Minimalismul ca stil de viață sau filosofie de viață sau oricum l-ai defini, mă fascinează și, privindu-i de departe pe cei care l-au adoptat, nu pot decât să-i admir și poate, în anumite circumstanțe, chiar să îi invidiez pentru voința, puterea și determinarea care i-au făcut să renunțe la toate obiectele și activitățile inutile din viața lor. Fără posesiuni, fără excese, deci fără bătăi de cap, viața simplă pare a aduce mai multe beneficii, înconjurat fiind doar de experiențe care aduc o stare de fericire și eliminându-le pe cele care creează emoții negative.
Însă de la admirație până la a pune în practică aceste principii e cale lungă. Nu mi-am propus să trăiesc minimalist pentru că știu că nu sunt pregătită pentru asta iar, în al doilea rând, am câteva categorii de obiecte care îmi aduc prea multă bucurie ca să renunț la ele doar de dragul unor principii fără să simt cu adevărat că îmi doresc acest lucru. Totuși în ultimul timp simt că am făcut pași importanți în această direcție iar viața, chiar dacă nu mi s-a simplificat, mi-a adus oarece satisfacții prin faptul că am reușit să consum mai puțin. Iată așadar care sunt cele 6 categorii de obiecte pe care am încetat să le cumpăr în ultima perioadă (și să tot fie un an de atunci):
- Apă plată îmbuteliată. Nu am fost eu niciodată mare consumatoare de apă plată pe care să dau bani atâta timp cât la robinetul meu din bucătărie curge apă perfect potabilă și de o calitate excelentă, Turda fiind unul din puținele orașe din România care extrag apa din stratul freatic și nu din apa de suprafață a vreunui râu.
- Haine fast fashion sau, pe românește, haine foarte accesibile ca preț adaptate sau chiar copiate după modelele marilor designeri, care apar pe piață cu o frecvență incredibilă, de 3-4 colecții pe sezon. Haine aspectuoase însă de o calitate slabă care ies din tendințe cu aceeași viteză cu care au intrat. De ceva timp prefer să îmi iau doar haine clasice care nu se demodează practic niciodată și care pe măsură ce le porți ajungi să le iubești din ce în ce mai mult. Sunt un fan declarat al magazinelor second hand unde, cu un pic de noroc și cu foarte multă răbdare găsești adevărate comori.
- Pungi de plastic. Aici intră în primul rând plasele de la supermarket, o risipă inutilă, care nu fac altceva decât să umple punga cu pungi de acasă pe care orice român care se respectă o are în casă. O pungă cu pungi care nu se golește niciodată în schimb se umflă din ce în ce mai tare de la o lună la alta. O sacoșă din material textil pe care o țin mereu în poșetă a înlocuit cu succes aceste pungi de plastic care poluează îngrozitor și care m-au făcut să mă întreb cu cât am contribuit eu personal la incendiile din Australia sau la alte catastrofe ecologice din cauza gunoaielor pe care le-am aruncat înapoi în natură de-a lungul timpului.
- Cărți. Și probabil mulți vor ridica mirați din sprâncene dar cărți în format fizic n-am mai cumpărat de multă vreme și nici nu o voi mai face prea curând atâta vreme cât formatul electronic mă satisface pe deplin. Nu am loc suficient în apartament să mai depozitez alte cărți și din momentul în care le-am terminat de citit devin o sursă inepuizabilă de praf urmând să zacă în rafturile bibliotecii din living pentru următorii 20 de ani. Cine și de câte ori recitește un roman? Mie mi se întâmplă foarte rar. Iar dacă țin morțiș să citesc o carte tipărită pe hârtie și să simt mirosul de cerneală băgându-mi nasul între pagini așa cum făceam în copilărie, nu mă împiedică nimic să o împrumut de la bibliotecă unde găsesc cam toate noile apariții. Gratis.
- Paie de plastic. Nu m-am gândit niciodată că ar fi atât de poluante și din momentul în care am auzit de decizia Consiliului UE de a interzice tacâmurile, farfuriile și alte categorii de articole de unică folosință începând cu 2021, mi-am cumpărat paie de băut metalice (pentru când vin nepoatele în vizită că eu nu beau niciodată cu paiul), paie metalice care au venit cu o mică periuță pentru spălat care este absolut adorabilă 🙂
- Cadouri de Crăciun/ Paști/ zile de naștere care nu au nicio utilitate cum ar fi decorațiuni din ceramică reprezentând oameni de zăpadă sau iepurași în rochiță, căsuțe din ceară, magneți de frigider, căni în forme ciudate care fac imposibilă menirea lor inițială adică aceea de a bea din ele, șorțuri de bucătărie cu mesaje haioase care nu fac altceva decât să zacă pe fundul vreunui sertar și așa mai departe, ați prins ideea. Cadouri de umplutură, bani aruncați, lucruri inutile care ne umplu spațiile de depozitare.
Lista ar putea continua, cu siguranță mai am și alte lucruri pe care am încetat să le mai cumpăr dar chiar acum nu îmi vin în minte. La unele însă, după cum spuneam și mă repet acum, nu pot renunța. De exemplu la produse cosmetice. Îmi plac, dar ce spun eu că ”îmi plac” când de fapt le-aș mânca pe pâine 🙂 Știu că sunt minimaliști care au renunțat la a cumpăra până și produsele de igienă (adică își fac săpun și pastă de dinți acasă) dar acolo, și aș putea băga mâna în foc pentru asta, nu voi ajunge niciodată decât dacă, doamne ferește, în cazul în care s-ar produce o calamitate naturală, voi fi nevoită să supravieșuiesc cumva. Până atunci însă, o mică bucurie de la Gucci Romania e bine venită într-o zi geroasă de iarnă așa cum e cea de azi.
