Azi am o altă dilemă și mă încearcă un oareșce sentiment de vinovăție. Simt că îi înșel pe librarii care mă primesc de fiecare dată în magazinele lor cu toate cărțile înșirate la dispoziția mea. Stau uneori cu orele și răsfoiesc cele mai noi apariții, ba uneori ajung să citesc pagini întregi cum mi se întâmplă la Humanitas în Cluj unde mă așez întotdeauna pe scaunul de lângă fereastră, preferatul meu.
Nimeni nu mă deranjează, nimeni nu mă întrerupe și nimeni nu mi-a spus vreodată că zăbovesc prea mult fără să cumpăr nimic. Pentru că acesta e adevărul trist – îmi aleg cărțile care îmi plac și apoi trec cu mâna goală pe lângă casă. Cărțile le comand de pe internet unde le găsesc cu 20-30% mai ieftin. Iar dacă am răbdare suficientă și aștept reducerile care vin odată cu fiecare sărbătoare, le găsesc chiar și la jumătate prețul de pe raft.
Profitul oricărui magazin vine din vânzarea mărfurilor scoase pe tejghea. Cu cât vinde mai mult, cu atât câștigă mai mult. Asta e la mintea cocoșului și o știe toată lumea. Mă întreb însă unde vor ajunge librăriile dacă toată lumea face ca mine? Pentru că sunt convinsă că nu sunt singura care procedează așa. Am fost de curând la noua (și superba) librărie Cărturești deschisă pe Lipscani și de data asta nu am mai găsit aglomerația de la deschidere așa că am putut sta în tihnă să studiez rafturile cu cărți.
În ultima vreme mă pasionează din ce în ce mai mult memoriile, jurnalele, scrisorile și orice biografie a oamenilor celebri. Și câte cărți bune am văzut! le-am ținut minte și probabil o să mi le cumpăr cât de curând (Sabina Cantacuzino- Din viața familiei Ion C. Brătianu, Monica Lovinescu – Jurnal inedit, Angeles Caso – Sissi, biografia Împărătesei). Aștept doar să primesc un sms de la elefant.ro în care să îmi spună că au reduceri de 50%. M-am uitat la casă să văd ce cumpără bucureștenii și nu m-am mirat deloc să văd că cei mai mulți dintre ei cumpărau doar căni și tot felul de alte decorațiuni care se vând în același magazin. Cărți… mai răruț.
 |
| foto nwradu.ro |
Ar fi destul de supărător ca librăriile acestea frumoase să dea faliment din cauză că mulți procedează ca mine iar vina colectivă sigur nu m-ar ocoli. O carte nu este niciodată o urgență ca să-ți fie musai să o cumperi în momentul în care ai văzut-o pe raft așa că poți să-ți acorzi răgazul de a aștepta să vină prin poștă dacă în acest fel economisești ceva bani. Iar la cât de scumpe sunt cărțile, sumele sunt destul de semnificative așa că merită câteva zile de așteptare.
Întrebarea mea este și voi faceți la fel? Sau doar mie mi-a trecut prin cap șmecheria asta cu care, drept să spun, nu mă mândresc deloc?
librăriile ca şi multe alte magazine sunt pe cale de dispariţie din motivele invocate de tine. costurile magazinelor virtuale sunt mult mai mici şi asta se vede în preţul final. şi nu mă mândresc cu faptul că având acces la internet merg mult mai rar decât înainte la librărie. culmea, eu cumpăr cârţile când îmi tună, într-un fel deloc economic (de toţii banii sau din banii de pâine cum se mai spune), dacă vreau o carte, o vreau acum. 🙂
Să înveți să ai răbdare vine odată cu vârsta 🙂
vârsta răbdării o am deja. dar când este vorba despre cărţi… redevin copil. 🙂
Contează vârsta spiritului 🙂