Am primit o provocare interesantă de la
magazinul MediaDOT.ro : să-mi imaginez cum ar arăta viața mea de zi cu zi fără internet.
Greu de imaginat dar e clar că viața mea fără internet se poate împărți în două capitole distincte:
Capitolul 1 – Viața de dinainte de apariția internetului. Era frumoasă și nu duceam dorul a ceva care încă nu se inventase cum nici acum nu duc dorul teleportării care deocamdată există doar în filmele SF. Dar cine știe?… eu sper să ajung ziua în care acest lucru va fi posibil. Pe scurt, pe vremea când nu aveam internet în timpul liber citeam, mă întâlneam cu prietenii, mă uitam la televizor… făceam ce făcea toată lumea, nimic spectaculos. Aaa! și scriam scrisori ceea ce acum nu mai fac. Mi-a plăcut întotdeauna să scriu și să primesc scrisori.
Capitolul 2 Viața de după apariția internetului când știm cu toții beneficiile pe care ni le-a adus.
Vreau să vă spun din start că nu fac parte din categoria celor care se plâng că internetul, telefonul sau televizorul le umplu prea mult timpul și că ar face orice ca să scape de ele. Nu pot să îi înțeleg pe acești oameni. Îi ține cineva cu forța în fața calculatorului sau le lipește cineva degetele de ecranul telefonului ?? Dragilor, dacă vi se pare că ați avea altceva mai bun de făcut în loc să ”pierdeți” vremea pe Facebook de ce nu o faceți ? Că doar internetul nu este heroină ca să ai nevoie de ajutor specializat pentru a renunța la dependență. Dați un shut-down, înlocuiți-vă smartphone-ul cu un model de telefon de acum 10 ani și plecați în parc sau în vizită la rude dacă vreți să socializați în mediul real. Dar nu vă mai plângeți de neputința sau slăbiciunea voastră pentru că nu este întemeiată.
După această precizare cred că vă este clar că de bunăvoie nu o să renunț la internet. Nici măcar ca experiment. Și de ce aș face-o când nu mi-a adus decât beneficii. Ce e drept nici eu nu am căutat necazurile cu lumânarea. Adică nu am postat poze jenante cu mine sau cu familia mea pe Facebook sau pe Instagram, nu mi-am făcut filmulețe cu telefonul iar mesaje compromițătoare nu am primit. Dacă aș fi primit aș fi avut atâta minte să le șterg imediat. Și nici datele cardului nu mi-au fost furate pentru că am avut grijă să fac cumpărături doar pe site-uri securizate.
Când nu am acces la internet parcă îmi lipsește o mână. Dar dacă totuși sfârșitul lumii ar începe cu dispariția internetului să vedem cum s-ar desfășura viața mea.
În primul rând cred că aș dormi cu o jumătate de oră mai mult în fiecare dimineață. Nu aș mai întinde somnoroasă mâna după telefon să-mi verific mailul și ce s-a mai întâmplat peste noapte pe Facebook sau ce filmulețe au încărcat pe YouTube missglamorazzi, beautycrush sau fleurdeforce. Sau poate totuși aș întinde mâna să văd dacă nu și-a revenit internetul.
La servici ar fi ciudat tare să nu mai am internet. Asta ar însemna că nu aș mai primi solicitări pe email prin care să mi se ceară excel-uri cu estimări pe care să le transmit până la ora 14, acum fiind 13:55. Deci jobul s-ar transforma complet, poate nici n-ar mai exista sub o astfel de formă. Aici nu pot să fac nici un exercițiu de imaginație. Ar fi cu totul și cu totul altceva. Habar n-am cum ar fi. Poate aș vorbi mai mult la telefon sau poate aș trimite rapoartele prin poștă. Sau poate m-aș autodesființa.
Acasă, aparent, aș avea mai mult timp pentru treburile gospodărești. Spun aparent pentru că dacă am sufletul negru de supărare că nu am internet cine ar mai avea chef să dea cu aspiratorul sau să facă ordine pe balcon ? Ca să mă mai înveselesc puțin poate aș merge la mall să colind magazinele. Dar m-aș plictisi repede. Când intri într-un magazin de haine nu poți să ceri afișare în ordinea prețurilor, nici să dai criterii de căutare. Trebuie să împingi cu mâna umeraș după umeraș fără să le vezi deodată pe toate. Și iar aș ofta după internet.
Sâmbăta dimineața ar trebui să stau la cozi groaznice la poștă sau la compania de gaz să-mi plătesc facturile. Pentru că internet-bankingul nu mai funcționează. Iar apoi m-aș întoarce acasă pachet de nervi. Și primul lucru pe care l-aș face când aș intra în casă ar fi să-mi verific
routerul wireless să văd dacă el e de vină pentru lipsa internetului. Iar apoi mi-aș chema un prieten IT-ist să vadă dacă baiul nu cumva vine de la procesorul
Intel al calculatorului meu. Nu știu, zic și eu așa, că de fapt nu știu exact ce e acela un procesor dar să vină să verifice,
just in case. Oricum, dacă ceva ar fi stricat prin interior aș găsi imediat orice componentă, placă, memorie, periferic sau orice ține de calculator la MediaDot.ro . Sau… oh, Doamne! Nici acest magazin nu ar mai avea cum să funcționeze, doar este un
magazin online. Dar aș face ceva, poate m-aș zbate degeaba ca o balenă-n eprubetă dar nu aș sta cu mâinile în sân să mă complac în situația vieții fără internet.
Pentru că m-ar încurca tare… nici să gătesc nu aș mai ști. Bine, unele chestii pe care le fac mai rar. Cum ar fi să fierb orezul. Nu e de râs dar eu atâta orez lipicios am mâncat prin diverse locuri că m-am săturat. Am un filmuleț de 2 minute pe YouTube în care un chinez adevărat explică, pe înțelesul proștilor începătorilor, cum să faci ca să îți iasă un orez pufos din care poți să desprinzi bob cu bob. Și iese perfect.
Sau dacă aș vrea să-mi cumpăr niște cosmetice așa mai scumpicele, cum aș putea citi câteva review-uri să văd dacă mi se potrivesc și să nu arunc banii pe fereastră? Sau o carte? să văd ce părere au cititorii despre ea și să nu mă bazez doar pe prefața (de obicei foarte elogioasă) scrisă de un prieten al autorului? Vorbind despre cărți îmi dau seama că dacă internetul nu ar mai exista ar dispărea și cărțile în format electronic. Nu s-ar mai putea transmite de la un calculator la altul. Sau ne-am întoarce la floppy disk-uri ? Nu prea îmi vine a crede.
Pe mine toate nimicurile astea m-ar dărâma. Viața fără email, Facebook, YouTube, Viber, Skype, WhatsApp, Instagram, Twitter … ar fi urâtă. Nu pot să spun ”de neconceput” pentru că aș supraviețui dar ar fi urât-urât-urât. Alt cuvânt nu găsesc. Și the last but not the least să nu uităm de ebay care mi s-a inoculat în creier fără putință de a mai scăpa vreodată de acest microb 🙂
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
Probabil că ar merge și fără, ne-am descurca, doar că ne-am despărți greu de voayorism. 🙂
Aș muri de curiozitate :))))