Pe repede-înainte să vă spun ce-am făcut săptămâna asta după ce m-am întors din Bulgaria.
- Am ascultat Chopin interpretat încântător de Horia Mihail în turneul Pianul călător, un proiect al Radio România. Orice s-ar spune, muzica auzită într-o sală de spectacol sună cu totul altfel decât acasă unde gândurile îți sunt mereu distrase de zgomotele din jur, de calculator, de gălăgia de afară sau de pata pe care tocmai ai observat-o pe covor. Atmosfera e mai festivă iar faptul că ești îmbrăcat frumos și stai îmbrățișat de catifeaua unui fotoliu, îți induce o stare de bine.
- Am donat 10 lei pentru wikipedia. Căutam niște informații de care aveam nevoie cînd mi s-a deschis o fereastră prin care mi se solicita ajutorul pentru dezvoltarea acestui proiect de care și eu am beneficiat de nenumărate ori așa că nu am stat prea mult pe gânduri. Mesajul de răspuns pe care l-am primit mi-a adus satisfacție și de acum înainte pot să mă mândresc cu faptul că și eu că am contribuit un pic la dezvoltarea acestei enciclopedii: Your contributions are the foundation of free knowledge Thank you for your gift. Your generosity helps protect the world’s biggest free encyclopedia. Contributions from readers like you are the foundation of Wikipedia. We appreciate your support.
- Am făcut salată grecească pentru prima oară anul acesta ceea ce înseamnă că a venit vara. Iarna nu mi-e poftă niciodată de așa ceva. Am vrut să las și linkul ca să vă arăt cum o prepar eu, dar am constatat că rețeta asta nu am scris-o încă pe blog deși aș fi băgat mâna în foc că este pe aici, pe undeva. Urmează deci să o scriu cât de curând.
- Am amânat (pentru a câta oară??) să cos draperia pentru sufragerie, să-mi instalez niște plugin-uri pe blog, să fac ordine în sertarele din dormitor, să-mi sortez hainele, să dau câteva telefoane, să merg la Administrația Financiară ca să rezolv niște probleme, să-mi golesc congelatorul, să-mi scot mobila de vară pe balcon și mai sunt încă o grămadă de lucruri pe care le tot împing de la o săptămână la alta. Deci e musai să-mi deschid un productivity planner. Este un concept despre care am auzit pe YouTube de la Alex Ikonn și nu este o simplă agendă (deși presupune să folosești una) ci mai degrabă o metodă care te ajută să fii mai eficient cu propriul tău timp prioritizându-ți sarcinile pe care vrei să le rezolvi.
- Am văzut Café de Flore, un film canadian din 2011 cu Vanessa Paradis. Știu că ar fi trebuit ca filmul să îmi placă mai mult pentru că are exact genul de subiect care mă atrage, dar poate din cauza condițiilor în care l-am văzut mi s-a părut puțin plictisotor. Eram în tren în drum spre casă, eram deja la al treilea film, nu mai aveam răbdare și mă enervau niște nesimțiți care tot treceau pe lângă mine să meargă să fumeze în toaletă deși fumatul în tren este interzis de ani de zile. Sunt două povești de dragoste paralele dar fără a fi suprapuse în timp, una între o mamă și fiul ei cu sindrom Down iar cealaltă, o dragoste obsesivă a unei femei părăsite de soț pentru o alta. Este un film despre spirit, despre amintiri și vise, despre reîncarnarea sufletului și multiplele forme pe care le poate lua sentimentul iubirii, un film care nu se termină atunci când pe ecran apare The End, ci te lasă să te gândești mult timp după aceea.
- M-am răzgândit în ceea ce privește coafura mea. De prin septembrie-octombrie anul trecut aștept să-mi crească părul și să îmi ajungă tot la aceeași lungime, adică să nu mai fie înscărit, ci drept. Ei, bine, în sfârșit, mi s-a îndeplinit dorința, a ajuns tot la același nivel și mi-am dat seama că nu îmi place deloc cum îmi stă. Va trebui, deci, să-mi fac o programare la salon și să mă tund din nou cum eram înainte 🙂
- Am cumpărat o mulțime de prostioare de la Jumbo, magazinul la care te duci atunci când nu ai nimic de cumpărat dar totuși simți nevoia să cheltuiești ceva bani 🙂 Au niște agende, caiete și caiețele cărora eu nu le pot rezista dar pe lângă alea am mai cumpărat vreo două farfurii, etichete, pixuri, dopuri, piepteni, mape, pile de unghii, cutii și cutiuțe care îmi erau absolut necesare unui trai liniștit 🙂
Eu v-am spus o grămadă despre mine, despre voi ce-mi spuneți?
ce figură ești! adică ai avut răbdare să-ți îndrepți părul și acum revii la vechea coafură! 🙂
sincer, eu stau mult mai prost cu răbdarea, așa că la tuns, aranjat și altele de gen, e treaba doamnei care mă ciufulește (corect e că îndreaptă dar minunea ține două zile).
Ce sa fac dac nu pot vizualiza până ce nu văd cum arată în realitate? :))) Sper să nu pățesc la fel și cu bretonul pe care l-am lăsat să crească…
asta cu parul ma amuza ca doar pt ca am trecut si eu :))
Acum sunt in perioada cand ma tund din ce in ce mai scurt. Intr-o zi o sa ma rad in cap.
Felicitari pt donatia la wiki. Mereu ezit sa le donez :))
Mie părul scurt mi se pare cel mai greu de aranjat. Dacă e un pic mai lung și nu stă nicicum pot să-l prind rapid într-o coadă.
Am ris cind am citit ca lucrurile ti-erau absolut necesare unui trai linistit.
Mi-ai dat o idee buna de film, dar nu-mi place deloc de Vanessa Paradis.
Femeie, eu in tinerete aveam parul scurt, asa ca-l taiam din ce in ce mai scurt ca sa schimb ceva la el. Si chiar m-am ras in cap o data, dar imi statea oribil. Mi-am lasat tirziu parul sa creasca si atunci am inteles ca pina devine lung esti obligat sa treci prin niste faze intermediare destul de …inestetice.
Imi face pofta salata ta. Eu tocmai mi-am luat icre 🙂
Vanessa Paradis a luat ceva premii pentru rolul din acest film, mie mi-a placut. Nu țin minte să o mai fi văzut în alt film.
Bună idee cu icrele, n-am mai făcut de mult.
cand imi cade rau parul, am niste idei cu rasul capului … 😀 – intr-o zi o sa o fac si eu 🙂