Temă pentru vacanță. O sticluță cu nisip

7 July 20198 July 2019 Ioana 4 Comments

OMG! este acronimul expresiei Oh, My God! adică, pe ardelenește, tulai, Doamne! și sunt exact cuvintele care mi-au venit în minte, pe rând în engleză și în română, când am citit ultima perlă de pe Facebook. Nu de alta, dar mirarea mea a fost atât de mare încât am simțit nevoia să mă minunez în mai multe limbi.

Pe unul din grupurile din care fac parte (un grup de călătorii și vacanțe) o mămică disperată a lansat rugămintea către cei care urmează să meargă în această vară în Turcia, și mai exact în Bodrum, să-i aducă o sticlă cu nisip. Era dispusă să plătească chiar și taxă de curier numai să facă rost de acest nisip care reprezintă tema de vacanță a fetiței ei în vârstă de 4 ani, aceasta urmând ca în prima zi de grădiniță, la cerința doamnei educatoare, să se prezinte cu această ”amintire”. Nu știu de ce și la ce ar folosi acest material didactic dar nu mă pronunț pentru că din câte reforme ale învățământului am asistat în ultimii ani n-am înțeles nimic în afară de modificarea structurii anului școlar și mutarea datei tezelor. Dar cine știe, nemaiavând copii la școală, poate îmi scapă dedesubturile și importanța anumitor activități aducătoare de informații educative.

Anyway, cerința mi se pare deplasată deși s-ar putea să fie o grădiniță de fițe și toți copiii de acolo să meargă peste vară în Bora Bora, Mauritius sau Seychelles că doar n-o să aducă nisip de la Prundu Bârgăului sau colb de pe ulița din Adunații Copăceni. În al doilea rând, după cum i-au răspuns o mulțime de oameni, chiar așa de greu ar fi să pui niște nisip, orice nisip, într-o sticlă și să i-l dai fetiței să-l arate doamnei? La câte compromisuri facem zi de zi, ce mare minune ar fi să păcălim copilul dându-i liniștea și siguranța că și-a făcut tema? Până la urmă e un copil de 4 ani și presupun că la grădinița aia nu se fac la grupa mică studii geologice, geodezice, geotehnice sau cum s-or numi pe calitatea și proprietățile nisipului adus din toate colțurile lumii. Sau se face așa ceva?? De fapt, la ce probleme de matematică am văzut că se fac la clasele primare nu m-ar mira ca la grădi să se studieze erele glaciare și evoluția scoarței terestre.

Trecând peste absurdul situației m-am amuzat copios la comentariile care au urmat acestei postări. Desigur că primele reacții au fost exact așa cum mi-a trecut și mie prin cap adică ceva de genul ”se rezolvă ușor, puneți nisip de oriunde, nu trebuie să afle nimeni că nu e din Bodrum” sau ”este nisip în toate parcurile” dar mai apoi au apărut unii cu specificații clare: Este la Leroy Merlin nisip de Bodrum. Se numeste “nisip fin pentru constructii, granulatie 0.1-1mm” 🙂

Alții au zis că au ei în curte nisip gratis , la alții în cartier tocmai s-au adus pe stradă vreo trei rabe în timp ce un tip amabil care urma să meargă în Turcia în septembrie (dar la Side, nu în Bodrum) s-a oferit să aducă nisip de acolo. Se pare însă că cel de Side are ph-ul mai ridicat și granulația mai mare ca cel din Bodrum. Nu-i bun.

Și din Constanța a vrut o doamnă să trimită o sticluță cu nisip dar au sărit bucureștenii ca arși că au și ei pe toate coclaurile dar comentariul la care am râs cu cea mai mare poftă a fost al unuia care a văzut imediat o oportunitate de afaceri: Am eu, 500 de euro kg. Mesaj în privat. Mulțumesc!

Nu știu ce să cred, dacă postarea inițială a fost scrisă la mișto sau nu, înclin să cred că nu pentru că am văzut prea mulți părinți care au luat-o razna de când a apărut temenul de parenting dar, pentru a nu știu câta oară, mi-am dat seama că cea mai mare calitate a românilor, de netăgăduit, este simțul umorului iar la asta sunt imbatabili și pentru asta îi iubesc 🙂 Finalul discuțiilor (cel puțin până în acest moment) a fost unul apoteotic:

Proști sunt părinții că se agită așa de tare ca specimenul de mai sus, nu educatoarea că le cere… Dacă are proști care o ascultă, mâine o să ceară un căcat de capră de pe Everest :))))

Cât costă un citybreak la Dublin?

3 July 20199 July 2019 Ioana 1 Comment

Pentru că mi s-a pus foarte des această întrebare, m-am hotărât să vă dau cât mai multe detalii, până când îmi sunt proaspete în minte, despre cheltuielile pe care le-am făcut în recenta excursie și o să le grupez pe categorii în ordinea importanței așa cum fac de fiecare dată în vacanțe.

Transportul. Este indicat ca întotdeauna să începeți planificarea unei călătorii într-o destinație mai îndepărtată cu căutarea unei oferte bune la companiile aeriene pentru că prețurile diferă enorm de la perioadă la perioadă. În iulie și august biletele costă și de două-trei ori mai mult decât în extrasezon și de aceea, după cum probabil ați observat, călătoriile mele sunt făcute fie primăvara, fie toamna dar prefer primăvara pentru că zilele sunt mai lungi. De data asta am luat bilete pentru Dublin din Anglia (având în vedere că soțul meu locuiește acolo) și am găsit o super ofertă Birmingham-Dublin 35 de euro dus întors de persoană cu Ryanair (zborul durează 50 de minute). M-am uitat pe momondo.ro și din Cluj până în Dublin cu Blueair, la începutul lui noiembrie, biletele sunt în jur de 140 de euro însă din București (unde operează mai multe companii aeriene) doar 64 de euro. Deci cu un pic de răbdare, atenție și perseverență puteți găsi prețuri incredibil de mici.
Cazarea. Spuneam că e bine să începeți cu transportul pentru că la cazare oferta este muuuult mai mare și deci mai ușor de găsit varianta potrivită oricărui buget. Eu sunt un fan înfocat al platformei airbnb și în ultimii ani toate cazările așa le-am rezervat. Nu am avut niciodatî experiențe neplăcute însă este adevărat că întotdeauna am ales locuri care aveau multe review-uri și nu m-am dus niciodată în locuri nou apărute pe această piață chiar dacă tarifele erau mult mai mici decât în locurile consacrate deja. Dacă sunteţi interesaţi de acest site şi dacă sunteţi la prima rezervare (deci dacă vă faceți cont acum), puteţi plăti cu 160 de lei mai puţin (dacă preţul total depăşeşte 300) intrând pe invitaţia trimisă de mine aici. Nu trebuie să rezervaţi azi sau mâine, nu e nicio grabă numai să nu uitaţi pentru că dacă aţi apucat să plătiţi, reducerea nu mai este valabilă. Iar de această reducere beneficiați indiferent de destinație, inclusiv pentru cazările din România. Revenind la Dublin, am stat 3 nopți plătind 280 de lei pe noapte pentru o cameră într-un apartament de bloc. Am avut baia noastră și acces la bucătărie și living iar în prețul acesta era inclus și un mic dejun basic adică cereale, pâine cu unt și gem, lapte, cafea și ceai. După cum spuneam, nu am avut tot apartamentul la dispoziție ci am co-locuit împreună cu gazdele, un cuplu la aproximativ 40 de ani el irlandez get beget, informatician care lucra de acasă, iar ea o thailandeză minionă, frumoasă și foarte amabilă. Amândoi erau foarte comunicativi și ne-au dat multe tips-uri despre oraș însă din păcate nu prea am avut timp de stat la taclale pentru că am fost plecați de la prima oră a zilei până seara târziu.
Abonamentul de transport în comun. Leap Visitor Card a fost cea mai bună investiție și înțeleaptă alegere și am profitat la maxim de acest abonament valabil pentru autobuze, tramvaie (LUAS) și trenuri (DART) nu doar în interiorul orașului cât și în aria metropolitană. Astfel am ajuns să vizităm și orașul Howth, un vechi sat de pescari la nord de Dublin, acum o destinație turistică de vis. Pentru 72 de ore abonamentul a costat 19,50 euro și s-a activat la prima utilizare fiind valabil și pentru transportul de la și către aeroport (cu autobuzele Airlink). Pentru o zi acest abonament costă 10 euro iar pentru o săptămmână, 40 de euro. Eu l-am comandat din timp și l-am primit acasă prin poștă gândindu-mă să nu pierdem vremea după ce aterizăm bâjbâind în căutarea ghișeului unde se vând astfel de carduri dar am constatat că nu s-ar fi întâmplat asta. Practic reclamele care te îndrumau spre acest oficiu (care se afla chiar în stația de autobuz) îți săreau în ochi.
Mâncarea. La capitolul acesta fiecare se întinde cât îl ține plapuma, noi am fost de foarte multe ori în excursii în care am mâncat doar din traistă fără să pierdem nimic din farmecul unei vacanțe preferând să stăm mai mult într-un loc decât să cheltuim banii în restaurante. Totuși, dacă ajungeți la Dublin, o ieșire într-un pub irlandez este obligatorie și, aș spune eu, mai importantă chiar decât vizitarea oricărui muzeu. Doar acolo se simte adevăratul vibe al orașului, acolo găsiți spiritul locului și doar acolo se trăiește atmosfera aceea tradițională pe care o vedem în filme. O bere în zona Temple Bar costă 6-8 euro iar într-un restaurant din afara zonei turistice 4-7 euro dar merită fiecare cent. În rest, restaurante sunt de toate categoriile, pizza, shaorma și kebab se gasesc ca peste tot în lume și sunt multe restaurante asiatice de genul all you can eat unde cu 10-11 euro mănânci mai mult decât ai nevoie. La un restaurant ”adevărat” un fel de mâncare costă între 15 și 30 de euro iar un pahar de vin 6-7 euro. Oricum atâta timp cât există supermarketurile, mâncarea e cea mai mică problemă.
Intrările la muzee și alte obiective turistice. Aici nu prea ai cum să faci economie deși, ca în toate marile orașe, există acele pass-uri care îți permit intrarea la muzee într-un interval delimitat în timp. În general mi se pare că nu merită (sau cel puțin mie nu mi s-au potrivit aceste pass-uri, exceptând poate cel din Viena). Spun că nu îmi plac foarte tare pentru că oarecum te leagă de ideea că dacă tot ai plătit, atunci trebuie să faci slalomul, să parcurgi tot ceea ce este de bifat din punct de vedere turistic, să punctezi atracțiile trecute pe pass și atunci toată excursia se transformă într-o goană nebună de a nu pierde nimic din ceea ce este trecut în ghidurile de călătorie. No, thank you. Am intrat doar la Dublinia, un muzeu de istorie axat pe perioada ocupației vikinge și a evului mediu unde intrarea a fost 8 euro și la EPIC – muzeul emigrației irlandeze care m-a impresionat foarte, foarte tare și unde am plătit 15 euro de persoană. Nu ne-am înghesuit printre puhoaiele de turiști la Guinness Storehouse în primul rând pentru că am mai fost de câteva ori în fabrici de bere iar în al doilea rând pentru că prețul pentru vizitare (20 de euro) mi s-a părut exagerat de mare pentru ceea ce oferă (m-am documentat serios înainte de a lua această decizie). Dar dacă nu ați mai văzut cum se fabrică berea, Guiness Storehouse vă va încânta cu siguranță. Trinity College, Christ Church Cathedral și St. Patrick’s Cathedral le-am văzut în toată splendoarea lor doar pe dinafară și pentru noi a fost mai mult decât mulțumitor. Timpul fiind limitat, am preferat să ne plimbăm prin oraș explorând străduțele sau localitățile învecinate cum ar fi Howth un încântător (pe vremuri) sat de pescari, acum o destinație turistică plină de romantism.
Excursii organizate cu ghid. O experiență de neuitat și pe care o recomand din toată inima a fost un day trip la Kilkenny, un orășel în situat la vreo sută de km de Dublin. Excursia a costat 35 de euro de persoană, am mers cu un autocar nou nouț care avea wifi și a durat de dimineața de la ora 8 până seara la 7. Toate detaliile și câteva poze le-am prins într-un articol pe care îl găsiți aici.

Cam astea au fost cheltuielile noastre la Dublin, prin magazine nu am intrat sau, de fapt, am intrat foarte puțin și doar în câteva magazine de suveniruri de unde mi-am cumpărat o umbrelă foarte drăguță cu trifoi verzi și… cam asta a fost tot iar dacă vreți să vedeți filmulețul în care am concentrat cele patru zile de călătorie, sunteți invitații mei:

Parfumuri ”de firmă” ieftine și bune

30 June 2019 Ioana 3 Comments

Am mai tot spus că îmi plac parfumurile și că am o mare pasiune pentru ele, deci nimic nou sub soare. Azi însă o să vă spun câteva cuvinte despre parfumuri ale unui brand considerat de lux dar care are prețuri mai mult decât decente: Calvin Klein. Desigur că pentru fiecare dintre noi preț decent înseamnă altceva dar pentru mine asta se situează undeva peste prețurile de la, să zicem Avon sau Oriflame, și în orice caz mult sub Dior sau Chanel. Nu că aș avea ceva cu brandurile ieftine (ba, dimpotrivă, am câteva parfumuri care îmi plac foarte mult) dar uneori simțim cu toții nevoia de a ne răsfăța purtând un parfum de la o casă celebră și asta nu neapărat din snobism ci pur și simplu din dorința de a ne simți mai încrezători și mai bine în pielea noastră. Am în colecție patru parfumuri de la Calvin Klein, îmi plac toate, sunt persistente și raportul calitate/ preț este excepțional așa că nu pot decât să vi le recomand.

Eternity, unul din succesele răsunătoare ale acestei case, a apărut în 1988 pe vremea când nici nu puteam visa la așa ceva și pentru mine este special pentru că a fost primul parfum de firmă pe care mi l-am cumpărat din banii mei undeva la începutul anilor 90 și de câte ori îl port simt o nostalgie aparte. Este foarte, dar foarte persistent, îmi place să îl port iarna mai degrabă decât vara și este genul fresh-floral dar care merge înspre sintetic nu citric sau acvatic. De câte ori îl simt gândul mă duce la o cămașă albă apretată și de aceea mi se pare potrivit pentru un mediu profesional. Cu siguranță este un parfum elegant.
Contradiction, are un iz amărui care nu știu de unde vine dar care îmi place la nebunie. Dacă nu vă e clar ce înseamnă un miros ”lemnos” atunci puteți testa Contradiction care pentru mine e definiția clară a mirosului de lemn. Are în compoziție garoafe și crini iar designul sticluței se potrivește foarte bine cu numele parfumului: nu știi la ce să te aștepți. Sofisticat și feminim e una din marile mele iubiri pe care nu cred că o voi trăda vreodată.
One este un parfum considerat ca fiind unisex dar dacă ar fi să acord procente aș înclina mai mult spre partea feminină, 70%, în detrimentul celei masculine (30%). Miroase curat și proaspăt și cui nu-i place asta? Fiind din categoria fresh este purtabil tot anul și deși, în general, parfumurile fresh sunt mai puțin persistente decât cele dulci, acesta are o longevitate de invidiat. Are un preț imbatabil și îl găsiți pe notino.ro la un gramaj uriaș de 200 de ml -aproape cât o sticlă de suc 🙂
Downtown deși nu are o unicitate aparte este un parfum dulce-tineresc foarte plăcut. Pe acesta l-am primit și dacă ar fi fost să mi-l cumpăr nu știu dacă l-aș fi ales vreodată. Cu toate astea este parfumul (dintre cele patru Calvin Klein pe care le dețin) pentru care am primit cele mai multe complimente. Luminos și ușor, se potrivește de dimineața până seara și este o alegere sigură.

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă întreb ce părere aveți despre parfumurile Calvin Klein și care este preferatul vostru.

7 verbe pentru 7 zile #49

24 June 2019 Ioana 4 Comments

Să vă spun repede ce am mai făcut săptămâna trecută, ultima din primăvara astronomică:

Am adoptat un cățel, de fapt nu e chiar al meu, e al fiului meu dar tot în familie se cheamă că este. Nu e luat de la adăpost așa cum am fi vrut dar oarecum se cheamă că l-am salvat pentru că l-am scăpat din mâinile unor oameni care, ca să mă exprim eufemistic, nu erau chiar potriviți pentru a îngriji și iubi un animal. E un pitbull jucăuș, desigur fără pedigree, care va crește în blândețe lângă Gina și Jax care l-au primit foarte bine din clipa în care l-au văzut prima dată. Îl cheamă Mike și e băiat.
M-am bucurat enorm că am reușit să strâng 1024 de lei pentru adăpostul de câini Amicii Dog Rescue prin opțiunea de fundraiser pe care o are Facebook-ul. Am cerut oamenilor care ar fi intenționat să-mi ia un buchet de flori de ziua mea să nu facă această cheltuială și mai bine să-și îndrepte atenția către cauza pe care o susțin de câte ori pot. Le mulțumesc din suflet încă o dată celor care au donat și mi-au făcut această bucurie.
Am programat următoarea vacanță însă până nu vor fi toate detaliile puse la punct și totul 100% sigur nu vă dau mai multe amănunte. Însă eu deja studiez hărți, citesc păreri pe forumuri, caut detalii geografice și istorice și mă las purtată de visare, asta fiind partea cea mai plăcută dintr-o călătorie: pregătirile și documentarea.
Am început să citesc Becoming, povestea vieții lui Michelle Obama, poveste scrisă de ea însăși într-un stil simplu și plăcut. Nu pot să spun că sunt pe cale să devorez cartea, în primul rând pentru că sunt într-o perioadă extrem de ocupată iar apoi o citesc în engleză și din păcate nu am aceeași viteză ca la cititul în română. Dar după primul sfert pot să spun că sunt captivată și că recomand cu drag biografia acestei femei care își împărtășește extraordinarele experiențe trăite alături de cel care a fost la un moment dat a fost cel mai puternic om din lume.
Mi-am cumpărat o pereche de teniși albi cu paiete care sunt așa de drăguți că mă duc cu gândul la pantofii Cenușăresei. Desigur, sunt cu vreo cinci numere mai mari decât cei din poveste dar sunt la fel de strălucitori. Iar de comozi, nici nu mai spun!
Am asistat la o discuție (urâtă) legată de programarea concediilor de odihnă, mai bine spus de lipsa unei astfel de programări. când toată lumea vrea să plece în vacanță exact în aceeași perioadă. Am trecut prin locuri unde, din acest punct de vedere, totul mergea șnur, dar și prin situații în care nu se ajungea la înțelegere între colegi și atunci cei mai cu tupeu treceau la planul b adică concediul medical fără să le pese de ce lăsau în urmă. Iar asta se întâmpla vară de vară și cei oropsiți (aka bun simț) rămâneau cu toată munca. Am avut o prietenă care pățea asta și în vacanțele copiilor și de Crăciun și de Paști. Toți colegii, veri, fini și cumetri cu patronul se îmbolnăveau subit iar ea rămânea sufocată cu volumul de muncă până într-o zi când și-a băgat picioarele și cu toate că locul de muncă era extrem de bine plătit, și-a înaintat cererea de demisie. Nu știu cum e prin străinătățuri dar pe aici practica aceasta a concediilot medicale încă nu a apus.
Am redescoperit, după mulți ani, plăcerea de a bea un ness cu Pepsi și cu multă gheață. Știu, știu… e o băutură total nesănătoasă, plină de zahăr și E-uri dar chiar nu mă interesează, oricum nu fac excese și beau doar un pahar o dată pe săptămănă, duminica după prânz ascunsă undeva la umbră. Gustul și senzația de rece îmi aduc aminte de verile de la începutul anilor 90 când mergeam la Constanța și una dintre cele mai mari plăceri era să stau cu mama pe terasa de deasupra plajei Modern, să admirăm marea, să simțim briza și să ne relaxăm în fața unui pahar de ness cu Pepsi, deliciu suprem după anii triști ai lipsurilor din comunism.

Și uite așa a mai trecut o săptămână… ca vântul și ca gândul și azi mâine ne trezim că suntem la jumătatea anului.

Vă deranjează dezordinea?

21 June 2019 Ioana 18 Comments

Mă obosește dezordinea mai mult decât orice pe lumea asta și să nu-mi găsesc lucrurile la locul lor sau să uit unde le-am pus mă enervează îngrozitor. Nu sunt vreo maniacă a curățeniei, ba chiar aș spune că sunt departe de această obsesie, dar ordinea mi se pare esențială pentru confortul meu psihic.

De curând mi-am schimbat parțial mobila din bucătărie și noile dulăpioare au un design total diferit față de cele de dinainte, adică au altfel amplasate ușile și sertarele. Când am mutat lucrurile în mobila nouă (by the way, cumpărată de la Ikea, o achiziție de care nu pot decât să mă felicit) am încercat pe cât posibil să păstrez aranjamentul anterior dar nu prea am reușit. Acum, când gătesc ceva mă simt ca într-o casă străină pentru că trebuie să caut după orice castron și nimic nu-mi este la îndemână iar ca să găsesc cuțitul de care am nevoie trebuie să deschid pe rând toate sertarele. Ieri am căutat foarfeca de era să căpiez, nu mai aveam mult și plecam la magazin să cumpăr una nouă. Când am găsit-o, eram deja în fibrilații 🙂

Și, colac peste pupăză, peste haosul de acasă se suprapune acum și o reorganizare administrativă la serviciu. Aici este cu mult mai complicat decât în bucătărie pentru că volumul de lucruri pe care trebuie să știi exact de unde să le iei este incomparabil mai mare decât acasă. Și nu vorbim de cratițe și tirbușoane ci de dosare și bibliorafturi, vrafuri de hârtii care realmente ne inundă. Aveam o colegă care avea o vorbă plină de duh Morții se acoperă cu pământ și viii cu hârtii și mare adevăr grăia.

Când lucram în bancă, fiind vorba de bani, era nevoie de aceste ”hârtii” mai mult ca niciodată și pentru orice operațiune era obligatoriu de păstrat dovada o anumită perioadă de timp. Orice transfer, orice tranzacție, contract de credit sau depozit, prelucrare de date sau împuternicire era atestată prin pagini întregi de formulare care necesitau semnături pentru autorizare așa că în decursul unei luni se adunau tone întregi de hârtie. Din fericire sistemul de arhivare funcționa perfect și rotițele se învârteau și se îmbinau la fel ca în mecanismul unui ceas elvețian. Nu-ți permiteai să pleci acasă înainte de a finaliza ”dosarul zilei” în care, pe un cotor de carton se lipeau, pe marginea din stânga astfel încât să poată fi răsfoite ulterior, toate ordinele de plată și cecurile operate în ziua respectivă. Dosarele se aliniau frumos în dulap, ordonate ca la farmacie și o dată la două-trei luni solicitam departamentului administrativ un set de cutii de carton pentru arhiva, le aranjam înăuntru și telefonam la firma care se ocupa de arhivare să vină și să ne scape de ele.

Ăștia se prezentau imediat dotați cu tot ce trebuie, inventariau listele făcute de noi, generau asocierile dintre conținutul cutiei și etichetele pe care le lipeau pe o laterală și cu un scanner coduri de bare își notau în evidențele lor tot ceea ce predase agenția X. Apoi dosarele plecau într-o arhivă uriașă, un depozit hală undeva la Ploiești (sau Pitești?, nu mai țin minte exact) și… gata. Sediul băncii rămânea eliberat, curat, elegant și aerisit. Dacă ulterior aveai nevoie de un anumit dosar procedura de urmat era extrem de simplă, identificarea se făcea pe baza codului de bare al cutiei care conţinea actele respective, iar la cerere primeai dosarul prin poştă.

Deocamdată însă, aici unde lucrez acum, lucrurile se petrec mult mai rudimentar şi arhivarea se face în sistem old school, probabil şi pentru faptul că metoda de care vorbeam mai sus presupune costuri destul de mari. Dar ca să ţii ordine nu trebuie neapărat să fii angrenat într-un sistem electronic, merge şi manual mode dacă depui un pic de efort. Dacă nu…lăsăm lucrurile aşa cum sunt şi jumătate din timp îl consumăm căutând.

Share This:

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: