Cum am trecut de la bere la ceai

        Foarte simplu și rapid, în urma unui șoc. Când mi-am tras pe mine blugii skinny albi pe care îi port numai vara și am văzut că nu mai pot să-mi închid fermoarul m-a apucat o disperare soră cu moartea. Erau blugii mei preferați, cumpărați de la Topshop și, fără nicio urmă de modestie, îmi veneau foarte bine. Acum nu îmi mai vin deloc. I-am pus înapoi în dulap și aștept să treacă luna iulie pentru a face o nouă încercare. Spun luna iulie, pentru că mi-am propus să slăbesc două kilograme dar fără să țin vreo dietă specială care să-mi distrugă vara și se pare că funcționează.

        Ce am schimbat, totuși, astfel încât să pot spera că mă vor încăpea blugii? Am înlocuit berea cu ceai. Nu că aș fi vreo bețivă dar de când au venit căldurile am cam băut la bere aproape în fiecare zi. Recunosc, îmi place :) Preferata mea este cea cu gust de fructe, cu lămâie sau merișoare. Mai este una, light, cu zmeură, dar aia mi se pare că are un gust un pic sintetic. Aproape fără să-mi dau seama, în fiecare seară, pe balcon sau după ce mă băgam  în pat, beam câte o sticlă de bere pe îndelete, la o poveste sau în timp ce pierdeam vremea pe internet. Asta înseamnă 160 de calorii îngurgitate zilnic degeaba. S-au depus pe unde nu era cazul și după faza cu blugii am zis că trebuie să fac ceva. Așa că am trecut pe ceaiuri, dar nu din alea medicinale și rele la gust :) E frustrant să mergi la o terasă și toată lumea să bea bere sau sucuri frumos colorate iar tu să ceri apă plată cu lămâie. Plus că nici nu-mi place. Un ceai însă arată altfel, poți să îl bei cald sau rece, te hidratează, are un gust plăcut și, cel mai important, are doar două calorii. Două! Adică de 80 de ori mai puțin decât o bere.

        Iar ca trecerea să fie cât mai lină, am început cu un ceai de merișoare. Bere, ceai, nu contează, cu merișoare să fie :) Toate semnele Universului mi s-au arătat când am hotărât să comut pe ceai și nu glumesc deloc, altfel cum pot să-mi explic că, exact în acea zi, am primit acest cadou drăguț, o cană specială, de la nepoată-mea Paula. Se pare că nimic nu este întâmplător și că totul se întâmplă cu un anumit motiv. cana ioana spune

        Foarte greu nu mi-a fost pentru că eu, oricum, eram mare amatoare de ceai numai că pe timpul verii mă limitam la cana pe care o beau dimineața la serviciu. (Este oare o simplă coincidență că din cei patru colegi care suntem în aceeași încăpere, niciunul nu bea cafea la birou ci doar ceai?) De obicei beau ceai verde cu ananas sau cu ghimbir și am ales asta pentru beneficiile arhicunoscute, numai că dacă ceaiul verde nu este însoțit și de alte arome, mi se pare că este prea astringent. Și nu-mi place iar, atâta timp cât sunt sănătoasă, nu vreau să mă forțez să beau ceva care nu-mi bucură papilele gustative. În schimb uneori beau  ceai de ghimbir. Gustul acela iute și mirosul de prăjitură m-au făcut să-l ador.

        De curând am mai descoperit un ceai pe care îmi place să-l beau rece, cu gheață. De fapt nu știu de ce îi spun ceai pentru că nu are nici măcar o frunză din ceea ce reprezintă planta de ceai. Este o infuzie din bucăți de măr, cocos si pepene galben și este absolut delicios. Bineînțeles că toate astea le beau fără zahăr, altfel aș fi tot acolo unde eram cu berea :) Dar până una-alta mai am nouă zile din cura mea cu ceai și apoi o să-mi probez din nou blugii. Presentimentul e optimist.

Share This:

10 păreri despre “Cum am trecut de la bere la ceai

  1. cea mai buna solutie de slabit e cea in care indentific si corectez micile greseli. La tine berea. La mine croasantul. Si la mine mai e ceva: iarna am scazut miscarea. Cand mi-am facut un mic jurnal (cu ce mananc, beau, misc) zilnic, am remarcat singura ca este o diferenta…

    1. Îmi plac croasantele de mor, de fapt îmi plac toate produsele de patiserie dar mă abțin, cred că dacă nu m-aș abține, m-aș face cât China :)

  2. încă ceva în comun: ceaiul. ba încă ceaiul verde cu ghimbir și cel simplu, de ghimbir. 😀 să mă mir, să nu mă mir?
    în plus, ghimbirul mai are un rol, acela de a accelera arderile și cum, de la o vârstă, metabolismul devine mai leneș…

  3. Eu, cica, ma detoxifiez de trei zile încoace…
    Si eu beau bere vara, în special când gatesc! Dar nu bag mâna în foc, cum ca de la bere m-am îngrasat!
    Cred ca vara este mult mai usor sa „aduni” calorii, desi, contrar, toti cred ca iarna. Fructele au zaharuri, esti tentat sa bei sucuri carbogazoase, înghetata, „salata de vinete”, pe care nu o rateaza niciunul (si e plina de calorii), si tot asa…
    Oh, Doamne, câti blugi am pus deoparte…
    :)

      1. Da, are… Uleiul ala, frecat pâna la consistenta unei maioneze, are multe calorii!
        Nu-s chiar rele tarâtele de ovaz… Daca nu-ti plac alea, încearca semintele de chia. Le poti pune în iaurt degresat… dar, ai grija (!), trebuie sa le lasi un sfert de ora sa se umfle :).

  4. Eu is cu cidru de mere.
    La salata de vinete nu mai pun maioneza si nici foarte mult ulei, o frec mult dar cu putin ulei. Cu ceapa rosie dulceaga… yummy! Imi fac singura pofta.
    Am gasit pe munte cimbrisor, ce aroma de citrice are, nu ii stiu gustul dar data viitoare imi aduc acasa. Bun si pentru caile respiratorii.

    1. la salata de vinete ador sa pun si un pic de iaurt, dar marea afacere de reducere calorii a fost cand am descoperit ca o pot manca pe bucati de castraveti, ardei, dovlecel etc (in locul clasicei felii groase de paine de casa).

      Pentru cimbrisor de invidiez. E o comoara. De cateva ori am scapat de tusea reziduala (dupa raceli/alergii) ce ramane si cate o luna.

      1. Am vazut ca in Grecia salata de vinete se face cu un pic de lămâie (fără maioneză). E acrișoară și nu sunt obișnuită cu gustul, deci nu prea îmi place. Cred că și iaurtul îi dă o tentă acrișoară…
        Eu nu pun maioneză niciodată în salata de vinete, nici vara, nici iarna (cu vinete de la congelator).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *