Sau poate ar fi trebuit să găsesc 14 verbe pentru cele 14 zile pe care le-am sărit de pe blog pentru că am fost plecată în Anglia. Cred că așa de mult n-am mai lipsit niciodată dar o să-mi reintru în curând la normal. ”În curând”, asta însemnând de mâine pentru că din păcate vacanța s-a terminat și reîncep serviciul. Dar să vă spun ce m-a marcat în săptămâna care a trecut.
- M-am speriat ca naiba în camera mea, în patul meu și cu laptopul meu în brațe când, în timp ce mă uitam la un filmuleț pe YouTube, brusc mi-a apărut Băsescu pe monitor strigând la volum maxim ceva de voturi, de 300 de parlamentari sau de alegeri… sau de toate împreună și deodată 🙂 Așa de derutată am fost că nici nu mai găseam butonul de close 🙂 Jesus! acum YouTube-ul bagă campanie electorală chiar și printre rujurile, parfumurile și alte chestii pe care le caut eu pe acolo?? Se pare că da.
- Am mințit cu nerușinare. Eram în Coventry și mă plimbam pe stradă când am văzut un mic stand într-o zonă comercială unde doi bărbați promovau o acțiune numită Sponsor a cat. Practic, încercau să strângă bani din donațiile trecătorilor pentru niște adăposturi de pisici. M-au acostat cu sloganurile obișnuite dar eu am trecut nepăsătoare mai departe spunându-le No, thank you la care unul dintre ei m-a întrebat foarte mirat Don’t you like cats? la care eu, intangibilă, i-am răspuns (doar ca să mă lase în pace) Not really. Mă mir cum de nu s-a crăpat pământul sub mine când am spus asta, eu care mă uit la mâțe ca la zei 🙂 Dar, na, am scos-o și în loc să fi dat și eu o liră-două că doar nu muream din asta, de atunci mă tot gândesc că am trădat tot neamul pisicesc.
- Am primit o mostră de parfum DKNY. Ce mare lucru, poate vă întrebați, dar nu pot să nu fac comparația între cât de greu primești o mostră de parfum în România la Sephora sau la Douglas sau la oricare alt magazin și cum stau promoterii în mall-urile din Anglia și împart cu dărnicie la toată lumea. Sau poate nu chiar toată lumea ci au și ei un segment țintă legat de vârstă, sex sau alte criterii socio-demografice ca să mă exprim știițific și să nu spun că poate se uită la ăia mai bine îmbrăcați 🙂 Cert este că nu e prima oară că primesc diverse mostre de parfum sau alte cosmetice scumpe așa tam-nesam fără să fi cumpărat nimic ceea ce nu-mi displace deloc.
- Mi-am dat seama (cu adevărat) cât de greu este să te obișnuiești cu o altă limbă, să fii nevoit să nu auzi nimic familiar trecându-ți pe la urechi. Din moment ce am făcut un masterat în limba engleză, consider că știu limba cât de cât, adică citesc cu ușurință și până de curând am crezut că și înțeleg dacă cineva îmi vorbește în engleză. Dar uite că nu. În viața de zi cu zi din Anglia am fost pusă (și nu doar o dată) în postura de a nu pricepe nici cele mai simple propoziții vorbite de oamenii de rând. De exemplu la supermarket m-a întrebat vânzătoarea ceva de genul ”duiuuaaaăbeee”? Sorry?? Nu am înțeles o iotă, nici măcar dacă a rostit unul sau mai multe cuvinte 🙂 a trebuit să-mi repete de două ori ca să înțeleg că mă întreba dacă vreau o pungă. Mai simplu de atât nici nu se putea, era ceva ce se învață la nivelul clasei a treia: Do you want a bag?
- Am asistat la o ceremonie de absolvire a facultății deși era luna noiembrie. Coventry este un centru universitar destul de mare și habar n-am ce absolveau tinerii aceia la mijlocul toamnei pentru că n-am stat să ascult discursurile ci mai mult m-am bucurat de atmosfera de sărbătoare și de zâmbetele de pe fețele lor. Dar a fost interesant să-i văd pe toți îmbrăcați în robă și tocă fugind dintr-o parte în alta. Ce era mai ciudat e că aproape toate fetele erau în sandale cu degetele goale deși afară nu erau mai mult de trei-patru grade. Dar despre felul ciudat în care se îmbracă englezii cred că v-am mai spus de multe ori: se îmbracă doar în partea de sus a corpului în timp ce partea de jos o neglijează. Nu o dată am văzut pe stradă atât femei cât și bărbați (chiar și copii!) cu geacă îmblănită, fular, căciulă și șlapi 🙂 Sau doamne cu palton dar fără ciorapi.
- Nu m-am lămurit care-i treaba cu grăsimea de gâscă și grăsimea de rață dar erau pline magazinele de astfel de ”bunătăți” care se pare că sunt tradiționale pentru masa de Crăciun. Eu, drept să spun, nu cred că m-aș da în vânt după astfel de delicatese dar până nu gust, nu mă pronunț deși mari așteptări nu am, știut fiind faptul că englezii nu excelează în gastronomie. Dar dacă totuși știți ce se face cu grăsimea aia, dați-mi și mie de știre. Ca să nu spun că mă întreb câte astfel de păsări sacrifică pentru a umple supermarketurile. Sau poate cum tăiem noi porcul, ei taie gâscanul? 🙂
- M-am întors un pic în timp. Nu mult, ci doar cu un anotimp. La noi deja bate crivățul la ușă, se înzăpezesc drumurile și se anunță coduri de ninsori abundente în timp ce pe alte meleaguri toamna nu se dă bătută și își etalează toată splendoarea. Am plecat de aici iarna și am ajuns în Anglia, toamna. Dacă ajungeam vara, era și mai bine.
Aș mai avea multe de spus dar mai lăsăm și pe altă dată. Voi cu ce vă lăudați? Ați început pregătirile de sărbători? Sau, ca și mine, pentru așa ceva sunteți pregătiți oricând? 🙂
Asta cu reclamele care pur si simplu navalesc peste mine ma enerveaza maxim. Nu poti asculta ceva sau citi ceva ca pac! reclama la orice nu te intereseaza. Si butonul de close e tare bine ascuns :(.
De reclame nu mă mai mir, în schimb am rămas șocată de campania electorală băgată pe YT 🙂
Ce-am ras la faza cu casiera englezoaica. Noi invatam engleza si o pricepem pe-aia pronuntata in stil americanesc, pe la englezi am auzit ca e de rau cu pronuntia. Cat despre moda probabil ca nu stiu ca frigul te ia de la picioare, oricum au alte termene de comparatie la temperatura, cred ca 30 grade inseamna canicula. Si ce daca n-ai dat bani pentru pisici? E dreptul tau sa-ti placa sau nu un animal, credeam ca ei inteleg mai bine libertatea de gandire.
Să vezi ce-am mai râs eu când mi-a povestit soțul meu de unul de la firma la care lucrează care îi tot spunea ”taxi, taxi” și nu înțelegea ce vrea de la el. Până la urmă s-a prins că de fapt ăla îi zicea ”take a seat” :))) dar e drept că nu era englez.
Îmi place teribil cum descrii tu micile aventuri, mai ales pe cele de “afara”!
Despre grasimile alea de care povestesti, eu cred ca se folosesc la gatit. Noi avem aici, de exemplu, supa clara de gaina, vita sau curcan… Sunt baze perfecte pentru supe, pilafuri sau “zeama” de adaugat peste fripturi la cuptor.
Mostrele de parfum! Da! Si la noi ofera si fara sa cumperi. Intri în magazin, întrebi ce noutati au si te faci cu câteva mostre… alteori dau la toti cei ce trec prin fata magazinului. Cel mai dragut este la farmacie, unde mostrele de creme (sau orice altceva) sunt mult mai mari decât cele din parfumerii. Adica, chiar poti sa apreciezi daca îti este sau nu potrivita o crema, un anume produs. La fel si la dermatologie! Mergi la consultatie si te întorci de-acolo cu o plasuta întreaga de creme (daca doresti sa testezi, evident). 🙂
De supe din alea am tot auzit, la noi încă nu se găsesc dar ce mult îți simplifică viața! Era un cântec parcă ”Vreau o țară ca afarăăăăă”!!!
Oare unde am mai văzut eu o doamna cu pardesiu, pantofi și fără șosete? Offf, nu-mi mai aduc aminte dar știu sigur ca am văzut-o!?
Cu pardesiu și sandale?? nu prea cred 🙂
eu mă laud cu cadourile de crăciun: listă închisă din 15 noiembrie. acum dau zor cu tricotatul de căciuli, cu finalizatul de laibăr de soț (că săracul are două lucrate și niciunul asamblat) și mă gândesc ca de poimâine să încep marea aruncare de lucruri de prin casă.
ar mai fi un shoebox pentru care am gândit un pulover tricotat de mine la o fetiță mai mărișoară și marea oboseală de final de an, care la mine e deja tradițională.
bun venit acasă! interesant modul englezilor de a purta șlapi și haine groase. interesant. 😀 😀 😀 ceva de genul acesta văzusem și la neți, cu mențiunea că ei zici că se îmbracă din coșul de rufe murdare.
Ți-am văzut pe Facebook căciula maro cu pompon mare, ce faină este! Și eu o să fac un shoebox anul acesta și ca de fiecare dată o să fie pentru un copil de 14-15 ani pentru că sunt așa de puține cutiile pentru cei mari. La ăia mici toată lumea se înghesuie dar cei mari sunt uitați mereu.
așa gândesc și eu, că cei mari sunt adesea uitați și e păcat…
cât despre căciuli… stai să termin dragonii ăia! zici că-s în campanie. :)))
Grasimea de rata sau gisca? “Canard confit”: pulpele de rata le acoperi complet cu grasime si le tii la cuptor 3-4 ore, apoi le pastrezi acoperite de grasime (reteta e foarte aproximativa, dar nici prea departe de cea adevarata). Le reincalzesti, cu diverse condomente si garnituri. E delicios! Usor si practic pentru sarbatori!
Dacă stau și mă gândesc un pic, eu n-am gătit niciodată rață sau gâscă. Și nici nu știu unde s-ar găsi că pe la supermarket nu-mi aduc aminte să fi văzut dar, da, aș încerca.
La noi se gasesc la Lidl, atat rata (pulpe de rata) cat si gasca. Dar nu in stoc permanent, ci in anumite perioade. 🙂
frumoase verbele.
Cu reclamele, am scurtat timpul si pe youtube din cauza asta. Nu ca as avea tv, dar inca fac misto cu sotul ca de cate ori mergem la parintii lui, ma ia durerea de hemoroizi de la reclamele de la tv (3 tv-uri sa mearga continuu …).
Cu engleza populara versus cea academica (ce invatam noi) nu ma mira :D. Au si ei accentele lor. Sa nu uitam, englezii sunt multi, peste 60 de bulioane numai in tara lor. Nici roman cu roman nu se intelege bine, si suntem numa vreo 20, ei au de 3 ori mai multe “dialecte” ca noi.
Cu grasimea de rata si gasca astept si eu raspunsuri, sa ma inspir. Eu la cuptor gatesc fara ulei (am din asta de tzara din grecia, ar fi pacat sa il killaresc termic) asa ca am adunat grasimea de la o gasca si o portionez cand fac ceva la cuptor ce necesita gras. Dar na, cum fac rar, ma tine cu lunile vad :D.
Pe mine nu mă deranjează reclamele în mod deosebit, ba chiar îmi face plăcere să le studiez dar asta cu campania electorală pe YT m-a dat gata.
Eu folosesc grasimea cum zice Maria: la canard confit. Sau la cartofi prajiti in grasime de gisca la tigaie sau la tava in cuptor. Sau unsa pe piine cu putina sare si ceapa.
Pe la noi vad doamne africane asortate cu rochie si turban din acelasi material si cu picioarele goale. Dar francezi nu .
Foarte interesante si cuceritoare “fazele” traite si expuse de Ioana. Daca incepi sa citesti nu mai poti abandona lectura si nu e putin acest lucru. Referitor la exprimare, eu, ardelean get-beget, uneori nu inteleg ce spun regatenii, au un debit verbal atat de precipitat ca nu termina un cuvant si incep altul, de spatiu intre cuvinte nici vorba. Daca s-ar putea reda in scris aceste secvente sonore ar fi de un comic cu totul aparte, gen “cascadorii rasului.”
Fiecare episod este interesant. Mai vreau !
Fix asa am patit si eu la supermarket!!! Funny. Dureaza un pic pana ti se adapteaza urechea la muzicalitatea locului. Apoi intelegi aproape tot.
”aproape” tot 🙂 Aproapele care face diferența 🙂