Mărțișorul a venit cu -20ºC, cu zăpadă cât casa și cu o avalanșă de mesaje virtuale pe care am început să le primesc încă de-aseară și cărora nu le-am înțeles pe deplin semnificația: Să-ți intre primăvara-n suflet/ Să-ți dea aripi ca să zbori/ Și în inimă lumină/ Și credință-n viitor. Aș vrea să le mulțumesc celor care s-au gândit la mine dar presupun că aș vorbi în gol. Știu că se practică obiceiul de a trimite tuturor celor din lista de prieteni astfel de mesaje dar, cum nu am primit nicio urare personalizată sau care măcar să înceapă cu Dragă Ioana chiar dacă ar fi urmat un text luat cu copy-paste… nu știu cui aș putea răspunde cu un zâmbet. Oricum, ca să mai îndulcesc puțin nota de sarcasm și pentru că așa e civilizat, le mulțumesc tuturor celor care și-au rupt un minut din timpul de scroll pe Facebook pentru a atașa o poză cu clasicul buchețel de ghiocei. L-am primit în mai mult de 30 de exemplare 🙂
Ghiocei adevărați însă n-am primit. Și nici alte flori dar poate o să fac eu azi o tură pe la Lidl și o să-mi iau un buchet de lalele roz sau albe. Până la urmă ziua de 1 martie nu este despre flori ci despre mărțișoare ceea ce este (sau ar trebui) să fie cu totul altceva. Mărțișoarele autentice, legate cu șnurul răsucit din alb și roșu, se poartă prinse în piept și nu sunt de ținut pe masă. Și nici de mâncat, băut sau îmbrăcat. Mărțișoarele nu sunt bani în plic și nici nu înseamnă o poșetă nouă. Sunt mici obiecte de podoabă care au intrat în tradiția noastră ca un simbol al primăverii și al renașterii naturii. Drept urmare potcoavele de plastic lipite pe carton, florile de hârtie care nu se dezlipesc din celofan și fluturașii capsați pe o felicitare care nu se pot desprinde și agăța pe reverul hainei nu le pot considera mărțișoare tradiționale. Prin eliminare deci, din mulțimea de nimicuri colorate care mi-au înfrumusețat ziua, pot să spun că am primit doar două mărțișoare. Un trifoi cu patru foi, de fapt o mică și delicată broșă și o pietricică sclipitoare care inițial am crezut că este o căpșunică sau un ghiocel. Colega mea de birou a spus că totuși este o inimioră dar apoi, deliberând împreună pe tema lateralelor ce păreau aripi, am ajuns la concluzia că este o buburuză.
Cel de-al doilea criteriu, șnurul, a eliminat însă atât buburuza cât și trifoiul de pe lista pretendeților la titlul de mărțișor. Trifoiul nu a avut niciun fel de șnur iar buburuza a avut parte doar de cei doi ciucurași fără niciun centimetru de fir răsucit. Îndeplinea doar parțial condițiile iar criteriul fiind eliminatoriu, a picat testul 🙂
În concluzie, anul acesta nu am primit niciun mărțișor adevărat, din acelea în care în anii de școală noi fetele ne făceam un titlu de glorie purtându-le pe toate agățate de haine zile în șir. Acum mărțișoarele sunt făcute să rămână în punguța de plastic așa cum au fost luate de pe tarabă iar apoi eventual ținute într-un sertar până la următoarea curățenie când vor fi aruncate la gunoi. Dispar tradițiile, oamenii se schimbă și vedem peste tot că spiritul locurilor nu mai e același. Ceea ce păstrăm este doar o alegere însă de cele mai multe ori ne resemnăm în fața modernizării și a contextului actual. M-ar întrista nespus să știu că peste timp mărțișoarele se vor transforma cu totul în imagini virtuale văzute din spatele unui ecran, în gif-uri și emoticoane, în like-uri sau mesaje pe whatsapp.
Până atunci însă să păstrăm tonul optimist și să sperăm că în câteva zile va veni totuși primăvara.
Draga Ioana, sa ai o primavara minunata, chiar daca a inceput la -20 de grade!
Eu ori ma mobilizez si scriu cate un mesaj pentru fiecare persoana in parte, ori spun pas. E cumva in functie de dispozitie, in iarna tin minte ca am stat vreo 3 ore si am scris tuturor celor pentru care mi-a fost drag sa o fac, dar la inceputul acesta de primavara am spus “pas”. Cred ca tot cele -20 de grade sunt de vina 🙂
Da, avem prea multi prieteni virtuali ca sa mai putem sa îi abordam individual dar cred ca prietenii adevarati nici nu se formalizeaza cu astfel de amanunte.
O primavara frumoasa iti doresc si tie!
O primavara calda! 🌞
O, da! cea mai frumoasa urare, o primavra calda si tie!
Draga Ioana, in timp ce citeam frumoasa ta compunere mi
-am dat seama ca azi, de 1 martie, nici macar nu ne-am văzut! Imi pare rau, iti promit sa fiu o prietenă mai buna si iti doresc din tot sufletul sa ai o primavara minunata!
Te pup cu drag! Esti o prietena minunata!
De acord cu tine cu criteriile pentru mărțișoare! As mai aduga( pentru ca am primit din astea ) sa nu fie fabricate in China sau cine stie pe unde.
O primavara frumoasa iti doresc, Ioana draga!
Mai nou pe etichete nu se mai scrie made in China ci made in PRC. Greu m-am prins :)))) O primavara frumoasa si tie!
Eu am descoperit asta acum vreo 3 ani când eram în vacanță în România și m-am dus sa cumpăr o foarfecă. Am revenit victorioasă cu una grosolană și urîtă , din fier si m-am lăudat la ai mei ca am luat-o pe asta , ca cealalta frumoasa si din inox era made in China. Se uita sotul pe eticheta si imi zice ca PRC tot China inseamna 🙁
Chiar daca martisorul e facut in RPC, chiar daca mesajul e copy paste, tatal meu avea o vorba ‘ intentia conteaza’, chiar daca anumite obiceiuri evolueaza intr un sens pe care nu l intelegem, un simplu multumesc este mai mult decat orice comentariu. Vecinul meu e foarte’ dragut’ cand nu are nevoie de mine imi spune ‘ buna ziua la revedere’ in schimb cand are nevoie stie sa spuna mai mult de atat. Sa multumim celor care fac efortul de a continua traditia chiar daca ne place sau nu felul in care o fac fiecare cu timpul lui.
Ai dreptate cu intentia. Acum depinde si de împrejurări. Ca atunci cand am primit din Romania, din familie, martisoare made in China, ca cică sunt mai de calitate, dar fără nici un cuvînt scris pe lîngă am criticat si am zis ca mai bine 2-3 cuvinte decit mărțișor . Într-un an am cumparat cercei care sigur erau chinezesti si i-am dezmembrat și am făcut snur( cum zice si Ioana, pentru mine e important snurul, cred ca cel mai important ) si am facut martisoare din cercei si le-am trimis altora.
Asa e, până la urmă gestul conteaza. Si, de fapt, nimic nu e veșnic, totul e într-o continuă schimbare.
Draga Ioana, iti doresc o primavara frumoasa si calda!
Nici eu nu concep martisoarele altfel decat cu snur si de pus in piept, dar din pacate cred ca traim exact epoca in care traditiile vor disparea. Nu cu desavarsire, dar vor iesi din obisnuinta majoritatii. Am primit si eu de la serviciu (pe linie oficiala) doua martisoare chinezesti din plastic, o ie si un buchetel de flori lipit pe un disc roz, ambele arata cam dubios. Chinezarie este brosa in sine, altfel erau puse pe cate un carton pe care scria cu mandrie un nume de-al nostru urmat de “handmade”. Nu am inteles de unde pana unde handmade 🙂
Din pacate pentru multa lume sunt de unica folosinta, destinate sa ia calea gunoiului, chiar daca unele sunt mici opere de arta (mai exista si asa ceva). Eu am pastrat toate martisoarele primite inca din copilarie, s-au adunat cateva, cred ca sunt o ciudata 🙂 Pe cele care se preteaza le transform in brose sau pandantive, uneori cercei dar e mai greu sa ai doua exact la fel.
Și eu am păstrat toate mărțișoarele ani de zile ca pe niște comori apoi mi le-au descoperit copiii, au tăbărât pe ele și praf le-au făcut!
eu am primit trei mărțișoare: de la nepotul meu ,de la soțul meu și de la tata. niciun client nu și-a amintit că este 1 martie iar pe fb nu m-a tăguit nimeni (nici nu aș fi acceptat). mărțișoarele sunt toate tip broșă, cu șnuruleț clasic, unul mai frumos decât celălalt și sunt toate…. pisici. așa că sunt fericită și recunoscătoare. am primit atât de mult!
Ce drăguț 🙂 Și eu vreau o broșă cu pisică și scormonesc site-urile chinezesti în căutarea pisicii perfecte 🙂
caută (poate găsești la un preț rezonabil și poate îți plac) broșele lui marchel boucher. eu am una, pisica cu perlă, e absolut superbă. ori, dacă nu, găsești sigur pe site-urile chinezești tot felul de pisici (de pe-acolo mi-am luat eu inelele-pisici la niște prețuri derizorii)
O primavara frumoasa!!
In jurul meu persoanele au reinceput sa faca martisoare – o idee minunata!!