7 verbe pentru 7 zile #35

        Săptămâna luminată n-a fost cea mai bună pentru mine, poate am fost influențată și de vremea mizerabilă care a adus zăpezi și îngheț când afară ar fi trebuit să se dezlănțuie primăvara…

• Am mâncat pentru prima oară un macaron. Nu o macaroană,  un macaron 🙂 Sunt niște prăjituri la mare modă, probabil prin străinătățuri există demult dar la noi au apărut doar de câțiva ani și uite că abia acum am apucat și eu la ele. După cum era de așteptat, mi-au plăcut foarte mult 🙂 Sunt două bucăți rotunde de bezea colorată lipite între ele cu o cremă delicioasă pe bază de fistic, migdale, nuci sau alune și cu diverse arome de fructe, ciocolată, vanilie și tot ce mai există bun pe acest pământ. Într-un fel mă bucur că le-am descoperit, pe de altă parte mi se face rău când mă gândesc câte calorii au.
• Am scăpat de una din seriile de trei ghinioane. Că parcă așa spune Murphy: Ghinioanele nu vin niciodată singure, vin în serii de câte trei, iar următorul ce se va întâmpla, nu va fi al patrulea, ci primul dintr-o nouă serie de trei. Deci să enumăr prima serie de trei: Unu: Am vrut să-mi cumpăr bilet de avion la București pentru un weekend din iulie și pentru că browserul meu de internet merge ca naiba și de multe ori sunt nevoită să fac mai multe încercări până finalizez operațiunea (iar prețul biletelor crește cu fiecare încercare ratată) am rugat-o pe Cristina să-mi cumpere ea. 130 de lei dus-întors. Nu știu ce-a făcut, ce n-a făcut că atâta ne-am mocăit amândouă încât până la urmă a luat biletele pe numele ei. No, zice, lasă că sigur se poate schimba numele pasagerului contra unei taxe. Bineînțeles că se poate, numai că la Wizzair taxa de schimbare a numelui este de 420 de lei! Nesimțire curată. Deci decât să schimbi numele, mai bine iei alt bilet. Numărul doi. Am intrat la Profi și am cumpărat 6 (șase) legături de ceapă verde iar când am ajuns acasă am constatat că de fapt era usturoi 🙁 Mă uit pe bon, scria clar ceapă (cum de altfel scria mare și lat și în magazin). Nu-mi place usturoiul verde, nu-l folosesc niciodată la nimic și deci l-am aruncat. Adică nu chiar, l-am dat la găini. Numărul trei. După ce m-am enervat cu usturoiul, am găsit în cutia poștală un aviz pentru o amendă de circulație. Nu vă mai dau alte amănunte că iar mă indispun dar cred că vă dați seama ce zi a fost aia.
• M-am tuns. Așa o senzație plăcută am de fiecare dată când îmi tai din păr încât nici nu știu de ce nu o fac mai des. Ar trebui să mă duc în fiecare lună să-mi tai câte un centimetru din vârfurile crescute în loc să merg o dată la trei luni și să-mi tai trei centimetri.
• Am sortat și am făcut ordine la poze. Am mii de poze în calculator. Poze de familie, poze cu pisica, poze din vacanțe, de la evenimente, sărbători, poze cu flori, poze când plouă, când ninge, selfie-uri, nici nu mai stiu ce am si unde le-am pus deși încerc să fiu cât de cât ordonată și să îmi fac foldere separate pentru fiecare set. Din păcate nu apuc să mă uit aproape niciodată la ele pentru că sunt muuult prea multe. Și dacă eu nu mă uit, cu siguranță n-o să aibă nici alții răbdare așa că din când în când obișnuiesc să fac o selecție (10-12, maxim 15) din fiecare vacanță sau din fiecare episod pe care vreau să-l păstrez și scot pe hârtie pozele respective. Într-o vreme făceam chestia asta la un studio foto dar mai nou am descoperit că se poate face mult mai ieftin aici. Imprimantă am, cumpăr hârtie fotografică și cartușe compatibile laser de aici (la juma’ de preț față de cele originale) și îmi listez câte poze vreau, apoi le pun în albume. E drept că deja albumele astea au început să ocupe din ce în ce mai mult loc dar ne uităm cu toții cu mare plăcere la ele. Iar când avem musafiri care ne plictisesc și nu mai găsim subiecte de conversație, le arătăm pozele 🙂 
• Am găsit un chilipir de care m-am bucurat foarte tare într-un second hand. O salopetă uriașă și când spun uriașă nu exagerez deloc, un fel de haină din blană roșie pe care am pus mâna imediat. A costat 7 lei 🙂 Cred că fusese un costum de carnaval pentru un bărbat de doi metri. Avea pantaloni lungi, mâneci lungi și o glugă imensă plus labe și mănuși. Le-am descusut pe toate și urmează să-i fac mâței un pătuț nou și o pătură pe care să doarmă pentru că cele vechi s-au ros cu totul și le-am și aruncat deja.
• M-am oripilat din nou văzând la televizor îmbulzeala la apa sfințită cu ocazia sărbătorii numită Izvorul Tămăduirii. De ce se întâmplă lucrurile astea nu pot să înțeleg nici moartă. Oricum apa ajunge pentru toată lumea, nu e nevoie de îmbrânceli și de istericale, nu e nevoie nici să cari acasă canistre întregi, câțiva stropi oricum ajung pentru că e ceva simbolic și în niciun caz nu ar trebui ca jandarmii să intervină ca să țină mulțimea dezlănțuită în frâu. Se presupune că la astfel de evenimente vin oameni credincioși pentru care smerenia, pioșenia și iubirea de aproape ar trebui să fie pe primul loc. Mi se pare jalnic și degradant ce se întâmplă la fiecare astfel de eveniment. 
• Am citit Groapa de Eugen Barbu. De fapt nu e chiar adevărat ce spun, am citit doar jumătate din carte pentru că n-am avut puterea să o duc până la sfârșit. Criticii spun că este o capodoperă a literaturii române și într-adevăr are stilul acela ușor recognoscibil al cărților cu greutate pe care le studiam în liceu la orele de limba română. După primele pagini intri deja cu totul în atmosferă și ești acolo atâta timp cât ții cartea în mână. N-am terminat-o tocmai din acest motiv – pentru că am simțit prea acut toate descrierile și trăirile și m-a deprimat atmosfera de sărăcie și mizerie cu viața surprinsă în instinctele ei primitive. M-a încărcat negativ și cred că nu am ales momentul potrivit dar cu siguranță o voi relua la un moment dat. Cu toate astea, dacă nu ați citit-o încă, eu v-o recomand în primul rând pentru că are un mare impact emoțional și îți rămâne în gând după ce ai închis-o.

Voi ce ați mai făcut? sau ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut?