unii dar partea bună e că nu dau bani pe ele, am abonament la bibliotecă 🙂