Cel mai bun lucru pe care l-am învățat la școală

        Nici anul acesta n-am scăpat de nostalgia depășită de timp care mă învăluie la începutul fiecărui an școlar. Frumoase vremuri îmi revin în minte… O zi din septembrie, aceeași în fiecare an, 15 ale lunii, când totul mirosea a nou începând de la uniforma apretată și terminând cu caietele perfect aranjate în ghiozdan… Curtea școlii în care frunzele care începeau deja să cadă se amestecau cu emoțiile noastre, cu zâmbetele și cu bucuria revederii. Visele care se împleteau cu dorința de explorare, cu noul, cu necunoscutul, cu gândul de a merge înainte, de a ajunge undeva departe, cât mai departe… Larma veselă și chiotele celor mai mici, nimic n-am uitat, iar călătoria mea prin școală va rămâne pentru totdeauna una dintre cele mai frumoase amintiri.

        Am fost unul din copiii aceia ciudați care în timpul vacanțelor așteaptă să înceapă școala. Mi-a plăcut la școală, nu mi-a fost niciodată greu să învăț, am citit întotdeauna cu plăcere, am trecut cu ușurință de la o etapă la alta, am fost curioasă să aflu lucruri noi și am asimilat tot ce ni se preda fără să mă întreb dacă și la ce îmi va folosi. Cred cu tărie că tot ceea ce învățăm ne va fi util odată și-odată chiar dacă nu în mod direct sau în forma brută pe care am primit-o în sala de clasă. Sintagma care spune că nimic nu se întâmplă fără motiv se aplică și în cazul acesta.

        Nu cred că am învățat ceva degeaba, într-un fel sau altul am apelat la cunoștințele acumulate fie în situații obișnuite, fie atunci când nu mă așteptam. Chiar dacă n-am lucrat niciodată într-un mediu academic sau științific matematica mi-a fost mereu aproape atunci când trebuia să le explic clienților cum stă treaba cu ratele la credit, că per total suma de rambursat este aceeași indiferent dacă ratele sunt egale sau descrescătoare, cum se calculează dobânda anuală efectivă sau randamentul fondurilor de investiții.

        M-am bucurat și de cunoștințele de geografie sau istorie atunci când am călătorit și am avut ocazia să scot din ungherele minții lucruri pe care le credeam uitate. E așa de reconfortant să vizualizezi ceea ce odată doar îți imaginai plimbându-te cu degetul pe hartă sau să te uiți la o floarea soarelui și să-i observi semințele crescute după regula șirului lui Fibonacci 🙂 Sau să-ți liniștești prietenii surprinși de o furtună soră cu sfârșitul lumii blocați în mașină sub o cascadă de tunete și fulgere spunându-le că loc mai sigur decât cușca lui Faraday nu există în astfel de cazuri 🙂 Mai în glumă, mai în serios, sunt recunoscătoare faptului ca am avut acces la educație și că datorită școlii am acum o viziune asupra lumii prin care pot aprecia altfel tot ceea ce mă înconjoară.

        Deci da, știu că mă repet, dar chiar nu am învățat nimic degeaba. Faptul că am scris întodeauna fără greșeli de ortografie m-a făcut să am încredere în mine atunci când, de exemplu, mi-am întocmit un CV pentru vreun job nou sau doar pentru o altă poziție. Și tot faptul că știu regulile gramaticale și că mă zgârie supărător orice greșeală, m-a făcut să fiu deosebit de exigentă atunci când am avut ocazia să fiu eu în poziția angajatorului. Și am fost de câteva ori. Credeți-mă că am văzut CV-uri atât de prost făcute încât am crezut că sunt făcute la mișto, nu doar cu greșeli, ci fără informațiile de bază, fără să se scoată în evidență experiența, abilitățile sau orice altceva ar fi putut recomanda persoana respectivă pentru postul pentru care se făcea recrutarea. CV-uri care ajungeau direct la coșul de gunoi. Nimeni nu se naște învățat și chiar dacă este imposibil să înveți totul în timpul școlii și nimeni n-o să-ți dea  vreodată totul mură-n gură, este esențial pentru dezvoltaea ta să-ți dorești să știi, să cunoști, să afli lucruri noi, să ai capacitatea de a găsi ceea ce te interesează și, foarte important, să recunoști, atunci când e cazul, ceea ce nu știi. Eu nu văd nicio problemă și n-am nicio jenă în a recunoaște atunci când nu știu ceva. Întreb, caut, mă documentez și aflu cum se face un CV astfel încât să am cel puțin o șansă să merg mai departe.

        Dacă m-ar întreba cineva care a fost cel mai important și util lucru pe care l-am învățat în școală aș răspunde fără ezitare limba engleză și acesta este sfatul pe care îl dau în orice împrejurare, oricui și la orice vârstă: învățați limba engleză. Sigur că orice limbă străină cunoscută aduce un plus de valoare dar la momentul actual limba engleză deschide accesul spre o  lume întreagă și nu doar profesional vorbind ci din toate punctele de vedere. Comunicarea între toate națiile lumii, filme, cărți, internet, congrese, muzică, tehnologie, modă, medicină… toate se întâmplă în engleză și doar o mică parte sunt traduse. Restul informațiilor rămân opace pentru aceia care nu cunosc limba… O barieră tristă.

        Cunoașterea englezei a fost criteriul care m-a departajat de multe ori atunci când mi-am dorit o poziție nouă în cadrul companiei, când am participat la diverse concursuri sau selecții de personal. Nu este doar un amănunt care face diferența, este baza de la care se pleacă. Indiferent dacă ești în căutare de joburi în București, în Cluj sau în orice alt oraș, limba engleza este importantă. Numai că o limbă străină nu se poate învăța de pe o zi pe alta ci este nevoie de timp și exercițiu. Cuvintele, cât mai multe cuvinte învățate, reprezintă fundamentul de la care se pleacă. Eu, cel puțin, așa am învățat și recomand oricui să facă astfel pentru că un vocabular bogat te ajută să te faci înțeles chiar dacă gramatical vorbind o mai dai în bară. Cu cât știi mai multe cuvinte, cu atât te simți mai stăpân pe limbă. Cumva-cumva o să legi cuvintele între ele chiar dacă pentru început concordanța timpurilor o să sune aiurea sau prepozițiile se vor încâlci între ele dar asta e mai puțin important. Important cu adevărat este să te faci înțeles iar asta devine simplu atunci când cunoști multe cuvinte.

        Am început engleza prin clasa a treia dar eram în vacanța de vară din clasa a cincea în care mi-am propus ca în fiecare zi să învăț câte zece cuvinte. Și am reușit. Primisem cadou o carte (pe care o am și acum), o carte care la sfârșit avea discuri și un mic dicționar pe care l-am biruit în câteva zile. Țin minte perfect că primul cuvânt memorat din lunga listă care a urmat, a fost attic (pod). IMAG2632

       Vărul meu Andrei, mai mare cu câțiva ani decât mine, mă asculta în fiecare seară și ușor-ușor a început să-mi placă tot mai mult. Satisfacția pe care o simțeam a fost pe măsură iar în vara aceea am prins drag de engleză și de atunci această dragoste nu m-a mai lăsat.

        Limba engleză a fost atuul de care m-am folosit atunci când în cale mi-au ieșit oportunități și tot engleza îmi oferă privilegiul ca în fiecare seară să fiu capabilă să citesc orice s-a publicat în imensul ocean de informații al internetului. Știind limba engleză am acces la orice începând de la marile enciclopedii ale lumii până la rețete de mâncare din Papua Noua Guinee, de la filme și documentare de artă la tutoriale de scos pete de pe țesături, de la vizite cu ghid în marile muzee ale lumii la sfaturi de întreținere  a cactușilor pe perioada iernii. Categoric, limba engleză a fost cel mai bun lucru pe care l-am învățat la școală!

Share This:

4 păreri despre “Cel mai bun lucru pe care l-am învățat la școală

  1. Tare frumos stii sa torci din caierul povestilor – ca taticul tau ! Si tot ca la el in toate se afla un talc.
    Ce este uimitor e faptul ca ,dincolo de vreme si vremuri,nostalgia si candoarea de evocare a drumului de viata care trece prin scoala au rezistat de-alungul multor generatii la noi in tara.
    Se pare,insa, ca odata cu Marea deschidere – si de granite si de informatie =scoala isi pierde(si-a pierdut deja:?) statutul de Templu de cultura,de spatiu privilegiat in care ,asa cum pomenea domul Bembea in cartea sa”pasii se pot preschimba in zbor”
    De aceea vedem ,cu tristete, ca inceputul de an nu pare sa mai aiba aceeasi rezonanta,ci mai curand sa scoata in evidenta confuzia /deruta care planeaza asupra Scolii,familiei dar chiar si a elevilor.Si ,ma tem, ca aceleasi sentimente le incearca si cei de la catedra:nepotul meu intra in clasa a IV-a si NU au manuale la nici o materie.!!!!!Mai mare dragul sa intri in clasa !
    Sa ne pastram, deci, amintirie prin care vom fi mult mai bogati sufleteste !

    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase. Vremurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat si intr-adevar scoala nu mai este aceeasi dar nu este prima oara in istorie cand lucrurile iau o intorsatura imprevizibila. Totusi eu raman optimista si stiu ca roata se intoarce continuu iar cine vrea sa invete o poate face in orice context.

  2. Eu din pacate nu pot spune acelasi lucru – pot spune ca am invatat la scoala atat de multe lucruri inutile, si atat de putine lucruri cu adevarat utile… si da, si eu am fost un copil bun la invatatura, aveam memorie buna si o buna capacitate de intelegere, dar asta nu m-a impiedicat sa vad deficientele sistemului de invatamant… sunt atat de multe lucruri pe care nu trebuie sa le invatam, ci doar sa stim UNDE sa le cautam atunci cand avem nevoie de ele (de exemplu care este inaltimea EXACTA a celui mai inalt varf din Romania… nu-i foloseste nimanui sa stie asta) … iar pe de alta parte sunt atat de multe lucruri pe care ar fi trebuit sa le invatam mai bine, mai in detaliu, explicate pe indelete… de-asta ies de pe bancile scolii atatia analfabeti functionali.
    Lucrez in domeniul educatiei (in mediul privat), am avut acces de-a lungul anilor la planurile de invatamant ale altor tari si am avut privilegiul sa imbunatatesc sistemul lor de invatamant, asa ca pot face diferenta dintre un sistem de invatamant de calitate si unul slab… al nostru este slab, pentru ca pune din pacate prea mare accent pe memorare si reproducere si prea putin pe intelegere, aplicare, analiza, sinteza, creatie… elemente care stau la baza evolutiei umane.
    Asa ca, desi am 33 de ani, eu inca sunt intr-un continuu proces de invatare… invat lucruri cu adevarat utile, pe care scoala mi le-a ascuns sub presul ignorantei 🙂

    1. Ai perfectă dreptate, sistemul de învâțământ românesc este de mult perimat, folosim aceleași metode ca acum 100 de ani. Cu toate astea eu am avut norocul să am mulți profesori excepționali.
      Sper să se schimbe și la noi modul de gândire și să nu ne mai torturăm copiii punându-i să memoreze aiurea tot felul de date și poezii inutile…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *