Iubesc două orașe

         Iubesc Clujul Bucureștiul. Ba nu, totuși Clujul. Nu mă pot decide.

          Când mă gândesc la Cluj in mintea mea  se deruleaza un film. Când ma gandesc la Bucuresti filmul e dat pe  repede inainte. Pentru mine asta e diferenta esentiala intre cele  doua orase : ritmul de viata.

         Ideea ca la Cluj oamenii sunt mai  civilizati este un mit. Cred ca oameni de toate felurile sunt pretutindeni,  depinde ce alegem sa vedem. Si, din pacate, oameni care sa zambeasca  pe strada nu prea vedem nicaieri in Românica noastră. Am observat  ca daca zambesti unui necunoscut in cele mai multe cazuri acesta va fi  surprins si va intoarce privirea în alta parte, foarte rar o sa iti  intoarca zâmbetul. Nu mă refer la flirt ci la acel zambet  de politețe pe care il întalnesti cam peste tot in Europa.

         Nu stiu ce prefer : ritmul lent sau  ritmul alert. Din acest punct de vedere ma adaptez usor desi cand  sunt in Bucuresti si ies dimineata pe strada imi vine sa rad cand vad  cohortele de oameni alergand in grup de parca au intarziat cu totii la  servici. E asa o disperare pe chipurile lor încrâncenate de parca ar fi o chestiune  de viata si de moarte.

         Când esti pieton in Bucuresti iti dai  seama ca aproape nimeni nu așteaptă sa se faca verde la semafor. Toti  incearca sa fenteze putin si sa castige 6-7 secunde esentiale pentru propria prosperitate. La  Cluj poti sa vezi șoseaua libera pe ambele sensuri pe distanta de un  kilometru dar nu ai sa vezi pe nimeni trecand pe rosu. Toti asteapta  cuminti sa se schimbe culoarea ca sa traverseze linistiti si in  deplina legalitate. Aici ma simt clujeanca get beget, nu as trece pe  rosu nici sa ma pici cu ceara.

         Metroul este un plus clar al  Bucurestiului iar eu ador sa merg cu metroul. Mi se pare rapid,  ieftin, civilizat si interesant. Metroul are un big like din partea mea.

          Cei care se plâng de aglomeratia de la  metrou inseamna ca nu stiu ce e aia aglomeratie. In mod sigur nu au  vazut metroul din Londra la orele de varf. Eu am stat la coada 10  minute doar ca sa ajung la scarile rulante care coborau in subteran.  Nu ca n-ar fi fost interesant sa fiu inconjurata de toate rasele  pamantului si sa aud limbi pe care nici macar nu le-am putut  identifica, dar ma intreb cum e sa faci acest drum zilnic . Si sunt o  multime de oameni care il fac, oameni fara fumuri in cap, oameni care  castiga de 50 de ori mai mult decat asistentele tv carora li se face  rau daca nu sunt in masina personala si isi dau ochii peste cap cand  aud de mijloace de transport in comun.

         Daca mă gândesc la climă aici prefer, de  departe, Clujul. Zilele caniculare de vară alternează firesc cu nopti  racoroase in care poti sa-ti tragi sufletul. La Bucuresti insa nici  noaptea nu se racoreste si din iunie pana in septembrie orasul  fierbe. Iarna sufla crivățul, viscolește mereu si se formeaza munti de  zapada. La Cluj, chiar daca e mai frig, se intampla foarte rar sa  bata vantul.

         In Bucuresti toate magazinele sunt  deschise duminica ceea ce imi place. Orice boutique din centru isi  asteapta cumparatorii cu usa deschisa in fiecare zi a saptamanii si la orice oră străzile sunt un furnicar. La  Cluj sunt deschise doar mall-urile, centrul este tot ferecat cu o mie  de lacate. In afara de Piata Muzeului si inca 2-3 locuri cu terase  orasul pare mort.

         Si ce lipseste la Cluj si mi se pare grav de tot  … este IKEA. Magazinul, ca magazinul… sa zicem ca mi-e suficient  sa-l vizitez de cateva ori pe an cand ajung la Bucuresti dar  restaurantul… ah, restaurantul imi lipseste cu adevarat.
Chiftelutele suedeze sunt foarte bune (si ieftine – farfuria din poza costă 10.5 lei) si asta nu o spun
doar eu ci toti oamenii ăia care stau la coada la restaurantul cu  autoservire. Sambata si duminica aproape nu gasesti masa libera.

         Ce detest la unii bucuresteni (de  obicei cei nativi) este ca isi vorbesc de rau orasul. Că e mizerie,  că e aglomerat, ca aerul este irespirabil, ca se fura sau ca traficul  e infernal. Asta nu am intalnit niciodata la clujeni. Lor le place  unde locuiesc. Iar cui nu-i place unde sta e liber sa se mute  oriunde. Așa că…

         (Dacă nu-ți place unde te afli, mută-te. Nu ești un copac).