Bagaje mici, vacanțe mari

      Fac ce fac și numai la vacanță mă gândesc. La vacanță și la călătorii deși deocamdată nu se întrevede nimic la orizont. Dar nu disper, sunt adepta ofertelor last minute iar ultimul concediu pe care l-am planificat cu câteva luni înainte a fost acum cinci ani. De atunci am mizat pe spontaneitate și nu a ieșit deloc rău, ba din contră, am făcut cele mai reușite excursii cu un buget minim.
      Când spun că mă gândesc la călătorii nu înseamnă că am în cap doar eventuale destinații, hărți, agenții de turism, bilete de avion sau tripadvisor. Mă gândesc și la rochii de plajă, costume de baie, pălării de soare și, evident. la bagaje. Pot să spun, fără niciun fel de modestie, că sunt expertă în făcut bagaje și în doi timpi și trei mișcări sunt întotdeauna gata. Făcutul bagajelor nu-mi ia timp pentru că știu exact ce să iau de fiecare dată. Îmi aduc aminte de primul geamantan pe care l-am făcut singură când aveam 13 ani și am plecat în tabără la mare. Două zile am tot lucrat, am întins hainele prin toată casa, m-am gândit și m-am răzgândit de o sută de ori și în final mi-am uitat acasă o mulțime de lucruri esențiale printre care pantalonii scurți. Dar de atunci am ajuns să împachetez ca un automat și m-am specializat atât de mult încât foarte rar mi se întâmplă să uit ceva sau să iau în bagaj lucruri nefolositoare pe care să le car degeaba dus-întors.
      În general îmi place să am bagaje cât mai puține, mai ales dacă nu merg cu mașina. Hainele nu ocupă mult loc și găsesc întotdeauna o rezolvare rapidă pentru că iau piese versatile. Provocarea o reprezintă însă pantofii și cosmeticele. Încălțările sunt în general voluminoase și au forme neregulate care nu se pliază nicicum în bagaj, iar cosmeticele sunt multe, grele și indispensabile. Indiferent dacă plec pentru două zile sau pentru două săptămâni, nu pot să mă lipsesc de nimic deci tot aceleași lucruri trebuie să le iau.
      Cu pantofii nu am ce să fac, îi iau așa cum sunt, dar la cosmetice situația se schimbă radical. Adică nu e totuna să cari trei kilograme de loțiuni, creme și pomezi sau doar 500 de grame. Cum fac asta? pur și simplu iau o cantitate mai mică din toate.
Zilele trecute am văzut la Kaufland un stand cu produse în miniatură, create special pentru călătorii și m-am entuziasmat foarte tare pentru că sunt așa de drăgălașe, parcă sunt niște jucării.

      N-am rezistat tentației și mi-am cumpărat un deodorant Nivea, bun nu doar de luat în excursii ci și de ținut în poșetă, cel puțin pentru confortul psihologic pe care ți-l asigură pe timp de caniculă.
      Dar în afară de deodorante erau și tuburi mici de pastă de dinți, șampoane, creme, apă de gură, tot felul de prostioare dulci pe care le-aș fi luat acasă cu mare drag. Dar deja sunt supra-aprovizionată cu de toate și nu mai am nevoie de nimic mult timp de acum înainte. Cu Nivea ăsta mititel am păcătuit, dar se iartă. Uitați-vă și voi care este diferența de volum în bagaj dacă iei cu tine doar variante travel size față de dimensiunea normală a produselor:
      Ce vedeți în poza de mai sus este doar un exemplu teoretico-didactic pentru că, în cazul meu, situația reală la plecarea în călătorie, arată de fapt așa
      Și, normal, dacă pun în balanță ce să iau, o să aleg întotdeauna grămada mai mică. Îmi plac produsele cosmetice, îmi place să mă răsfăț în fiecare dimineață și seară așa că nu pot renunța la crema de zi, crema de noapte, crema de ochi, crema de mâini, demachiant, apa micelară, loțiunea de corp ca să nu mai vorbesc de șampon, balsam, gel de duș sau deodorant. Nu pot să plec nicăieri fără toate astea, altfel nu mă simt bine.
      Sigur că nu există variante mini la orice produs dar eu am cumpărat niște cutiuțe mici (de 10 ml) în care îmi pun câte un pic de cremă din fiecare fel. Tot așa, am flacoane de 30 și 50 de ml, unele cumpărate, altele rămase de la hotelurile în care am stat, în care pot să pun gel de duș sau diverse loțiuni. Ca să nu mai spun că nu arunc niciodată cutiuțe care mi se pare că aș putea să le folosesc vreodată în acest scop.
      Mostrele pe care le primesc în magazine sau cele găsite între paginile revistelor le păstez de obicei pentru când plec  de acasă. Ocupă extrem de puțin loc plus că în concediu sunt dispusă să încerc tot felul de noutăți.
      Pentru că am obiceiul să-mi cumpăr parfumul la gramaj mare, uneori renunț să-l iau cu mine și îl înlocuiesc cu mici fiole pe care fie le-am cumpărat, fie le-am primit gratuit în magazin. Sunt ușoare și mai puțin fragile decât un flacon de parfum și, după cum am mai spus, în vacanță găsesc întotdeauna oportun să testez mirosuri noi. Oricum, în cazul călătoriilor cu avionul, dacă nu am bagaj de cală nici nu aș putea lua prea multe lichide în bagajul de mână așa că asta mi se pare soluția ideală.
       Așa deci, făcând aceste poze, mi-am dat seama că deja am pregătit tot ce este de luat în vacanță pe partea de beauty. Jumătate din bagaj este deja făcut și nu mai trebuie decât să mă decid asupra hainelor pe care le voi lua cu mine.
        Aaa, și să nu uit…  mai trebuie să aleg destinația 🙂

Share This:

Read More

Review Rexona MotionSense™

      Canicula care ne-a toropit pe toți în ultimele zile și ne-a adus în pragul leșinului, nu i-a speriat însă deloc pe producătorii de deodorante. Și nici pe cei de bere cărora vânzările le-au crescut exponențial scoțându-i din apatia cu care au început vara 🙂
     Sunt demult în căutarea deodorantului perfect, potrivit pentru zilele toride, și se pare că sunt pe drumul cel bun. Cred că deodorantul este la fel de important precum săpunul și nu pot concepe viața fără el. Am încercat în ultima vreme multe mărci, unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar sunt omul care nu rezistă în fața noutăților și îmi place să testez tot ce apare pe piață. Exact ca și la parfumuri, nu sunt fidelă unui singur brand. O fi de vină zodia gemenilor? 🙂
      De curând mi-am cumpărat un deodorant Rexona și, fiindcă îmi place foarte mult, m-am gândit să îi fac un mic review. Eu l-am luat dintr-un magazin Profi unde am avut de ales între cele două variante de mai jos:
      Am știut din start că vreau varianta ”invisible” dar nu m-am putut abține să nu miros și sprayul roz, c-așa-i românul, trebuie musai să desfacă ambalajul să vadă ce este înăuntru. Am simțit un miros absolut delicios, exact cum scrie pe el, căpșuni și caise. Cel negru, cu aromă ”aqua” are un miros fresh, dar destul de comun, care mi-a adus aminte de stilul anilor 80. Oricum pentru mine mirosul unui deodorant nu trebuie să fie foarte pregnant pentru că nu îmi place să se amestece cu parfumul pe care îl port. Apoi, după proba mirosului, dar tot la prima vedere, am observat ambalajul care are capac încorporat și nu detașabil. E un amănunt care pentru mine contează mai ales de când într-o dimineață mi-am scăpat capacul de la vechiul deodorant pe jos în baie și, ghinionistă cum sunt, s-a dus direct în wc 🙂 
     Trecând acum la rolul principal al deodorantului pot să vă spun că este unul dintre cele mai eficiente pe care le-am avut. Își face perfect jobul pentru care a fost creat, adică acela de antiperspirant. Pe el scrie 48 de ore dar, c’mon, cine rezistă atâta timp fără să se spele? Poate doar în caz de calamitate naturală dar să sperăm că nu va fi cazul vreodată. Nu am avut curiozitatea să las să treacă 48 de ore fără să fac un duș dar mi s-a întâmplat să petrec 36 de ore fără niciun fel de reîmprospătare  și totul a decurs perfect. Adică fără pete de transpirație și fără mirosuri neplăcute. Asta s-a întâmplat în weekendul trecut când viața mea a luat-o pe repede înainte.
       Ca de obicei, m-am trezit la 6 dimineața, și am mai stat 15 minute în pat sorbind cafeaua în timp ce urmăream vlogul lui Fleur de Force, ritualul obișnuit al începutului de zi. Apoi duș, îmbrăcat, machiat, autobuz și la servici cu mine. Am hămălit în ziua aia la dosare, le-am mutat, le-am sortat, le-am împerecheat și le-am pieptănat de mi-a ieșit pe nas (sau pe ochi? nu mai știu cum se spune). 
      În orice caz am cărat ceva greutăți în ziua aia. De la servici am mers direct la cumpărături, apoi m-am întors acasă, am făcut curat în bucătărie, am spălat vasele și am aspirat. Am pus o tură de haine în mașina de spălat și am fugit la maică-mea să iau prăjitura pe care i-o făcuse Cristinei și pe care trebuia să i-o duc la București pentru că seara urma să plec la ea. Pe la 7 fără ceva mi-am adus aminte că aveam de ridicat un pachet de la poștă și m-am bucurat ca de o casă aprinsă. Cred că știți cu toții de ce, sigur aveți o amintire legată de oficiul poștal din cartier. La poștă, ca de obicei. am așteptat mai mult de o jumătate de oră într-o căldură nebună și fără niciun pic de aer, dar am fost bucuroasă că am rezolvat. Apoi mi-am făcut bagajul și am plecat în viteză la gară. N-am mai apucat să fac duș iar de demachiat, m-am demachiat în tren cu niște șervețele. Aveam bilet la vagon cușetă, în patul de sus. 
foto cfrcalatori.ro
      Întotdeauna îmi iau bilet în patul de sus din două motive. În primul rând că este cel mai mult loc și, în al doilea rând, nu mă deranjează nimic, nu trece nimeni pe lângă fața mea și nici nu depind de ceilalți pasageri cu ora de culcare și de trezire. La vagonul cușetă, pe timpul zilei, patul de jos și cel de la mijloc se transformă în banchetă obișnuită. Dacă cel care doarme la mijloc sau jos nu are chef să se ridice, celălalt este obligat să stea întins în pat sau să iasă pe culoar pentru că nu are unde să stea jos. Dar dacă ai loc în patul de sus nu te doare capul cu ce fac ceilalți pentru că nu depinzi de nimeni. 
      M-am urcat în tren, mi-am luat lenjeria de pat și am intrat în compartiment. Era plăcut și răcoare după toată alergătura de peste zi, când am auzit-o pe colega de călătorie că îi spune conductorului să oprească ventilația că o trage curentul. Am crezut că leșin. Curentul ăsta se pare că e paranoia națională. Și am petrecut o noapte călduroasă tot urcând și coborînd scărița care mă ducea în patul meu. Pentru că nu puteam suporta căldura și lipsa de aer, mai ieșeam pe culoar să respir din când în când. Domnișorica sensibilă la curent se trezea de fiecare dată și mă atenționa să închid bine ușa nu cumva, Doamne ferește, să intre un fir de aer în compartiment. A clocit acolo toată noaptea până am ajuns la București. Eu în schimb pot să mă înscriu acum la campionatul național de cățărări așa formă fizică bună am după o noapte de antrenament. 
      Sâmbătă dimineața am ajuns în sfârșit la Cristina și ne-am luat cu poveștile, cu fetița ei cea mică, cu un pic de plâns, de legănat, de plimbat și de schimbat scutece și uite-așa s-a făcut dupămasă când am ajuns să intru și eu la duș. 
      Vă jur că deodorantul meu Rexona a funcționat perfect. După o zi, o noapte și încă o jumătate de zi, deci aproximativ 36 de ore, nu aveam nici cea mai mică urmă de transpirație sau miros. Am și martori care pot să confirme acest lucru 🙂 Am aflat că este primul antiperspirant din lume care conține microcapsule activate de mișcare. Deci cu cât te miști mai mult, microcapsulele Motionsense ™ cu parfum se sparg și eliberează prospețime și protecție antiperspirantă eficientă.
      Nota mea pentru acest deodorant? 9.5. Cele 50 de sutimi care îi lipsesc pentru un 10 perfect se datorează mirosului unde, cred eu, se mai poate lucra un pic. Vorbesc de varianta ”invisible” pentru că ”sexy bouquet” (roz) are un big like pentru miros. 

Share This:

Read More

Miraculosul ulei de cocos

      Uleiul de cocos este un ulei comestibil extras din fructele mature ale palmierului de nucă de cocos și se utilizează în alimentație, în industria farmaceutică și cea cosmetică. În lumea occidentală, deci și pe meleagurile noastre, uleiul de cocos este considerat oarecum exotic dar în alte părți ale lumii, mai exact în Pacificul de Sud, este utilizat pe scară largă, peste 60% din caloriile alimentare fiind asigurate din acest ulei. Zice-se că are foarte multe beneficii pentru sănătate, populațiile care îl consumă în cantități mari necunoscând bolile de inimă. Probabil că așa este dar nu pot să bag mâna în foc pentru aceste informații pe care le-am găsit pe internet. Eu o să vă împărtășesc doar ceea ce am aflat din experiența proprie și doar ceea ce am verificat personal.
      De foarte multă vreme am tot vrut să-mi fac și eu o părere despre uleiul de cocos despre care am auzit o mulțime de lucruri bune dar dintr-un motiv sau altul am tot amânat până de curând când într-o zi am trecut pe lângă un magazin cu produse naturiste, un fel de Plafar, și mi-am adus aminte de ceea ce mi-am propus. Am intrat, am întrebat dacă  au așa ceva și vânzătoarea mi-a dat  o cutiuță spunându-mi că dacă o să-mi placă să revin și să iau la gramaj mai mare. Aceasta are 60 de ml și a costat 10 lei.

        Uleiul de cocos devine lichid la peste 24 de grade Celsius. De aceea sub această temperatură este în stare solidă, așa cum se vede în cutie dar cum îl iei în palmă și ajunge la temperatura corpului, se topește imediat. 

      De mâncat nu am mâncat niciodată ulei de cocos în schimb am încercat mai multe moduri de utilizare în scop cosmetic. Le redau mai jos într-o ordine aleatoare.
  1. Cremă de mâini – este excepțională pentru hidratarea pielii uscate. Durează 2-3 minute ca să se absoarbă complet în piele deci nu e chiar pentru momentele în care sunteți pe grabă dar dacă aveți timp pentru un moment de răsfăț este perfectă. Efectele se simt de la prima aplicare.
  2. Loțiune de corp – chiar dacă este în stare solidă, la atingerea cu suprafața caldă a pielii se transformă într-un ulei care curge și care se întinde foarte ușor pe piele lăsând-o moale și catifelată. Ca să nu mai spun de mirosul divin pe care îl lasă și care persistă destul de mult: exact ca batoanele Bounty 🙂
  3. Mască de păr – o singură dată am folosit uleiul de cocos în acest scop dar în mod sigur o voi mai face. Am întins uleiul pe toată lungimea firului, mi-am făcut un turban dintr-un prosop și l-am lăsat să acționeze o oră-două cât am lucrat ceva prin casă apoi mi-am spălat părul în mod obișnuit. Am fost foarte încântată de strălucirea pe care părul meu a căpătat-o.
  4. Ulei de păr pentru vârfurile uscate sau deteriorate. Părul meu este gras la rădăcină dar foarte uscat la vârfuri și uneori stă ca o mătură. Am un ulei cu argan de la Avon cu care mă mai dau pe vârfuri dar uleiul de cocos (doar un strop mic-mic) mi se pare că este mult mai eficient. Îmi pun un strop în palmă, îl întind doar pe vârfuri și imediat părul se așează mult mai bine.
  5. Demachiant de ochi – una din formele sub care îmi place cel mai mult. Îndepărtează perfect machiajul, inclusiv cel rezistent la apă și, foarte important pentru mine care sunt deosebit de sensibilă, nu ustură deloc în zona ochilor. 
  6. Balsam de buze – hidratează foarte bine buzele, are un miros plăcut și nici gustul nu este rău 🙂
  7. Ulei pentru cuticule – le înmoaie foarte bine datorită faptului că nu se absoarbe foarte repede în piele. Astfel cuticulele rămân mai mult timp cu uleiul pe ele și devin moi ca la bebeluși, nu mai trebuie decât împinse puțin cu un bețigaș de lemn și manichiura este pe jumătate făcută.
  8. Gel de ras – pentru cazurile urgente (sau nu neapărat) când firele de păr de pe picioare se încăpățânează să scoată capul la lumină. Un pic de ulei întins pe picioare, un aparat de ras bun și nu mai este nevoie de niciun strop de apă. În doi timpi și trei mișcări problema e rezolvată.

       Am trecut de faza primelor impresii legate de uleiul de cocos și am rămas la fel de încântată așa încât m-am hotărât să trec și la etapa următoare, adică să încerc să-l folosesc și în alimentație. Știu că este foarte bun la popcorn, în loc de ulei obișnuit sau unt, așa că probabil acesta va fi primul test apoi o să încerc să îl folosesc și la prăjit pentru că este un ulei stabil la temperaturi înalte și este rezistent la râncezeală. Sunt curioasă ce va ieși. 

foto lifehack.org

Share This:

Read More

Șamponul uscat Batiste

      Mai bine mai târziu decât niciodată… Uite că am ajuns să descopăr și eu roata! Asta e un fel de a spune, pentru că de fapt am ajuns să descopăr șamponul uscat de care auzisem de ani buni dar căruia nu i-am dat importanță până acum. Inițial mi s-a părut ceva inutil și nu am înțeles de ce cineva ar evita să se spele pe cap în mod tradițional, cu apă și șampon care face clăbuci, și ar recurge la astfel de inovații (la început le-am spus chiar tâmpenii). Ca de obicei însă conservatorismul meu s-a diminuat în timp și treptat am ajuns să mă gândesc tot mai des cum ar fi dacă aș încerca un astfel de spray.
      Ideea asta mă zgândărea mai ales în diminețile în care mă uitam în oglindă și vedeam foarte clar că părul meu necesita o spălare de urgență dar timpul nu îmi permitea acest lucru. Mie, spălat, uscat și aranjat îmi ia cel puțin o jumătate de oră sau poate chiar mai mult. Cu șamponul uscat se obține același efect de păr curat într-un minut, sau cel puțin așa susțin blogerițele de beauty. Până la urmă m-am hotărât să mă conving cu ochii mei cum stă treaba cu spălatul fără apă. Și o să vă spun și vouă părerea mea.
      Cea mai cunoscută marcă de șampon uscat este Batiste. Iar de pe YouTube am tras concluzia că este și cea mai bună, cel puțin ca raport calitate-preț. Bine, nu vorbesc de branduri high end cum ar fi Keratin Complex sau Moroccan Oil unde un astfel de șampon costă mai mult de 100 de lei. Mă refer la intervalul de prețuri în care eu îmi permit să cumpăr.
      Deci m-am hotărât la Batiste și mi-am cumpărat din Anglia. E clar de ce, nu? pentru că e mai ieftin. Mie mi-a cumpărat Cristi de la Boots cu 2,99 lire, asta însemnând 18,5 lei. La noi costă 28 de lei, același gramaj (200 ml), deci cu 60% mai scump. Se găsește în farmaciile Sensiblu. Iar cum unul din principiile mele este să caut întotdeauna varianta cea mai ieftină, dacă nu l-aș fi avut pe soț în Anglia, aș fi comandat de pe Asos și aș fi așteptat câteva zile să-mi vină pachetul că nu muream.
      Eu am folosit varianta blush (tubul roz) absolut la întâmplare pentru că nu am știut ce să aleg și am fost foarte mulțumită. Cum funcționează? foarte simplu: sprayul se agită bine iar apoi se pulverizează la rădăcina firului de păr, pe secțiuni, de la o distanță de 20 de cm. Se masează puțin cu degetele și se lasă să acționeze aproximativ un minut.
      Apoi se piaptănă în mod obișnuit și se îndepărtează reziduurile deschise la culoare care, eventual, rămân în păr. Mie nu mi-a rămas nimic sau cel puțin nu am observat eu. Vă spun sincer că așteptările mele au fost cu mult depășite. Părul arată instantaneu ca proaspăt spălat, are volum și strălucire iar uleiul de la rădăcini dispare complet. Produsul, care este pe bază de amidon, are un miros plăcut dar nu foarte puternic deci în niciun caz nu are cum să deranjeze. Pentru situații de urgență mi se pare o soluție absolut excepțională. L-am folosit dimineața iar seara încă părul arăta foarte bine, deci efectul este garantat cel puțin 12-14 ore. 
      Acuma, că sunt așa de entuziasmată, am făcut niște investigații mai serioase și am văzut că există variante speciale pentru păr mai închis la culoare decât al meu. Praful acela alb de care am auzit că uneori rămâne pe păr și trebuie periat, în mod cert este mult mai vizibil pe un păr brunet așa că celor cu păr închis la culoare le recomand să aleagă varianta dark & deep brown.
      Bineînțeles că prospețimea unui păr spălat în mod clasic nu se compară cu nimic, dar soluția acestui șampon uscat este ideală pentru situații neprevăzute, pentru călătorii sau pur și simplu pentru a nu ne strica ziua din cauza părului care nu ne stă nicicum. Sunt bucuroasă că l-am desoperit și că mi se potrivește atât de bine și îl recomand cu mare sinceritate.

Share This:

Read More

Colecția mea de parfumuri

        Mă pregătesc de mult să scriu acest articol și am tot amânat din simplul motiv de a nu lăsa impresia că mă laud cu multele parfumuri pe care le am. Deci, nu mă laud ci vreau doar să împărtășesc cu voi aromele care îmi plac cel mai mult și povestea din spatele unora. Dacă totuși vă trece prin cap să mă judecați pentru faptul că aș cheltui prea mulți bani pe parfumuri, încercați să faceți un calcul simplu și să comparați bugetul care îl alocă într-o lună un fumător care fumează zece țigări pe zi: 220 de lei, asta însemnând echivalentul unui parfum de marcă la fiecare o lună și jumătate. Decât să-mi transform banii în fum, prefer să fac orice altceva cu ei dar, în fine, nu știu de ce vreau să mă justific.
        Am fost atrasă de parfumuri de când mă știu, acum am ajuns să am destul de multe și mă bucur de fiecare dată când fac o nouă descoperire, le iubesc și ador modul în care o anume adiere îmi evocă anumite amintiri. Ca să nu mai spun că anumite parfumuri îmi pot chiar schimba starea de spirit. În bine, evident. Nu o să fac un top, mi-ar fi absolut imposibil pentru că nu pot să compar un parfum de zi cu unul de seară, un parfum cald cu unul proaspăt sau să spun că iasomia îmi place mai mult decât lavanda. Dar dacă ar trebui să aleg un singur parfum, doar unul și numai unul, pe care să îl folosesc tot restul vieții acela ar fi Crystal Noir de la Versace. Acela ar fi my signature scent, adică un fel de semnătură olfactivă. Culmea este că momentam nu îl am, nu știu cum se face că deși l-am terminat de vreun an, încă nu am ajuns să îmi cumpăr altul tot așteptând vreo promoție sau un cupon de reducere.
        Există femei care se dedică în totalitate unui singur parfum și nu-l mai schimbă niciodată dar eu nu fac parte dintre ele, îmi place să experimentez și să testez mereu esențe noi deși am și eu câteva favorite la care mă întorc mereu. Unul din parfumurile care vor rămâne pe veci în inima mea este  L’air du Temps  de Nina Ricci, un parfum care pentru mine înseamnă un buchet imens de garoafe, flori cu miros puternic și ușor condimentat dar care din păcate nu mai sunt la modă. Așa se pare, că și florile au perioade de glorie sau momente în care intră în dizgrație. Chiar, poate să-mi spună cineva de ce au dispărut aproape complet garoafele din florării?
        Guerlain este brandul de la care am avut cele mai multe parfumuri de-a lungul timpului. Cel care mi-a picat cu tronc de la prima încercare a fost Aqua Allegoria Mandarine et Basilic. Mi-aduc aminte că l-am purtat pentru prima dată la o întâlnire de la absolvirea liceului. Cu o seară înainte primisem o mostră gratuită de la Sephora pe care am folosit-o a doua zi într-o superbă dimineață de iunie. Încă simt mirosul foarte proaspăt și ușor amărui de citrice. Nu există dată să port acest parfum și să nu primesc complimente pentru mirosul natural, reconfortant și totuși sofisticat. Îl simt ca pe un balsam pentru suflet și îmi imaginez că așa miroase în grădina raiului. L-am cumpărat de pe ebay într-o sticluță generoasă de 125 de ml. 
        Samsara este primul parfum adevărat pe care mi l-am cumpărat eu, cu banii mei. L-am găsit la Metro cu mult înainte ca Sephora, Douglas sau Marionnaud să vină în România iar de comerțul online încă nici nu auzisem. Este un parfum oriental, opulent și atât de cald încât ar putea să fie recomandat ca tratament pentru răceli. Unul dintre cele mai persistente pe care le am.
       Flora by Gucci a așteptat un an până să fie al meu. L-am cunoscut la București înainte de un Crăciun și tot anul următor l-am testat în magazine până să ajung la concluzia că trebuie să avem o relație de lungă durată. Deși este un parfum floral, bujorul fiind nota predominantă, este un parfum greu pe care îl port numai seara. Având în vedere contextul în care l-am simțit prima dată, pentru mine reprezintă mirosul sărbătorilor de iarnă la fel ca și Casmir de la Chopard: vanilie și scorțișoară într-o seară geroasă de decembrie.
        Amber Elixir de la Oriflame este o descoperire recentă, am mirosit o pagină parfumată din broșură în timp ce-mi așteptam rândul la coafor, l-am comandat imediat și nu am niciun regret. Migdale și miere… îți vine să-l mănânci. Îl ador. Omnia Coral de la Bvlgari, floral-fructat și plin de soare este unul dintre cele mai persistente parfumuri pe care le am. Dacă îl pulverizez pe păr, îi simt mirosul chiar și după câteva zile. Today de la Avon este cel mai versatil parfum pe care l-am întâlnit vreodată, miroase atât de diferit pe persoane diferite încât nu-l recunosc aproape niciodată. Pentru mine rămâne o mare enigmă. Despre mica operă de artă de la John Galliano am scris un întreg articol aici iar despre Cabotine de Grès, aici

         De la Avon mai am în acest moment două parfumuri Parisian Chic (zmeură în stare pură) și o fiolă mică de Perceive. După mine, Perceive este cel mai reușit parfum al acestei firme și nu o să mă plictisesc niciodată de el. Este un parfum oriental cu miros puternic de frezii pe care îl cumpăr mereu și mereu de când am auzit prima oară de Avon. 

        Contradiction de Calvin Klein este un pic metalic, dacă pot să spun așa. Sălbatic și fără niciun fel de moliciune nu este deloc genul meu dar îmi place nespus să-l simt pe alte persoane. Are un iz de eucalipt și citrice, este proaspăt și îmi lasă senzația unei dimineți la mare.
        Parfumurile de la Yves Rocher mi se pare că miros aproape toate la fel și, din păcate, nu îmi spun nimic nici unele cu excepția lui So Elixir. Rose 4 Reines L`Occitane l-am primit acum trei ani și încă mai am din el ceea ce nu este neapărat un lucru bun. Așa cum îi spune și numele, este o esență pură de trandafiri și este imposibil să nu-ți placă. Trandafiri și nimic mai mult. Nimic sofisticat sau exotic, practic nu este o ”creație” ci doar un câmp de roze, un parfum liniar de la primele acorduri și până la sfârșit.
        Iar ultimul parfum din colecție (ultimul despre care vorbesc și în niciun caz ultimul pe lista mea de preferințe) este United Colors of Benetton Woman. Nu are niciun un nume (ce lipsă de imaginație!). L-am cumpărat fără să știu ce cumpăr la una din ofertele zilei pe strawberrynet și a fost foarte ieftin, vreo 30 de lei. Este incredibil cât de puternic miroase a portocale și mandarine, fără urmă din amărăciunea coajei  și ce senzație de curat lasă în urma lui. A fost o surpriză tare plăcută.
        Acestea sunt toate parfumurile pe care le am acum. Din păcate nu am unde să depozitez sticluțele goale și trebuie să le arunc pentru că altfel le-aș colecționa atât de frumoase sunt unele. M-aș bucura să-mi scrieți în comentarii care este parfumul vostru preferat. 

Share This:

Read More