Terapie cu parfum

        Parcă prea multe s-au adunat în ultima vreme, au venit veștile proaste ca un tavălug peste mine iar norii ce se anunță la orizont sunt gri și apăsători. Mi-e groază să deschid televizorul care nu contenește să vorbească despre teroare, tristețe, panică, ură și disperare, mă sperie telefonul care sună la ore târzii iar soneria de la ușă e mai stridentă ca niciodată. Sunt într-una din cele mai proaste faze prin care am trecut vreodată, singură și fără nicio perspectivă clară de a schimba ceva în perioada imediat următoare. Mă îmbrac în tristețe respectând programul ce se repetă zilnic, îmi repet automatismele fără nicio tragere de inimă și abia aștept să vină seara ca să rămân doar eu cu mine, să-mi pun capul pe pernă și să mă ancorez de un gând sau de o amintire frumoasă. Pentru mine metoda funcționează foarte bine și, realmente, simt că am puterea să forțez visele pe care le voi avea peste noapte rememorând amintiri puternice și colorate care să-mi acopere gândurile sumbre.

        În seara asta o să mă gândesc la o noapte geroasă dintr-un februarie dispărut de mult de pe fața pământului când mă plimbam prin zăpada înghețată cu, pe atunci, viitorul meu soț. Era un frig de crăpau pietrele iar eu, fără mănuși, îmi admiram la fiecare minut verigheta care strălucea pe degetul subțire de copiliță. Mai aveam câteva zile până la cununie și eram fericită. Tot ce se petrecea în jurul meu era de o simplitate și de un firesc absolut, pe vremea aceea aveam atât de puține obiecte în comparație cu ceea ce avem acum încât toată viața era compusă doar din senzații, trăiri și simțuri. Era noapte și senin iar lumina lunii se răsfrângea în mii de cristale împrăștiate peste pomi și garduri și case îngropate în zăpadă. Mirosea puternic a iarnă și nu știu cum aș putea descrie acest miros. Poate vine de la copacii înghețați, poate de la aerul tăios, poate de la frunzele ascunse sub zăpadă sau poate de la izul de castane coapte vândute la colțul străzii sau de la urmele de fum care ies prin coșurile caselor. Orice și oricum ar fi, mirosul iernii nu s-a schimbat din copilărie și, ciudat, îl regăsesc mereu același oriunde m-aș afla, deci nu este ceva local. Asta înseamnă că iarna chiar are mirosul ei.

        Ne plimbam fără să vorbim între noi, ascultând doar scârțâitul zăpezii sub picioare, iar eu mi-am lăsat capul pe umărul lui când i-am simțit parfumul. Nu era propriu zis un parfum, era un deodorant spray care se numea Cordial și era the best of  la vremea respectivă. Mirosea frumos. Aș recunoaște acel parfum și acum după atâta amar de vreme deși nu mai există pe piață și nimeni nu-și mai amintește de el. Mi s-a părut atunci că sunt cea mai norocoasă femeie din lume, că am un soț nemaipomenit și nemaiîntâlnit și nu m-aș fi dat pe o lume întreagă. Era cool,  sexy and very hot. Glumesc, desigur, pentru că nu foloseam niciunul din cuvintele astea 🙂 dar eu eram îndrăgostită lulea. Ne plăceau amândurora parfumurile deși nu prea aveam de unde alege. Eu aveam un Jubileu, el spray-ul de care vă spuneam. Aș putea spune că aceștia erau feromonii noștri deși eu nu prea cred în existența acestora. Cercetătorii spun că feromonii sunt niște elemente biochimice secretate și eliminate de organism care dictează comportamentul sexual. Într-un fel, par a fi cea mai veche formă de comunicare dar niciun doctor n-o să-ți recolteze vreodată feromoni așa cum ți-ar lua sânge sau limfă sau salivă sau mai știu eu ce alte probe biologice din organism. Așa că prefer să cred în existența unei chimii inexplicabile decât să reduc atracția dintre doi oameni la un fluid cu proprietăți afrodisiace.

        Așa deci… în seara asta o să adorm gândindu-mă cu drag la plimbarea de atunci și la parfumul lui. Și, de ce nu, la parfumul meu, v-am mai spus doar ce dilemă existențială am: pentru cine ne parfumăm? și cum alegem parfumul? să ne placă nouă înșine sau celor din jur? Eu recunosc, de multe ori când sunt cu el, aleg să port parfumul care îi place lui chiar dacă aș prefera altceva pentru că el este cel care se va bucura de mireasmă. Și, în mod similar, atunci când îi cumpăr lui un parfum aleg ce-mi place mie, pentru că eu voi fi cea care va beneficia de miros. Nasul celui care îl poartă se obișnuiește repede și, în scurt timp,  nu îl va mai percepe.

        De exemplu, de curând am descoperit un nou parfum pentru bărbați care îmi place foarte mult și cred că ar fi foarte potrivit de pus sub brad. Sau credeți că e prea devreme să ne gândim la cadourile pentru Crăciun? Acuma nu spun să lăsați totul baltă și să o luați la goană după cumpărături dar cred că e mai bine să ne pregătim din timp. Eu l-am găsit pe Iglesias cu ale sale  Deeply Yours fragrances.

EDT-ETUI60ML

        Când spun Iglesias, vorbesc de Enrique Iglesias, adică ăla micu, nu taică-su deși mie îmi plac amândoi. Și îmi plac tare de tot. Sună un pic a telenovelă sud-americană să-ți placă atât tatăl cât și fiul dar uneori viața bate filmul. Jumătate din femeile de pe mapamond îl adoră pe Enrique așa că atunci când știi că el și-a dat ok-ul pentru acest parfum, e clar că nu are cum să nu-ți placă. Aș vrea să-l descriu în cuvinte dar e complicat, pot să vă spun doar că face parte din categoria aromatic-spicy iar în notele de bază, cele care persistă cel mai mult se regăsește vanilia ceea ce face ca un bărbatul care îl poartă să devină extrem de pupabil și iubibil. Dar, pentru că există și un dar, de ce să las eu această sticluță adorabilă singură pe raftul din baie? Că tare bine i-ar mai sta cu perechea alături, o domnișoară într-o rochiță de culoarea piersicii din categoria floral-fruityEDT-ETUI60MLFEMME

       Pentru mine, bineînțeles. Adică am vrut să spun pentru el, că el adoră aromele fructate. Dar și pentru mine că și mie îmi plac… hai că v-am zăpăcit de tot. Pe scurt, o să iau amândouă parfumurile ca să stea împreună, bot în bot, de dimineața până seara, așa, ca un fel de prelungire a noastră 🙂 Uite că e și asta o terapie care funcționează, să vorbesc despre parfumuri… Parcă m-am înviorat puțin și am mai uitat de tristeți dacă mă gândesc la lucruri care-mi fac plăcere. Am acum toată noaptea în față ca să visez frumos, să nu mai lăcrimez la suferințe și o să adorm cu gândul la clasicele versuri pe care acum le simt atât de aproape …

        Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci și gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci…

logo_COTY1

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Share This:

2 thoughts on “Terapie cu parfum

  1. Ioana, ma surprinzi, esti de-a dreptul scriitoare. In prima parte, atata romantism, atata “poezie”; o pagina de literatura clasica. Apoi creezi cuvinte noi, inteligibile, ce armonizeaza perfect cu mesajul sporind efectul emotional. Ma refer la mirosul de parfum “barbatu care il poarta devine pupabil si iubibil”. Te felicit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *