De multă vreme am tot văzut în supermarketuri așa numiții ”cartofi dulci” și am tot amânat să văd ce gust au deși eram destul curioasă. Am întrebat într-o zi colegii de servici dacă au mâncat vreodată și, deși niciunul nu mâncase, toți aveau o părere foarte clară și bine formată despre această legumă: că e un fel de morcov, că e un cartof cu conținut mai mare de zahăr, că e un alt soi de cartof uriaș, că e un soi de sfeclă și alte opinii la fel de bine fondate. Așa că m-am uitat pe wikipedia și mare mi-a fost mirarea să aflu că unele din florile mele preferate, adică zorelele, sunt strâns înrudite cu cartoful dulce, aparținând aceleași familii. Au aceeași formă a frunzei și fac același fel de flori cu o singură petală 🙂 Cred că acesta a fost impulsul de care aveam nevoie să cumpăr primii mei sweet potatoes: faptul că sunt înrudiți cu dragile mele zorele. De fapt am cumpărat doar unul pentru că sunt foarte mari iar cartoful meu a cântărit 750 de grame, suficient pentru 3 persoane.
De rețete e plin internetul dar eu m-am uitat, ca de obicei, pe YouTube să văd ce face Laura in the Kitchen pentru că îmi plac lucrurile simple și pentru care nu se cer abilități deosebite. Să fie ceva gustos și care se face repede. Nu am dat greș nici de data asta așa că o să vă spun și vouă rețeta cu modificările de rigoare pentru că am eliminat un ingredient/ condiment pe care nu l-am avut și, de altfel, nu l-am folosit niciodată: salvia.
Deci, în afară de cartoful dulce, mai aveți nevoie de 1-2 căței de usturoi, bacon tăiat cubulețe iar dacă acesta nu are suficientă grăsime, suplimentați cu câțiva stropi de ulei, sare și chilly (ardei iute pisat). Cartoful se curăță de coajă și se taie în felii de aproximativ 1 cm grosime. Are consistența destul de tare așa că veți avea nevoie de un cuțit bine ascuțit.
Fiind tari ca piatra, aceste felii trebuie băgate 5 minute la microunde. Dacă nu vă place ideea, puteți înlocui microundele cu un mic clocot dar cartofii vor reține apă și nu vor mai fi crocanți așa cum se vrea să fie rezultatul final. Eu i-am băgat la microunde și mi-au ieșit foarte bine. În aceste 5 minute, într-o tigaie de teflon (cea mai mare pe care o aveți), prăjiți bucățelele de bacon cu usturoiul și un pic de ulei. Doar câțiva stropi, nu trebuie să fie strat compact de ulei.
Când bucățelele de bacon au devenit crocante și usturoiul a căpătat o culoare maronie, scoateți-le pe o farfurioară. În uleiul rămas în tigaie și care deja a căpătat aromă, puneți feliile de cartof dulce într-un singur strat ca să se prăjească pe fiecare parte. De-aia am spus că este nevoie de o tigaie cu diametru mare.
Se prăjesc aproximativ 5 minute pe fiecare parte până când capătă pete maronii. Sunt făcute atunci când furculița intră cu ușurință în ele. Partea de deasupra devine crocantă iar interiorul este moale. Când sunt gata, se sărează, se presară chilly după preferință și se adaugă înapoi în tigaie baconul și usturoiul. Se amestecă de două ori și jumătate și gata 🙂
De arătat, e clar că arată ca în poză, dar să vă spun acum ce gust are. Într-adevăr nu are nicio legătură cu cartoful pe care îl știm noi. Dacă mi-ar fi dat cineva să gust legată la ochi, aș fi jurat că este dovleac copt 🙂 Un dovleac extrem de dulce și bine făcut, poate puțin mai dens și nu atât de moale cum e dovleacul toamna, dar foarte asemănător. Bineînțeles că până acum eu nu am mâncat dovleac sărat dar combinația de mai sus mi s-a părut foarte reușită iar izul de chilly îi scotea și mai bine dulceața în evidență. Dacă o să mai fac? Cu siguranță cartoful dulce va fi pe lista mea de acum înainte. Și sunt convinsă că și în varianta de post (adică fără bacon) este foarte bun. Cartofii dulci conțin mai multă vitamina A și beta caroten decât consacrații morcovi și sunt o excelentă sursă de fibre. Par să fie un aliment minune dar asta doar din ce am citit. Până să constat pe propria piele, nu voi băga mâna în foc decât pentru gustul pe care l-am simțit și care mi-a plăcut foarte mult. Sunt curioasă acum ce părere aveți voi despre acest aliment.
