Cu banii stau foarte bine

        Era Vlad mic, nu avea mai mult de 3-4 ani, când a venit într-o zi la mine foarte contrariat și m-a întrebat de unde are bunică-sa atâția bani. Cum adică? m-am mirat eu și mai tare pentru că nu știam ca maică-mea să fi primit vreo moștenire. Păi, îmi răspunde el, de câte ori o întreb Cum stai cu banii, bunico? ea îmi răspunde foarte bine, Vlăduțule, foarte bine… 🙂 Aha, deci asta era, m-am lămurit eu imediat, zâmbind în sinea mea. Copilul meu făcea investigații în familie să vadă cine ar fi fost disponibil să-i subvenționeze cererile de jucării, sătul fiind probabil de replica mea – nu-ți iau acum pentru că nu stau prea bine cu banii – atunci când îmi cerea să-i cumpăr ceva. Iar bunica știa că nu e cazul să se plângă de lipsa banilor în fața unui copil care nici măcar nu înțelegea prea clar această noțiune.

        A trecut mult timp de atunci și, din fericire, situația s-a schimbat radical, cel puțin pentru mine. Acum și eu stau tot timpul bine cu banii iar acesta este un sentiment minunat. Să știi că banii nu ți se termină niciodată îți dă o siguranță și un confort greu de descris în cuvinte și nu, nu glumesc deloc. Nu rămân fără bani cu câteva zile înainte de salar, nu sunt nevoită să cer împrumut de la nimeni iar dacă văd o promoție de nerefuzat într-un magazin nu am regrete că nu pot profita de aceasta. Și toate astea datorită cardului de credit, cea mai mare invenție a omenirii de la curentul electric încoace. Bine, poate exagerez puțin, dar eu n-aș mai putea trăi fără un card de credit în buzunar. Contul de paypal cu ajutorul cardului mi l-am făcut, cumpărăturile de pe ebay, începând de la șireturi până la parbriz de motocicletă cu cardul de credit le-am plătit, am închiriat mașina în excursiile din străinătate tot cu cardul și, să nu uit… mi-am cumpărat frigiderul cel nou în rate fără dobândă.

        Astă vară, pe la sfârșitul lui august, când era canicula mai mare, am văzut într-o seară că s-au aprins toate becurile roșii de pe ușa frigiderului și, instantaneu, mi-am dat seama că a sucombat cu totul. Era să mă lovească apoplexia. Știam că suferea de o boală incurabilă și am tot sperat să-i prelungesc durata de viață dar  n-a fost să fie. L-am golit, rugându-mă toată noaptea să nu mi se dezghețe cele 25 de kile de vinete pe care le pusesem în congelator și la care lucrasem într-o sâmbătă de dimineața până seara și am avut noroc. A doua zi, la prima oră, m-am înființat la Domo și mi-am cumpărat o combină frigorifică supercalifragilistică. Vorba lui bunică-mea, ce han-tătar făceam dacă nu aveam cardul de cumpărături? De unde scoteam eu peste noapte 2000 de lei? Așa nu m-a durut capul. Elegant, frumos, mi-am ales ce mi-a dorit inima și am început să dau banii înapoi abia din septembrie: câte 160 de lei pe lună, timp de un an. Aproape că nici nu simt.

        Prima și prima oară am auzit de sistemul de rate fără dobândă la sfârșitul anilor  90 de la niște prieteni români care se mutaseră în Germania. Mi s-a părut așa de nemaipomenit încât la început nici nu am vrut să cred că există așa ceva și mi-aduc perfect aminte că i-am contrazis cu vehemență spunându-le că sigur se înșeală și că există, dacă nu dobânzi, măcar ceva comisioane ascunse. Degeaba au încercat ei să mă convingă, era prea frumos să fie adevărat dar uite că sistemul a ajuns și la noi acum, și iau ca exemplu cardul STAR Forte de la Banca Transilvania. Aur curat la casa omului.

        Pe lângă sistemul de rate de care vă spuneam, pe lângă acest card mai funcționează un sistem de puncte care se transformă în bani pe măsură ce faci cumpărături: un punct STAR este egal cu un leu. Eu când aud de puncte, mă înroșesc de plăcere pentru că îmi apare în fața ochilor o pușculiță în care cineva adună bani pentru mine 🙂 Tot secretul constă în a fi realist și cumpătat și a nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma (iar am citat-o pe bunică-mea). Adică dacă ai un venit lunar de 1500 de lei să nu te înhami la rate lunare de 1000 de lei pentru televizoare cât tot peretele sau pentru nu știu ce telefoane care îți depășesc clar bugetul. Nu o să faci față. Eu, cel puțin, așa gândesc și pe acest principiu îmi utilizez cardul de credit fără să plătesc nici măcar un leu dobândă. Sigur că dacă apare urgența urgențelor, adică o cheltuială neprevăzută pe care nu am cum să o plătesc cu cardul (să spunem că trebuie să merg la o nuntă), atunci scot cash de la bancomat dar încerc să pun cât mai repede banii la loc deoarece pentru cash nu există perioadă de grație. Însă pentru toate celelalte cumpărături făcute la magazine sau pe internet banca ”te așteaptă” până la 56 de zile, mai exact până în data de 25 a lunii următoare. Tare, nu? Să presupunem că am scadența la factura de gaz azi, 20 oct,  eu sunt complet lefteră iar următorul meu salar îl primesc abia în 10 noiembrie. Asta nu mă împiedică să-mi achit datoriile la timp. Scot cardul de credit și plătesc liniștită iar la salar pun banii înapoi. Costuri zero, satisfacție maximă garantată.

        Limita pentru un astfel de card ajunge la 22000 de lei, asta însemnând aproximativ 5000 de euro. Cardul meu însă nu este așa grăsan dar, dacă ar fi și, mai ales, dacă aș ști că pot să dau banii înapoi în timp util… ce credeți că aș face cu ei? Am două variante și la fel de tare mi le doresc pe amândouă:

1. aș face o croazieră cu plecare dintr-un port din sudul Franței până în America de Sud (am văzut astfel de excursii cu 3000 de euro dar, pe lângă asta, mai ai nevoie de bani de cheltuială prin diversele porturi unde se fac escale)
2. mi-aș cumpăra  mobilă de bucătărie nou-nouță, albă, cu blat de lemn, cu mânere de aramă și  cu dulăpioare cu geamuri de sticlă luminate în interior. Genul romantic-vintage.

        Vreo opt mii de magazine și agenții de turism partenere Star, abia așteaptă să mă hotărăsc, deci aș avea de unde alege 🙂

        Sunt multe bănci, de fapt cred că toate, care au în ofertă carduri de cumpărături dar dacă vă doriți un astfel de card eu vă sugerez să alegeți Banca Transilvania din simplul motiv că nu este o bancă scumpă care să tragă pielea de pe om cu comisioanele. Vorbesc în general, nu doar despre credit card. Mi-aduc aminte când mi-am deschis contul curent, am întrebat care este comisionul lunar de administrare și mi s-a spus că la ei, nu există un astfel de comision. Am devenit circumspectă și am insistat spunând că nu se poate, toate băncile au așa ceva… eram Toma necredinciosul 🙂 Și nici comision de eliberare cash la bancomat?? Nu se poate! Dacă a văzut că vreau neapărat un comision, fata de la ghișeu mi-a spus că voi avea de plătit 2 lei în ziua în care voi închide contul. Au trecut de atunci doi ani și nu l-am închis. Iar asta spune tot.

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

        foto dailymail.co.uk, bancatransilvania.ro