Top 5 produse Nivea

        Dacă până ieri m-ați fi întrebat care este marca predominantă a produselor cosmetice pe care le folosesc, aș fi răspuns fără ezitare Avon. Sunt reprezentant de vreo 12-13 ani, am avut comenzi  din aproape fiecare catalog și mereu mi-am cumpărat și mie câte ceva. Deci aș fi putut băga mâna în foc că Avon predomină la mine în baie.
        Aseară însă am avut o surpriză și o revelație în același timp. Făcând curățenie la cosmetice mi-am dat seama că pe primul loc se află, de fapt, Nivea care stă detașat în vârful clasamentului. Evident că știam cât de mult îmi place acest brand pe care îl cunosc de dinainte să mă nasc 🙂 dar nu am conștientizat că am câteva produse pe care le folosesc zilnic, unele chiar de ani buni. 
        Primul dintre ele este balsamul de buze fără de care nu mai pot trăi. Cel simplu, fără arome de fructe și fără culoare. Am văzut în urmă cu ceva timp o emisiune în care Dr. Oz spunea că nu este indicat să folosim balsam de buze în exces pentru că astfel pielea are un fel de reacție inversă și se usucă mult mai ușor, nu mai țin minte exact explicația științifică dar în orice caz s-a adeverit ceea ce a spus. Am devenit addicted. Nu pot adormi până nu îmi pun pe buze un strat de balsam, face parte din ritualul de seară. Este moale, cremos, nu are miros, nu are gust, intră repede în buze și nu lasă senzația de gras. Am încercat și alte branduri (muuult mai scumpe) dar nimic nu se compară cu Nivea care costă în jur de 8 lei. 
                      
        Nu pot să fac chiar un clasament pentru că din cele 5 produse pe care le-am pus în top nu pot să renunț la unul în favoarea altuia. Adică nu pot să spun că mi-e mai drag BB cream-ul care este un produs de machiaj, decât deodorantul, care este un produs de igienă. Oricum tot ce vedeți în poză folosesc zilnic și pentru mine sunt top 5 (într-o ordine aleatoare).
        Gelul de curățare Nivea all-in-1 l-am descoperit anul trecut pe vremea asta și de atunci nu l-am mai lăsat din mână, cred că sunt la al treilea tub și îmi place la fel de mult. Are mirosul acela specific care îmi dă o senzație de bunăstare și curățenie. Love it! Iar apa micelară este o soluție demachiantă care arată exact ca apa, nu are miros și conține particule micele.  Aceste particule micele sunt cele care îndepărtează murdăria de pe față cu eficiență maximă. 
        Și acum să vă spun câteva lucruri interesante despre Nivea pe care le-am aflat după un mic research pe internet:
  • Compania a fost fondată în 1882 de farmacistul  Carl Paul Beiersdorf (după cum ați observat Beiersdorf AG, Germany apare pe eticheta tuturor produselor)
  • Numele Nivea a apărut în 1911 și provine din latinescul niveus care înseamnă alb ca zăpada. Uzanțele vremii impuneau nume latine tuturor produselor farmaceutice.
  • Crema Nivea apărută la începutul secolului trecut a avut un succes fulminant datorită compoziției sale care conținea eucerit, o substanță care permitea conservarea pentru o lungă perioadă de timp spre deosebire de celelate creme existente pe piață la vremea resprectivă care trebuiau folosite imediat.
  • Formula cremei, fără parabeni și fără conservanți, a rămas aceeași cu cea inițială.
  • Primul ambalaj al cremei a fost din cositor galben de inspirație Art Nouveau iar apoi, în anii 20, ambalajul s-a transformat în cel pe care îl știm și astăzi: cutiuța de metal albastru cu un logo alb. 

foto beautyandthefeastblog.com
        Îmi plac brandurile care au vechime și care au continuitate. De fapt asta cred că înseamnă succesul adevărat, să reziști de-a lungul timpului și să te reinventezi la nevoie, iar Nivea le-a îmbinat pe ambele creînd produse potrivite pentru toată lumea. Și mai ales pentru mine 🙂 

Share This:

Read More

Pentru cine ne parfumăm?

        Astăzi am o mare dilemă. De fapt dilema mea e mult mai veche dar azi m-am hotărât să scriu despre ea. Este vorba despre marea mea dragoste, parfumurile. Imi plac, mă binedispun, mă bucură, mă încântă și nu-mi pare rău să dau banii pe ele. Răspunsul meu la clasica întrebare care sunt cele trei lucruri pe care le-ai lua pe o insulă pustie: sigur unul dintre ele ar fi un parfum. Pentru că dacă simt un miros plăcut îmi trece orice depresie și toate relele din lume dispar pentru câteva clipe.
        Foarte rar, de fapt cred că o singură dată în viață, mi s-a întâmplat să nu suport un parfum adică să nu-mi placă deloc, deloc și să mi se pară urât mirositor. Știu că sunt persoane care au dureri de cap de la parfumuri prea intense și grele, le cred și le înțeleg dar eu, una, nu am avut această problemă niciodată.
        Evident că am și eu preferințele mele iar unele parfumuri îmi plac cu mult mai mult decât altele. În acest domeniu gusturile diferă enorm. Probabil vi s-a întâmplat și vouă să purtați un parfum pe care să nu îl simțiți pe voi în timp ce toți cei din jur îl remarcă. Ați auzit în mod sigur fraza îmi place parfumul cu care te-ai dat sau ce parfum ai, îmi place cum miroase în timp ce te gândești că tu nu mai percepi nici cea mai mică adiere. Mie mi se întâmplă frecvent acest lucru.
       De curând mi-am cumpărat un nou parfum Cabotine de Grès. A fost un blind buy adică nu mai mirosisem niciodată parfumul. Pe românește, l-am luat pe ne-ve.
        L-am cumpărat de pe strawberrynet la oferta zilei pentru că review-urile pe care le citisem erau favorabile. Părea genul meu de parfum iar prețul era redus cu 70%, deci de nerefuzat. Am citit că are în compoziție garoafe (preferatele mele) iar notele de bază sunt violete, piersici și vanilie și toată lumea spunea că are o persistență foarte îndelungată. A costat în jur de 80 de lei (100 de ml) și pachetul a ajuns la vamă deși era expediat din Olanda dar asta este o altă poveste (foarte enervantă și despre care o să vă spun cu altă ocazie).
        Când l-am primit am fost puțin dezamăgită pentru că nu a fost deloc ceea ce mă așteptam. Este un parfum foarte proaspăt, sesizez în el garoafele dar mi se pare că mai mult aduce a iarbă proaspăt tăiată și a lămâie iar pentru mine vanilia nu există deloc. Miroase bine dar eu speram la cu totul și cu totul altceva. Ca să nu mai spun că nici sticla nu prea îmi place, mai ales dopul acela care mai mult seamănă cu o varză sau cu un brocoli decât cu un buchet de flori.
       Dar pentru că tot l-am cumpărat, l-am și folosit și… surpriză, surpriză! oriunde merg, oriunde intru, toată lumea îmi admiră parfumul. Mă întreabă cu ce m-am dat și primesc o mulțime de complimente. Nu știu dacă mi s-a mai întâmplat să port un parfum atât de lăudat. Într-adevăr este foarte persistent (deși este o apă de toaletă) pentru că cineva m-a întrebat de parfum a doua zi după ce îl pulverizasem pe păr. Eu nu îl simt deloc, poate doar atunci când îmi dau jos eșarfa de la gât.
       Și acum urmează să vă expun dilema mea. Ar trebui să purtăm parfumurile care plac celor din jur sau cele care ne plac nouă înșine? Dacă stau un pic să mă gândesc eu prefer să simt pe cei din jur mirosurile care îmi plac mie. Dacă ei și-așa nu își simt propriul miros, de ce să nu-mi facă mie o plăcere? Dar mergând pe aceeași logică asta ar însemna că eu ar trebui să port Cabotine de Grès care îi încântă pe cei care stau lângă mine în loc să port Samsara de Guerlain pe care îl ador dar despre care nimeni nu spune niciodată nimic. Bănuiesc că nu prea le place.
        Deci pentru cine ne parfumăm? Cui îi este destinată adierea plăcută care se simte atunci când ne mișcăm? Plăcerii noastre secrete sau anturajului?

Share This:

Read More

Zmeură, afine sau caise?

        M-am născut și am trăit toată viața la oraș înconjurată de asfalt și betoane. Nu am alergat desculță prin iarbă, nu m-am cățărat în copaci, n-am mers la cules de ciuperci în pădure, nu m-am jucat cu mieluții și nici n-am fost vreodată la întors fânul. Nu am avut, conform expresiei consacrate și stereotipe,  o reală comuniune cu natura prin simplul fapt că orice pădure sau pajiște cu flori erau prea departe ca să le întâlnesc zilnic.
        Și totuși orașele au părticica lor de natură chiar dacă aceasta nu înseamnă decât copacii de pe marginea drumurilor, două petice de iarbă între blocuri, un parc supraaglomerat, rondourile de flori amenajate simetric în intersecții, iedera cățărată pe zidurile vechi ale caselor sau bălăriile crescute în cartierele mărginașe. Iar părticica asta de natură am căutat-o mereu prin toate orașele prin care am locuit. Cred că instinctiv omul are nevoie de natură pentru că este locul din mijlocul căruia de fapt provine și care îi asigură viața. Nu doar apa, mâncarea și aerul, ci și fericirea.
        Am iubit întotdeauna luna iunie, luna în care vara explodează, când vremea este prielnică inimii și ierbii iar umbrele zilei sunt scurte. De când mă știu, dorul de natură îl simt atunci cel mai acut și întotdeauna am găsit locuri, în oraș fiind, în care să mă pot bucura în liniște de prospețimea și verdele intens al frunzelor încă nearse de soare.
        Liceul unde am învățat era foarte aproape de un cimitir pe jumătate părăsit și care era năpădit de vegetația luxuriantă care începuse să crească necontrolat. Mi-am petrecut multe dupăamieze de început de vară acolo cu o carte în mână și cu o plasă de cireșe alături. (În caz că vă întrebați… nu, nu mi-era deloc urât să stau și să citesc în cimitir, în primul rând pentru că mai erau o mulțime de alți oameni care făceau același lucru și apoi pentru că nu văzusem încă nici un film de groază în care să iasă vreo mână din mormânt sau ceva de acest gen. Primul horror l-am văzut mult mai târziu, pe la vreo 30 de ani, și în total am văzut două astfel de filme la viața mea.) Deci îmi plăcea să stau în iarba înaltă și fină ca mătasea, să citesc și să mănânc cireșe pietroase. Mi se părea că sunt fericită.
foto colourbox.com
        De fapt, eram cu adevărat, nu doar mi se părea. Încă se simțeau urmele ploilor de primăvară și nu era un fir de praf, vacanța era aproape iar gândurile mele se opreau la cireșele dulci pe care le striveam între dinți și la sâmburii pe care încercam să îi scuip cât mai departe într-un joc copilăresc.
De câte ori mănânc cireșe retrăiesc starea de atunci, o stare de bine și de pace interioară. Nu am ținut niciodată diete stricte, cure de dezintoxicare (foarte la modă acum) și nici nu m-am forțat să mănânc lucruri care nu-mi plac adică tot felul de semințe, frunze sau germeni încolțiți doar pentru că unii susțin că ar face bine organismului. Deși mănânc cu plăcere, nu sunt o gurmandă căreia mâncarea să îi provoace stări euforie.
În schimb am o slăbiciune în fața fructelor. Stau și mă gândesc și nu găsesc nici un fruct care să nu-mi placă începând de la agrișele care îmi strepezesc dinții până la curmalele îngreunate de calorii. De căpșuni, zmeură, pepeni, caise, piersici sau alte arome autohtone nici nu mai vorbesc, aș mânca la orice masă iar de când am descoperit tehnica de decojire a rodiilor aș mânca biluțele alea dinăuntru cu polonicul. Da, nu am nici un fruct pe care să îl refuz. Mie fructele îmi aduc fericirea 🙂 Iar dacă efectul nu este de foarte lungă durată, știu că nu există reacții adverse în cazul în care repet doza.
Când am în față un coș cu fructe pe care urmează să le devorez, nu mă gândesc la beneficiile pe care o să mi le aducă sănătății, nici că sunt o mină de aur bogată în vitamine, minerale și fibre, nici că o să-mi regleze tensiunea arterială, nivelul colesterolului sau al glicemiei. Nu mă gândesc la nimic, decât la bucuria de a savura ceva gustos iar asta îmi induce o stare de bine.
Cu toată iubirea mea pentru fructe, am rețineri în a mi le trânti pe față sub formă de măști sau alte tratamente cosmetice. Brrrr! Ceee ce vedeți în poză este zmeură aplicată pe față sub formă de mască (dacă tot vorbeam de filme horror).

foto lalunnaturals.wordpress.com

Nu îmi plac nici castraveții pe ochi, nici spălatul părului cu gălbenuș de ou. Părerea mea este că trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să ne bazăm, ca de obicei, pe competența specialiștilor. Cei de la Farmec au înglobat beneficiile fructelor în produsele cosmetice în cel mai elegant mod cu putință atunci când au creat gama Gerovital Happiness (ce nume drăguț!). Astfel fructele ajung pe tenul nostru într-un mod igienic și plăcut, evitând imagini dezgustătoare ca cea de mai sus.
Se spune că frumusețea vine din interior și că fericirea ți se răsfrânge pe chip. Foarte adevărat dar dacă acestei frumuseți îi aducem o plusvaloare printr-o mână de ajutor cum ar fi un CC cream, toată lumea ar avea de câștigat.
CC (color control) cream este noutatea absolută a gamei Gerovital Happiness iar pentru cei care nu știu chiar deloc-deloc ce este un CC cream, pot să le spun că este un fel de fond de ten care nu este chiar fond de ten dar totuși se aseamănă cu un fond de ten. Glumesc desigur, dar există pe undeva un sâmbure de adevăr pentru că această cremă este îmbogățită cu pigmenți naturali care estompează imperfecțiunile și urmele de oboseală, oferind tenului un aspect plin de strălucire. Să zicem că este un BB cream trecut la un nivel superior. Este ceva mult mai ușor decât fondul de ten, efectul este același dar nu lasă senzația de ”mască” pe față.

        Gama cu zmeură miroase absolut demențial (a zmeură, evident) dar există și gama cu caise pentru ten uscat și cu afine pentru ten mixt-gras. Pe acestea două nu le-am încercat dar mirosul nu poate fi decât cel al fructelor. Și, foarte important, parfumul este hipoalergenic iar produsele nu conțin parabeni.
        Dacă vreți să fiți la curent cu noutățile, vă invit să dați like paginii de Facebook a companiei unde mereu o să găsiți concursuri și promoții. Farmec este un brand românesc care nu m-a dezamăgit niciodată, mi-a adus numai bucurii și produse de calitate la prețuri accesibile de când mă știu.
        Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.

Share This:

Read More

Creme, rujuri și parfumuri

         Ce fac eu acum, adică să vă arăt ce cosmetice am folosit în ultima perioadă și să-mi spun părerea despre ele, este oarecum la modă în lumea blogerițelor de beauty. Eu nu sunt una dintre ele dar îmi face plăcere să citesc astfel de articole și să mă informez aflând părerea altor persoane care au utilizat anumite produse și știu că nu sunt singura căreia îi plac astfel de păreri. Nu este același lucru ca și când vezi doar reclamele strălucitoare de la TV care toate promit marea cu sarea și de multe ori realitatea este departe de adevăr. Am mai scris despre asta prin octombrie și de atunci au trecut trei luni în care nu am stat degeaba 🙂
         Deci să încep cu produsele de spălare/ demachiere că văd că aici am cele mai multe recipiente goale. 
         Am terminat trei geluri de duș plus săpunul lichid de la Nivea pe care l-am folosit tot cam în același scop. De departe preferatul meu este gelul de duș de la Yves Rocher cu portocală și ciocolată pentru că are un miros înnebunitor doar că nu înțeleg de ce această aromă nu este disponibilă decât o lună pe an, în perioada sărbătorilor de iarnă. Mare păcat. Dacă o să apară și iarna viitoare o să îmi fac stocuri.          
         De partea cealaltă, a dezamăgirilor, este gelul de duș cu trandafiri de la Sabon care a fost cel mai scump, chiar foarte scump, și deși avea o sticlă frumoasă, cu un design vintage, conținutul a lăsat de dorit. În primul rând lichidul care inițial avea o culoare roz drăguță și arăta foarte bine în baie s-a decolorat, adică a devenit un maroniu urât. Și asta la scurt timp după ce l-am expus la lumină, să zic după două săptămâni. Nici nu-ți mai venea să te speli cu el. Mirosul nu s-a schimbat dar efectul nu a mai fost același spre deosebire de gelul de duș bulgăresc, tot cu trandafiri, care a rămas la fel de rozuliu până la sfârșit.
         Șervețelele demachiante de la Balea au fost o mare… pot să spun porcărie ? că alt cuvânt nu găsesc. Nu sunt suficient de bine impregnate cu demachiant iar ca să îți cureți fața trebuie să freci până ți se irită pielea. Big no-no ! Nu mai cumpăr niciodată, clar, în schimb demachiantul lichid, aceeași marcă a fost ok. Adică de nota 7, cu indulgență 8. 
         Foarte bune, în schimb, ambele produse de demachiere și curățare de la Anew (Avon). Cel din tubul albastru lasă tenul atât de curat încât ai senzația că scârțâie când dai cu mâna pe față, înlătură în profunzime toate urmele de machiaj sau praf și cred că este foarte potrivit pentru un ten gras. Eu l-am folosit doar din când în când pentru că îmi usca prea tare fața și alternam cu crema de curățare din tubul maro (din dreapta pozei) care este mai potrivită pentru un ten uscat și sensibil mai ales pe perioada de iarnă. Le recomand pe ambele, costă cam 20 de lei și, după cum spunea chiar Lisa Eldridge, nu merită să dai mulți bani pentru un produs pe care îl ții foarte puțin pe față (adică 2-3 minute cât durează să te speli). Merită însă investit într-o cremă de față bună.
         Am folosit crema de noapte L’Oréal , o cremă grasă care și-a făcut datoria mai ales în zilele în care fața mi-a fost arsă de ger dar nu m-a dat pe spate. Deci nu a fost preferata mea și ne-am luat la revedere pentru o perioadă mai lungă de timp, nu cred că o să ne mai întâlnim prea curând.
        Crema de ochi de la Anew (din nou Avon) a fost însă o decepție totală. Are două compartimente mici, o cremă pentru partea de sub ochi și una pentru pleoape dar eu nu am putut să o folosesc pentru că nu mi-a plăcut mirosul. Dar deloc. Așa că mă dădeam cu ea  pe mâini după ce spălam vasele pentru că pe față nu am putut să mi-o pun. S-a terminat repede pentru că a fost o cantitate foarte mică, parcă 2×10 ml.
        Autobronzantul de la Yves Rocher este spectaculos, o să îl cumpăr din nou. Este foarte hidratant, culoarea apare treptat (după 3-4 aplicări), nu pătează deloc și se poate folosi în loc de loțiune de corp iar astfel ai brațele (sau picioarele) ”bronzate” tot timpul. Unul din cele mai bune produse ever. La fel de încântată sunt și de crema  de corp cu lapte și miere de la Oriflame dar aceasta este deja un produs consacrat, o folosesc de ani de zile și nici nu mai știu câte cutii am terminat până acum. Crema de mâini cu grep (am primit-o cadou, este o marcă din Cehia) mi-a plăcut pentru că mirosea a citrice, unul din mirosurile mele preferate.
         În ceea ce privește produsele de machiaj : rimelul de la MUA – excelent, la prețul de o liră cât a fost nu am nimic de comentat, oja Flormar, un mov deschis, la fel, foarte frumoasă culoarea și rezistentă la orice atacuri, balsamul de buze de la Apivita mi-a plăcut dar nu mai mult decât cel de la Nivea iar prețul fiind dublu… adio Apivita. Pensula pentru pudră de la Oriflame și-a făcut veacul, am folosit-o ani de zile și nu pot să spun decât că acum am trecut la alt nivel, adică Real Techniques.
         La capitolul nemulțumiri am două plângeri, ambele pe podium: rujul marca Sephora și fondul de ten spumă (lightweight airfoam) Maybelline. Rujurile Sephora au un miros atât de puternic încât îl simți în nas tot timpul și este deranjant, dar cel mai neplăcut este că au o textură foarte moale, adică pur și simplu când dau de un pic de căldură (de exemplu vara în poșetă) încep să curgă și se deformează în tub, Un adevărat coșmar. Nota 2. Și mai încă un ruj Sephora pe care încă nu l-am terminat. Atunci când mi le-am luat era promoție și m-am aruncat la două 🙂 Să-mi fie învățătură de minte.
         Iar de acest fond de ten ce să vă spun ? datorită lui mi-am dat seama că am păr pe față. Adică niște perișori pe care eu până acum nu i-am observat, a trebuit să mă dau cu chestia asta pe față ca să mi-i scot în evidență, Deci se lipea fondul ăsta de ten de firele de păr de parcă le cimenta. Nu mi-a plăcut deloc, am folosit un pic din el dar în combinație cu alte fonduri de ten și până la urmă am renunțat.
          L’Air du temps de Nina Ricci, unul din parfumurile mele preferate din toate timpurile s-a terminat. Sticluța aceasta a fost o ediție limitată, couture edition s-a numit, și este o mică piesă de colecție. Este un parfum clasic, floral-condimentat care are în centru garoafe și violete. Îl ador !
          Notele pentru deodorante sunt următoarele : deodorantul marca proprie Auchan nota 10, Nivea invisible nota 10, cel cu bilă de la Balea nota 7 (ineficient) iar Gerovitalul fără parabeni nota 8. Sau minus 8. De ce oare trebuie să aibă așa un miros învechit ? mirosul anilor 80… păcat de el. Nu mi-a plăcut.
         Masca de păr de la Matrix (cred că am luat-o de pe strawberrynet.com) mi-a plăcut dar aici trebuie să vă spun că mie cam toate balsamurile / măștile de păr îmi fac bine și nu prea găsesc diferențe mari între ele. Poate cineva mai pretențios sau cu un păr mai dificil ar avea mai multe de spus dar eu orice balsam folosesc îmi lasă părul moale și nu se electrizează. Calificativul excelent merge la serul de îngrijire a părului cu ulei de argan de la Avon, Advance Techniques. Cu uleiul acesta mă dau pe vârfurile părului când sunt uscate și firele nu mi se mai despică deloc. Sau uneori după ce folosesc placa de îndreptat părul, vârfurile (un centimetru, doi) arată ca mătura. Pun un pic de ulei în palme și apoi le frec de păr. Efectul de hidratare este aproape instantaneu.
         Astea sunt cosmeticele consumate de mine în ultima perioadă. Par multe dar nici măcar nu se observă că au dispărut din baie deși în ultima vreme m-am abținut să mai fac cumpărături la această categorie. Mi-am propus să nu mai cumpăr nimic până ce nu termin măcar o parte din ceea ce am deja. Voi cum stați la acest capitol? Tot așa de mare vă e pofta de cosmetice ? 

Share This:

Read More

Cumpărături pe muastore.co.uk

         Nu știu dacă până acum ați auzit de Makeup Academy (MUA) dar dacă vă place să vă machiați trebuie neapărat să aflați ce și cum. MUA este un brand  din Marea Britanie cu produse foarte accesibile ca preț, pe care le folosesc  de un an și ceva și de care sunt foarte mulțumită. Am comandat de două ori până acum, prima dată anul trecut și a doua oară în toamna aceasta dar fiind prinsă cu SuperBlog-ul am uitat să vă spun și să vă arăt ce am cumpărat.
         Cred că nu e prea târziu nici acum mai ales dacă vreți să (vă) faceți niște cadouri drăguțe de Crăciun. Pe site scrie că ultima zi de comandă pentru care garantează că pachetul va ajunge la timp este 5 decembrie (pentru România). De obicei transportul durează 10 zile dar probabil fiind mare aglomerația înainte de sărbători, își iau o marjă de siguranță.
         Deci, ce mi-am luat: două rujuri, o pensulă și un fard de ochi, un rimel și o pudră iluminatoare care, pentru un ten foarte deschis,  poate fi folosită și ca fard de obraz.
         Tot ce vedeți în poză a costat 50 de lei cu transport cu tot dar e adevărat că am prins o promoție unde transportul costa doar o liră, altfel, în mod standard costă 4.95 (discountul apare după subtotal)
         Cel mai tare m-au încântat rujurile care sunt foarte cremoase, persistente și nu usucă buzele. La prețul de o liră bucata puteam să îmi iau chiar mai multe 🙂 Săptămâna asta este o promoție care spune că la cumpărarea a două produse pentru buze al treilea se primește gratuit. Eu sunt abonată la news letter-ul lor așa că primesc tot timpul noutățile.
         Singurul lucru care nu îmi place este faptul că rujurile nu au nume ci doar un număr și nu prea poți să îți dai seama de nuanță pentru că uneori pozele nu reflectă realitatea. Dar am găsit soluția, un filmuleț pe YouTube pe care îl puteți vedea aici . Englezoaicele obsedate de beauty au făcut review-uri la absolut orice există pe piață și timp de 18 minute fata asta ia fiecare ruj în parte, le descrie pe toate cu lux de amănunte, le încearcă pe mână și apoi pe buze. Deci sigur îți vei da seama cum arată. Eu nu am dat greș când am ales nuanțele 2 și 11. La celălalt  capăt rujurile au un căpăcel mic care se deschide și în care se găsește încă un pic din același produs dar eu încă nu am putut să-mi dau seama la ce folosește. Poate descoperiți voi și îmi spuneți și mie 🙂
         Rimelul îmi place de asemenea foarte mult (este al doilea pe care îl cumpăr) în primul rând pentru forma periuței care dintr-o singură aplicare acoperă toate genele și le desparte fir cu fir iar fardul de ochi (nuanța 16)  este un roz mat care pe pleoapă apare ca fiind ceva foarte luminos (nu este un roz bombon) , cumva se confundă cu nuanța pielii. Foarte persistent, rezistă toată ziua fără să se estompeze așa că îi dau un big like!
         Vă doresc cumpărături plăcute și dacă vă luați ceva dați-mi de știre 🙂

Share This:

Read More