N-am luat-o razna, adică așa cred, dar câteodată mi se întâmplă și mie să aud voci care-mi spun anumite lucruri și în momentul acela simt că e musai să mă conformez altfel nu mai scap de gălăgia din cap. Nu sunt voci care să-mi dicteze direcții existențiale sau jocuri de lumini și umbre, sunt îndemnuri simple, clare și foarte concise. Pot chiar să spun că vocile mele sunt foarte pragmatice. Azi dimineață, de exemplu, mi-au spus că trebuie să mă tund și nu mâine sau marți sau săptămâna viitoare ci astăzi. Acum. Dacă se poate chiar imediat. Nici nu m-am mai uitat în oglindă pentru că știam că au dreptate așa că m-am hotărât pe loc să sun pentru o programare. Oricum simțeam că trebuie să-mi scutur gândurile negre din ultima vreme și să mă detașez măcar puțin de negrul din jur.
Ghinion. Coafeza mea era plecată în concediu așa că am renunțat. Adică am vrut să renunț pentru că vocile nu m-au lăsat și, realmente, am simțit cum mă împing de la spate să caut un alt salon. La telefon fata care mi-a răspuns părea să nu aibă mai mult de 8 ani atât de subțire și copilărește vorbea. Mi-a spus că mă așteaptă în 10 minute la firma unde lucra, chiar în capătul străzii mele. Când am intrat acolo nu-mi venea să cred că mă las pe mâna unei necunoscute despre care nu aveam nicio referință dar m-am gândit că ceea ce vreau e cel mai simplu lucru din lume: să-mi scurteze părul cu câțiva centimetri. Drept, fără scări, fără filat, fără nimic. Doar cu foarfeca, țac-pac și gata.
Când mi-a băgat pieptenul în păr într-o încercare de a-l pregăti pentru tuns am avut senzația stranie că sunt prima ei clientă ever. Avea o stângăcie și o nesiguranță care mi-au cam dat fiori dar mi-era jenă să mă ridic de pe scaun și să o iau la fugă. Și-a cerut scuze de o mie de ori pentru că mă trage de păr (deși nu mă trăgea deloc) și a vorbit într-una. Nu cu mine, ci cu părul meu căruia îi spunea cum să stea la aranjat, cum să nu scape din agrafe și cât de fericit o să fie la final. Puteam să jur că vocile din capul meu sunt vax-albina pe lângă ce stoluri avea fătuca asta. Spre sfârșit am întrebat-o de cât timp lucrează și mi-a spus că de 4 ani. Nu în total, zic eu, de cât timp lucrezi în meseria asta? Da, am înțeles, de 4 ani sunt coafeză mi-a răspuns cu aceeași voce subțirică. Am tăcut deși nu-mi venea să cred.
Mi-a lăudat părul. Că am un păr sănătos, că se vede că mi-l îngrijesc, că, deși e un fir foarte subțire, am foarte multe fire ceea ce îi dă volum și alte bla-bla-uri de acest gen de care știam că nu sunt adevărate dar care mi-au făcut plăcere. Acuma, fără niciun pic de modestie, știu și eu care sunt punctele mele forte iar părul nu se numără printre ele. Ba din contră.
După ce m-a tuns a vrut să-mi întindă părul cu placa dar am refuzat. I-am spus că o lungă perioadă de timp am avut vârfurile precum o mătură din cauza folosirii excesive a plăcii și că am renunțat la a o mai folosi. Și cum țopăia ea ca o vrăbiuță în jurul meu a zis că atunci mi-l usucă pe perie și că va folosi un uscător cu termoprotecție ca să nu mi-l ardă deloc. Avea un Philips, ceva foarte asemănător cu ce am eu acasă. Adevărul este că modelele astea cu ionizare usucă mult mai repede pentru că, pe lângă căldură și suflul aerului, ionii formați au proprietatea de a sparge moleculele de apă. Cel puțin așa spun inginerii care au inventat această tehnologie. Dacă vă interesează un astfel de uscător de păr, găsiți mai multe modele aici. Eu nu am văzut niciodată ionii că sunt prea mici dar am văzut rezultatele 🙂 
Îmi place cum a ieșit tunsoarea mea și într-adevăr vârfurile arată foarte bine. Chiar mai bine ca niciodată. Eu m-am binedispus și mă tot uit în oglindă iar dacă vă spun că totul a costat doar 18 lei sunt sigură că o să mă invidiați un piculeț 🙂
Happy Saturday everyone!
Iti sta foarte bine parul, dovada ca fatuca avea ceva experienta. Nici eu nu sunt increzatoare in persoanele straine deoarece rareori gasesc una care sa priceapa ce vreau. Interesanta tehnologia asta de la Philips, merita incercat, am senzatia ca abuzez de uscatorul obisnuit iar parul meu nu e tocmai in regula.
Multumesc 🙂
F fain parul!
Si la mine tunsul e pe baza de “voci”, adica nu ma tund luni de zile si intr-o zi ma apuca : trebuie sa ma tund atunci neaparat, uneori imi tai eu cum pot din el si apoi merg la coafor ca sa-l “repare”.
Eu am ceva uscator cu perie integrata, cu asta reusesc sa-l fac frumos, altfel cu peria intr-o mina si uscatorul in cealalta nu reusesc nicicum.
Femeile astea 🙂 Eu mă străduiesc de juma de an sa-l am drept, fara scari. Acum am ajuns aproape de rezultatul dorit dar parca vad ca in curand ma razgandesc.
Imi place mult tunsoarea ta, inclusiv culoarea parului. Sa l porti cu placere!
Dar cine e fatuca si unde o gasesc?
In ceea ce ma priveste, cand vin (si vin!), vocile ma obliga sa imi vopsesc parul. Maximul istoric e de 3/zi…
Daaa;)))
Nu stiu cum o cheama, am uitat deja, e o fetita crețolină, o găsești în capătul străzii Amurgului.
poate nu o fi fost cea mai experimentata persoana ( inca pare timida cu clientele straine ) dar sigur ti-a nimerit o tunsura faina, iar pretul nemaipomenit. Dar si tu ai stiut ce sa ii ceri si cum sa ii ceri, si conteaza enorm sa o ghidezi.
Mi-a plăcut fata și o să mai merg la ea 🙂
atunci sa ii spui ca ne place cum te-a tuns! 🙂
Super coafura!
Mulțumesc, Anca.
Draga Ioana dupa ce am citit ce surpriza placuta ai avut cu fatuca asta,mi-am facut curaj si am incercat si eu sperand sa gasesc o coafeza la care daca-i spui ce vrei sa-ti faca clar si fara sa o lasi pe ea sa te tunda “bob” (cred ca numai asta stie sa faca la parul scurt si mediu)va intelege si vei pleca multumita.Nu a fost sa fie asa.Dupa bla,blaurie lungusitoare despre parul meu pe care ti le-a servit si tie a intrat cu foarfeca exat unde eu am rugat-o sa nu taie ca ma chinui de cateva luni sa-l cresc.In sf pana la urma tot “bobul” pe care stia sa-l tunda a iesit dar dezastrul l-a facut cu un alt instrument (foarfeca aia zimtata)pe care o folosesc sa fileze varfurile parului.Dupa ce mi-am spalat parul si am incercat sa-l aranjez cat de cat am realizat ca cel putin o luna o sa ma uit in oglinda cu groaza si regret ca arat tunsa ca o ceapa.Poate tu ai nimerit-o intr-o zi in care a inteles ce ai vrut ,poate pe un par lung a carei forma a dat-o altcineva a stiut ce sa faca,dar la mine sub pretextul ca taie varfurile roase a intrat fara mila si discarnamant si acum imi admir latele taiate neuniform si fara o forma cat de cat simetrica.Asta a fost experienta mea cu fatuca asta despre care ai spus ca nici foarfeca nu o tine bine in mana .Ai fost norocoasa in ziua aceea dar sa nu te superi pe mine ca ti-am spus necazul meu. Oi fi mai ghinionista eu si am nimerit ziua in care isi detesta meseria.
Îmi pare rău să aud asta 🙁 sau, cum ar spune Johannis, ”ghinion”!