Să vă spun repede ce am mai făcut săptămâna trecută, ultima din primăvara astronomică:
- Am adoptat un cățel, de fapt nu e chiar al meu, e al fiului meu dar tot în familie se cheamă că este. Nu e luat de la adăpost așa cum am fi vrut dar oarecum se cheamă că l-am salvat pentru că l-am scăpat din mâinile unor oameni care, ca să mă exprim eufemistic, nu erau chiar potriviți pentru a îngriji și iubi un animal. E un pitbull jucăuș, desigur fără pedigree, care va crește în blândețe lângă Gina și Jax care l-au primit foarte bine din clipa în care l-au văzut prima dată. Îl cheamă Mike și e băiat.
- M-am bucurat enorm că am reușit să strâng 1024 de lei pentru adăpostul de câini Amicii Dog Rescue prin opțiunea de fundraiser pe care o are Facebook-ul. Am cerut oamenilor care ar fi intenționat să-mi ia un buchet de flori de ziua mea să nu facă această cheltuială și mai bine să-și îndrepte atenția către cauza pe care o susțin de câte ori pot. Le mulțumesc din suflet încă o dată celor care au donat și mi-au făcut această bucurie.
- Am programat următoarea vacanță însă până nu vor fi toate detaliile puse la punct și totul 100% sigur nu vă dau mai multe amănunte. Însă eu deja studiez hărți, citesc păreri pe forumuri, caut detalii geografice și istorice și mă las purtată de visare, asta fiind partea cea mai plăcută dintr-o călătorie: pregătirile și documentarea.
- Am început să citesc Becoming, povestea vieții lui Michelle Obama, poveste scrisă de ea însăși într-un stil simplu și plăcut. Nu pot să spun că sunt pe cale să devorez cartea, în primul rând pentru că sunt într-o perioadă extrem de ocupată iar apoi o citesc în engleză și din păcate nu am aceeași viteză ca la cititul în română. Dar după primul sfert pot să spun că sunt captivată și că recomand cu drag biografia acestei femei care își împărtășește extraordinarele experiențe trăite alături de cel care a fost la un moment dat a fost cel mai puternic om din lume.
- Mi-am cumpărat o pereche de teniși albi cu paiete care sunt așa de drăguți că mă duc cu gândul la pantofii Cenușăresei. Desigur, sunt cu vreo cinci numere mai mari decât cei din poveste dar sunt la fel de strălucitori. Iar de comozi, nici nu mai spun!
- Am asistat la o discuție (urâtă) legată de programarea concediilor de odihnă, mai bine spus de lipsa unei astfel de programări. când toată lumea vrea să plece în vacanță exact în aceeași perioadă. Am trecut prin locuri unde, din acest punct de vedere, totul mergea șnur, dar și prin situații în care nu se ajungea la înțelegere între colegi și atunci cei mai cu tupeu treceau la planul b adică concediul medical fără să le pese de ce lăsau în urmă. Iar asta se întâmpla vară de vară și cei oropsiți (aka bun simț) rămâneau cu toată munca. Am avut o prietenă care pățea asta și în vacanțele copiilor și de Crăciun și de Paști. Toți colegii, veri, fini și cumetri cu patronul se îmbolnăveau subit iar ea rămânea sufocată cu volumul de muncă până într-o zi când și-a băgat picioarele și cu toate că locul de muncă era extrem de bine plătit, și-a înaintat cererea de demisie. Nu știu cum e prin străinătățuri dar pe aici practica aceasta a concediilot medicale încă nu a apus.
- Am redescoperit, după mulți ani, plăcerea de a bea un ness cu Pepsi și cu multă gheață. Știu, știu… e o băutură total nesănătoasă, plină de zahăr și E-uri dar chiar nu mă interesează, oricum nu fac excese și beau doar un pahar o dată pe săptămănă, duminica după prânz ascunsă undeva la umbră. Gustul și senzația de rece îmi aduc aminte de verile de la începutul anilor 90 când mergeam la Constanța și una dintre cele mai mari plăceri era să stau cu mama pe terasa de deasupra plajei Modern, să admirăm marea, să simțim briza și să ne relaxăm în fața unui pahar de ness cu Pepsi, deliciu suprem după anii triști ai lipsurilor din comunism.
Și uite așa a mai trecut o săptămână… ca vântul și ca gândul și azi mâine ne trezim că suntem la jumătatea anului.
Ce pofta mi-ai facut de Pepsi cu ness :)))
Foarte frumosi tenisii, sa ii porti cu placere. Si cartea mi-a placut, e asezata
In strainataturile mele nu avem probleme cu concediile, de regula oamenii cu copii de varsta scolara au prioritate, ca nu putem pleca decat in vacantele scolare, dar oricum nu e o perioada invidiata, preturile sunt mult mai mari, regula e sa nu plecam toti in acelasi timp, dar si daca se intampla, se intampla, noi nu ne facem treaba unii altora in concedii, exista mesaj de out of office, cine iti scrie stie cand te intorci si asteapta, ca nu Lucrezi la NASA, nu explodeaza nimic 2-3 saptamani
Ha-ha 🙂 Bună asta cu NASA. Problematic este însă acolo unde există program cu publicul și acesta nu se paote întrerupe.
Cand eram eleva mergeam in tabere la Navodari si acolo profesoarele isi preparau de zor pepsi cu ness. Eu n-am băut niciodata. Dar se mai gasea atunci pepsi la Navodari, asa ca pepsi imi aduce aminte de mare. Si chiar si copiii imi zic ca Pepsi e mai bun decât Cola.
La noi ne împărțim vacanțele si cum doar eu si o colega avem copii, nu-i greu sa le împărțim. Problema e ca trebuie sa le prevedem cu cateva luni in avans, sa le notam intr-un tablou excel, iar eu nu prea am experienta la prevazut zile de concediu (ca doar eram, ca sa zic asa, intr-o vacanta continua) ma trezesc ca nu mi-s puse si excelul e blocat. Deci vesnic ma milogesc de șefa ca sa il deblocheze sa pun eu zilele. Dar nu ma plang, ca oricum francezii au multe vacante. Pt vara asta zilele mi-s puse regulamentar:) Depinde si de firma, la noi e f bine sa iei o săptămână, sa vii 3 zile, sa pleci iar….Si tot asa. La sotul nu se face asta. Dar avem o colega care cand e mai mult de muncit, trage un concediu medical de o luna-doua, până se termină greul. Cred ca depinde si de oameni, sunt unii care isi iau rapid concedii, alții care vin bolnavi. Circula si o lista de doctori care dau usor concedii. Dar dupa parerea mea, daca as fi răcită sau cu boli care trec oricum, mai bine mi-as lua o zi liberă si as sta in pat la căldură, decat sa ma iau si sa ma duc la medic ca sa imi dea concediu.
Imi aduc si eu aminte de verile la mare pe vremea comunista cand, atunci cand te intorceai acasa, in afara de vreme si cazare povesteai de ce se gasea de vanzare pe plaja: pepsi si arahide 🙂