7 verbe pentru 7 zile #24

Ca de obicei, scriu repede primele lucruri care îmi vin în minte legate de săptămâna care a trecut iar apoi caut să pun și poze acolo unde am. Iată deci ce mi-a ieșit în seara asta 🙂

• Am cules strugurii din curtea părinților și ca în fiecare an am făcut must. Anul acesta mi s-a părut mai dulce și mai aromat ca niciodată așa că am băut pe săturate. 
• Am descoperit cea mai simplă rețetă de salată. Bună, ieftină și sățioasă. Are gust bun, puține calorii, ține de foame, arată bine și poți mânca un bol mare de tot fără să ai veun sentiment de vinovăție. Toate ingredientele le am de la Lidl dar se poate folosi orice salată verde sau alte frunze gen spanac, varză, salata iceberg… ce vă place. Iar în loc de boabe de fasole uneori pun boabe de porumb. E cam același lucru, important e ca salata să fie condimentată bine cu chilly, altfel n-are niciun gust. Un pic de oțet balsamic, trei stropi de ulei de măsline și poate să înceapă festinul 🙂 
• Am văzut The Man Who Wasn’t There, un film din 2001 produs și regizat de controversații frați Coen. Scenariul mi s-a părut excepțional în schimb regia m-a plictisit așa de tare încât pe la jumătatea filmului era să renunț. Noroc că n-am făcut-o pentru că până la urmă acțiunea m-a prins și per total pot spune că filmul mi-a plăcut și că îl recomand. Este genul crimă însă fără detalii înspăimântătoare. Taciturnul personaj principal, un frizer în America anilor 50, are o viață lipsită de orice satisfacție până când datorită infidelității soției sale,  îi apare o oportunitate la care nu s-ar fi așteptat și decide să înceapă un șantaj care i-ar fi adus posibilitatea să devină proprietarul unei curățătorii chimice. De aici până la o crimă nepremeditată a mai fost doar un singur pas. Finalul imprevizibil și scurta apariție a lui Scarlett Johansson adolescentă face ca acest film să fie văzut.
• M-am bucurat că Rafael, mâța adoptată în urmă cu două săptămâni, a început să se înțeleagă cu Bobi, cățelul neobosit care aleargă tot timpul. Ba, mai mult, pot spune că cei doi au devenit prieteni de nedespărțit și dacă n-ai ști că unul e pisică iar celălalt câine, ai putea cred că sunt frați așa de bine seamănă. Au jocurile lor preferate, dorm împreună, se hârjonesc toată ziua numai când e vorba de mâncare trebuie tratați separat. 
• Mi s-a reconfirmat părerea (dacă mai era cazul) că învățământul de azi e în cădere liberă. De data asta spun acest lucru legat de comportamentul unei profesoare, diriginta unei clase a cincea, pe care am însoțit-o cu ocazia unei activități de ecologizare. Am fost și eu implicată într-o campanie în care copiii adunau peturile, hârtiile și alte gunoaie aruncate în zonele verzi din oraș iar acest lucru s-a desfășurat sub supravegherea cadrelor didactice. Profesoara care a însoțit elevii a fumat în permanență, s-a plimbat printre copii cu țigara în mână, le-a vorbit printre două fumuri și a gesticulat cu țigara între degetele la care avea niște unghii enorm de lungi, vopsite strident și pline de floricele sclipicioase. Ce exemplu poate fi un astfel de profesor? Cu ce drept poate să le spună la orele de dirigenție cât de nociv este fumatul când, fără nicio jenă, ea trage țigară de la țigară în fața întregii clase? Am rămas extrem de dezamăgită.
• Am citit Povești ale doamnelor din București, o carte de Victoria Dragu Dimitriu.  Sunt amintirile unor doamne elegante nu prin haine ci prin comportament, doamne care au trăit în anii de glorie ai Bucureștiului interbelic și sunt  poveștile din altă epocă ale celor care prin apariția rafinată alcătuiau la un moment dat înalta societate. Sunt confesiunile unor doamne care au trăit intens viața culturală a orașului și a căror pasiune pentru artă și pentru frumos nu s-a lăsat ștearsă de tăvălugul comunist. La finalul cărții am rămas cu o stare de  nostalgie plăcută.
• M-am gândit de era să-mi crape capul dacă să mă înscriu sau nu la SuperBlog anul acesta. Înscrierea nu costă nimic deci aș putea să o fac foarte simplu dar nu-mi place deloc să încep ceva și să nu duc la bun sfârșit. Știu că în cele două luni cât durează concursul o să fiu 3 săptămâni plecată din țară și, deci, mi-ar fi aproape imposibil să scriu în ritmul infernal în care se cere. Pe de altă parte, îmi vine foarte greu să stau pe margine și să-i văd pe toți foștii mei colegi cum trăiesc efervescența concursului iar eu să n-am niciun cuvânt de spus. Nu știu ce să fac, deja s-a anunțat prima probă și eu încă stau pe gânduri. Dar noaptea e un sfetnic bun așa că o mai las până mâine dimineață.

Pentru voi la câte verbe se rezumă săptămâna trecută?

Later edit: Azi, 6 octombrie, am hotărât să mă înscriu la SuperBlog. Cum? am văzut primele două probe și mi-au plăcut mult de tot. Mâine deja e deadline-ul pentru prima dintre ele așa că trebuie să mă grăbesc.