A fost exact așa cum m-am așteptat. Cu multe lucruri pe care mi-am propus să le fac și din care n-am făcut nici jumătate. Am crezut că o să mă odihnesc, că o să mă uit la (cel puțin) un film bun, că o să ies la plimbare, că o să dorm până nu mai pot, că o să mă îmbrac în fiecare zi altfel, că o să-mi sun toți prietenii care stau departe și cu care n-am mai vorbit de o veșnicie, că o să pun o masă festivă cu aranjamente florale, că o să scriu măcar unul din articolele alea de suflet pentru care mă pregătesc de juma’ de an, că o să citesc și o să termin una dintre cele trei cărți începute, chestii de genul ăsta.
În realitate am făcut ceea ce în engleză se numește rubbing the mint, adică am frecat menta 🙂 De odihnit nu zic că nu m-am odihnit chiar dacă am dormit destul de prost pentru că am avut niște vise foarte aiurea. La filme nu m-am uitat iar de citit m-am citit niciun rând. În fiecare zi m-am îmbrăcat cu aceleași haine cu toate că sâmbătă mi-am călcat juma’ de dulap ca să fiu pregătită și mi-am trecut în revistă toți pantofii cu toc pe care nu i-am mai purtat de-un secol. Aranjamentele florale au murit din fașă pentru că narcisele galbene s-au uscat de pe o zi pe alta, lalelele roșii s-au scuturat înainte să le schimb prima apă iar freziile le-a scărmănat mâța de le-au mers fulgii. Pardon, bobocii.
Singura masă oarecum festivă a fost cea de duminică cu față de masă albă și apretată, farfurii pentru fiecare fel de mâncare, lumânărele aprinse, coșuleț de pâine și șervețele cu buline. În rest am mâncat haotic alternând drobul cu cozonacii și friptura cu prăjiturile cu cremă. În loc de apă am băut cola iar fructele am uitat să le scot din frigider. N-am sunat pe nimeni pentru că nu mi-am adus aminte decât seara târziu iar de scris n-am avut timp. Sau inspirație? nu mai știu motivul, oricum unul din astea două.
Am avut musafiri niște prieteni dragi cu care am petrecut câteva ore plăcute apoi ne-am dat întâlnire la tata toată familia. Masa plină din nou, încărcată cu toate bunătățile dar pe bufetul înalt din sufragerie vasul maro și greu din sticlă stătea gol. N-am putut să-mi iau privirea de la el și m-au năpădit amintirile și gândurile triste. Prin tradiție era vasul în care mama ținea ouăle vopsite și, de când mă știu, de Paști era plin de ouă în toate culorile. Anul acesta a fost gol. Anul trecut la fel dar atunci am plecat cu toții de acasă în Bulgaria tocmai ca să sărim un episod trist.
Niciodată nu va mai fi la fel și niciodată nu ne vom mai întâlni cu toții la mesele pregătite în cele mai mici amănunte cu mult timp înainte de fiecare sărbătoare. Niciodată n-o să mai fiu nevoită să aleg între tortul rusesc și tortul minune, eterna dilemă care mă punea în încurcătură și nici n-o să le mai simt vreodată gustul. E o lume care pur și simplu a dispărut.
Nici de plimbat nu mi s-a arătat și chiar dacă soarele a ieșit din când în când a fost totuși friguț iar vântul a bătut suficient de tare cât să nu fie plăcut să stai prea mult pe-afară. Așa că am intrat, ca tot românul în zi de Paște, la mall. Deloc surprinzător, era aglomerație peste tot inclusiv la KFC unde am stat la coadă un sfert de ceas ca să iau aripioare picante că așa primisem comanda de acasă. Nu că ni s-ar fi terminat mâncarea, că doar frigiderul dădea pe-afară de plin ce era, dar… dacă nu acum, atunci când? 🙂 De Rusalii? Prevăd deja că scenariul se va repeta și atunci.
Dar, una peste alta, a fost frumos așa cum sunt toate sărbătorile și sper că voi ați petrecut mai bine ca mine. Chiar, cum a fost la voi? Cu distracție, cântec, joc și voie bună?
Pana la urma te ai odihnit si ai avut prieteni si familie alaturi, iar asta conteaza.
citesc si ma ia tristetea, din motivele mele personale care mi au umbrit un pic zilele. stam in acelasi oras si totusi suntem fiecare la casa lui, cu linistea lui. ca asa a inceput sa fie de o vreme. si s trista.
dar m am bucurat de copii, de soț, de finii care au venit la noi. zarva multa, dezordine, jucarii, ca la o casa cu copii mici. si e primul an cand chiar nu ma stresez. am mancat cum am putut, fara masa festiva (abia accum mi am amintit ca am cumparat servetele si nici nu le-am desfaccut :))) ). ma bucur de clipele astea si de anii astia din plin. cine stie ce va mai fi. am gatit ce am putut, cate putin din fiecare, s a mancat tot, maine iar trebuie sa gatesc dar ma bucur ca e asa.
e vacanta scolara, deci si pentru mine vacanta si incetinesc ritmul pentru doua saptamani.
in rest ma rog de sanatate si intelepciune.
Ai copii sănătoși, frumoși și veseli iar asta înseamnă că fiecare zi e o sărbătoare! 🙂
nici la mine un au iesit toate cum le-am gandit. Geamurile le-am spalat 75% (unele pe intuneric, dar dimineata eram fericita ca erau curate 😀 ), ouale s-au spart la fiert (le-am colorat asa, cu culori din plante, deci niciun risc de chimicale), culoarea mov a iesit albastur pe oua, nu am planuit cozonac dar a iesit unu fara nuca (si a mancat fiica mea de nu imi venea sa cred!! ), pasca a luat-o razna!! (in pasca cu smantana aluatul s-a ridicat la suprafata!!!!!!! in loc sa stea la fund 😀 ) , salatele gandite au devenit alte salate, platoul de branzeturi a devenit o adunatura in farfurie etc. Plimbarile au fost dar nu unde am planuit si nu cand etc 😀 Totul a iesit gustos, apreciat, minunat.
Asta îmi place la tine, atitudinea pozitivă. Bravo ție! Chiar nu contează dacă aluatul stă la fund ori deasupra doar totul e relativ, important e din ce parte privești 🙂
Da, da, atitudinea asta e f importanta, am avut uneori prajituri care trebuiau impartite in pahare, ca altfel curgeau. dar daca gustul e bun, ce mai conteaza aspectul?!
Si am avut an in care mi s-au spart TOATE ouale (cind am luat oua cu coaja alba).
Mie mi-au iesit exact cum m-am gindit; Nu mi s-a spart nici un ou. Am inventat chiar o noua metoda de a le dgresa inainte de vopsit: pina acum ma chinuiam cu detergent, cu limpezit, cu frecat, anul asta le-am pus in solutie de apa cu otet, le-am frecat putin si gata. Culorile nu mi-au iesit chiar perfecte, dar cum sunt naturale, ca la o femeie, nu pot avea mari pretentii si sunt mult mai apectuoase decit cele din anii trecuti, vopsite doar cu foi de ceapa. Duminica am fost musafiri , ne-am vazut cu oameni dragi , ne-am simtit excellent. Ieri am mincat noi de noi, in familie iar azi sotul si-a luat zi libera, asa ca am mincat tot impreuna ce a mai ramas de la Pasti si ne-am plimbat vreo 2 ceasuri prin parcuri. Am vazut si un film aseara, cel mai nou al lui Aki Kaurismaki, il recomand , tilul original e “Toivon tuolla puolen ” 🙂 Acum asteptam sa iasa copilul de la scoala sa mergem impreuna la un film despre culisele Operei Garnier. Si seara avem curs de rock .
Cred că ești o femeie extrem de bine organizată, mi se pare că ai timp să faci atât de multe lucruri mereu! Care e secretul?
Vai, nu-s deloc, dar deloc organizata. Insa de Pasti fentez si imi trimit sotul la curatenie (ca asta nu-mi prea place) si atunci ma organizez in bucatarie, asta imi place. Si nu fac multe lucruri, iar cu tocanita de miel e responsabil sotul. Apoi am o lista cu ce mancam de Craciun si de Pasti, an de an o reiau, mai adaug sau sterg cite ceva, notez si cite oua vopsesc . De fapt vad ca ma contrazic, si lista asta face parte din organizare 🙂
noi am dat o fugă la cracovia. chiar dacă a fost o primăvară răsucită, am petrecut minunat, am umblat și fotografiat mult, a fost altfel. și mi-a plăcut că am sărit peste gătit și mâncat. mâine fac tocană de cartofi. 😀
Am văzut si te-am invidiat! Frumoase locuri ati vazut.
Au trecut si Pastile astea la fel ca in ultimii ani,linistit fara evenimente deosebite doar cu tristetea ca nu am fost impreuna cu toata familia.Altadata mergeam in Belgia si ma bucuram cu Olivia cand gasea outele de ciocolata ascunse de noi in gradina printre flori ,apoi faceam o masa cu bunatati romanesti la care invitam prieteni romani si belgieni care goleau masa si ciocneau oua rosii.Am fost inainte o saptamana acolo in vacanta scurta a Oliviei ,dar cum am stat mai mult in casa din cauza vremii ,de Pasti am stat in tara.Ca de obicei dupa ca am spalat geamurile a venit ploaia,apoi cu mielul am avut o alta aventura pt ca fiind mare macelarii din targul de la Campia Turzii luau alti miei mici si pe al nostru il dau de-o parte pana cand niste barbati au luat atitudine si i-au pus la punct amenintand ca aduc politia pt ca-si bat joc de oameni care asteptau cate doua ore sa le sacrifice animalul.Ne-au taxat dublu ,nu ne-au dat chitanta ,erau morti de beti si nimeni de la primarie sau politie nu a trecut pe acolo.Nu ma omor dupa carnea de miel dar a meritat efortul ca a iesit o friptura buna si drobul la fel.Am avut invitati la masa de pasti si apoi am fost noi la neamuri cu iepurasul si au venit copii la noi dupa cadou.Intr-un cuvant nimic deosebit doar sarbatori linistite cu o parte din cei dragi si vine 1 mai si o luam de la cap dar cu speranta ca facem restul mielelui la gratar daca vremea ne permite.Deocamdata nu-ti vine sa iesi din casa la cat de frig si urat e afara.
Am facut acelasi lucru in toate zilele cat am fost libera. Sambata am plecat de la 2 de la serviciu, am ajuns acasa si m-am pus in pat. Ai mei au fost plecati 3 zile la munte si eu am ramas acasa cu pasareaua noastra galagioasa (nu e posibil nici sa o lasam singura nici sa o luam cu noi, asa ca mereu ramane cineva cu ea acasa). De mancat nu prea am mancat. Doar cozonac, rosii, branza, ridichi, ceapa verde si Toortitzi. Nu am simtit in vreun fel ca e sarbatoare, dar m-am odihnit si m-am relaxat. Am vazut cateva zeci de episoade din Friends si am reinceput un serial brazilian care imi era drag candva.
Mi-as mai fi dorit vreo doua zile libere, dar asta e, mai trebuie sa si mancam. :))
Eu si rujeola in pat la caldurica. Nimeni sa nu mai petreaca asa.
Rujeola?? adica pojar? eu am trecut prin asta cand aveam 5 ani 🙁
Sper ca esti bine acum.
Da, pojar. eu nu l-am avut de mica. Sunt ceva mai bine acum.Multumesc.
Bolile copilariei sunt mai grave cind le faci adult. Bine ca a trecut!