new-years-eve-1905142_1280

Și? ce faceți de revelion?

        Nu știu dacă ați observat, dar unora li se pare cool ca în perioada asta a anului să spui că urăști Revelionul. Sau chiar Crăciunul. Sau și una și alta și toate sărbătorile în general. I-am auzit pe mulți spunând că abia așteaptă să treacă zilele cu pricina și nu înțeleg de ce, doar nu te obligă nimeni să sărbătorești ceva ce nu îți place, cu care nu ai nicio afinitate sau pentru care nu simți nimic. Nu-ți pune nimeni pistolul la tâmplă ordonându-ți să mimezi fericirea și să te distrezi până pici lat. Și nici nu trebuie să epatezi cu declarații despre locuri în care ai fost, mâncăruri exotice din care ai gustat, vedete sau personalități cu care ai stat la masă sau orice alte lucruri extraordinare ți-a fost dat să trăiești în aceste zile magice. Pentru că nu pentru toți sunt magice. Pentru unii poate sunt niște zile obișnuite dar măcar sunt libere chiar dacă nu sunt pline de niciun spirit special. Dar de aici până la a spune că le urăști e cale lungă.

        Pe mine Revelionul mă lasă indiferentă. Pe cât de drag îmi e Crăciunul și pe cât de mult mă pregătesc pentru a ieși totul perfect, pe atât de rece mă lasă noaptea dintre ani. Nu mă agit deloc. Pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori am fost la restaurant dar asta poate se datorează și experienței horror pe care am avut-o la prima astfel de ieșire întâmplată în urmă cu foarte mulți ani. A fost mai rău decât la o nuntă super plictisitoare încadrată în tiparul convențional. Poftiți la dans, poftiți la masă, vă invităm pe ringul de dans, pregătiți-vă pentru friptură, poftiți din nou la dans… Pff, toată noaptea am fost încolonați și pregătiți pentru următorul ordin :) Iar cireașa de pe tort a fost la miezul nopții când a trebuit să mă pup cu o grămadă de necunoscuți care se repezeau la mine în accese de euforie urlând cu voce răgușită ca să acopere muzica, urări de bine, sănătate și succes în activitate :) De muzică nu mai spun nimic, vă dați seama că într-un local în care s-au adunat mai mult de 200 de oameni este absolut imposibil să îi mulțumești pe toți. Dar chiar dacă muzica nu a fost pe placul meu, cel puțin s-a auzit tare. Așa de tare că dimineața o auzeam nu doar cu urechile ci și cu ficatul și cu toate celelalte organe.

        După câțiva ani de pauză în care am făcut revelioane drăguțe împreună cu prietenii apropiați acasă la mine sau la ei, am prins curaj și am repetat experiența unei nopți la restaurant. N-a mai fost atât de rău ca prima dată, ba chiar pot să spun că mi-a plăcut deși tot pe jumătate surdă am plecat de acolo la 6 dimineața. N-o să înțeleg în vecii vecilor care este motivul pentru care muzica se dă atât de tare. Sau poate am eu auzul prea sensibil? Auzul și vederea. Că și fumul de țigară mă omora cu zile, de-mi ieșeau ochii din orbite ca la melc după o noapte de vis în care fumau în jurul meu chiar și cei care erau nefumători că, de, știți cum se spune, hai să ne prostim și noi!

        Parcă nu-mi vine să dau o căruță de bani pentru o noapte la restaurant. N-am văzut oferte mai de doamne-ajută sub 2-300 de lei și când mă gândesc că atâta costă vara cazarea în Grecia pentru 3-4 zile, începe să-mi tremure mâna. Iar jumătate din banii ăștia sunt aruncați pe fereastră pentru că nici eu nici soțul meu nu putem mânca tot ce este trecut în meniu și nici nu vreau să mă întorc acasă îmbrăcată în rochie cu paiete și cu caserolele de plastic sub braț. À propos de rochie, pe asta n-am pus-o la socoteală cu toate că de fapt asta e partea cea mai funny: o rochie nouă. Ce-i drept acuma nu trebuie chiar să spargi banca pentru a găsi ceva drăguț cum ar fi modelele de aici. Sau, pentru cele mai plinuțe, rochii super faine și accesibile ca preț ca cele de aici. Dar oricum trebuie ceva nou că doar nu există femeie care să se simtă confortabil în aceeași rochie ca cea de la revelionul trecut. Chiar și la cabană dacă mergi și tot îți trebuie un pulover nou :)

       Adică așa presupun pentru că la cabană n-am fost niciodată de revelion deși asta cred că mi-ar fi plăcut. Și n-am fost pentru că timp de 20 de ani am lucrat până în 31 decembrie inclusiv într-un sistem care mi-a mâncat nervii. De ce trebuia făcut inventarul fix în ajunul Anului Nou n-o să pricep niciodată. Unde să mai pleci seara obosit fleașcă, să ajungi la munte noaptea târziu când toți ceilalți erau acolo de cu o zi înainte și deja în formă. Deci am ratat o astfel de experiență. Poate de acum încolo deși după cum sunt prețurile pe Valea Prahovei mai bine mă duc în Maldive.

        Nu-mi displac nici revelioanele petrecute în stradă la marea îngrămădeală, în fața unei scene cu cântăreți cu vocea înghețată, cu artificii colorate și cu șampanie băută din pahare de plastic. Până la urmă important este să ai cu cine să bei iar în aglomerația creată este aproape imposibil să te simți singur. Oricum este de o mie de ori mai bine decât să stai cocoșat pe canapea în fața televizorului. Iar apoi, pe la unu noaptea după ce toată euforia se va fi stins, nimic nu e mai plăcut decât un somn profund în patul cald de acasă. M-am uitat pe cer și după cum s-au aliniat planetele anul acesta, cam asta întrevăd pentru mine. La voi ce planuri mărețe se arată la orizont?new-years-eve-1905142_1280

 

Share This:

9 păreri despre “Și? ce faceți de revelion?

  1. 2 copilasi, unul alaptat de doar 4 luni, sigur acasa. pt prima data in 16 ani cred. probabil o sa ne uitam la vreun film sau maI multe, bem ceva sau nu, dupa caz, iar mai apoi, mai mult ca sigur somn, ca doar bebe mic nu stie a doua zi dimineata ca a fost revelionul.

  2. Dragute rochiile si da, fara o rochie noua in care sa te dai mare parca se pierde din farmecul iesirii la restaurant. Cel mai dragut este sa fii la restaurant cu un grup, sa ai cu cine vorbi. Chestia cu muzica am observat-o in multe ocazii, daca nu bubuie cred ca nu se simt bine cantaretii. Nu stiu misterul. Nici eu nu dau banii de cativa ani, nu mi se pare ca merita. Mai bine ies in strada de Anul Nou chiar daca ne ingheata picioarele de ger, macar ma culc cand vreau.

  3. Urasc revelioanele la restaurant. Noi ne facem revelioanele acasa , noi cu copiii, cind ni-e somn avem patul aproape…
    Si mie imi place mai mult Craciunul, dar de Revelion apreciez ca am casa gata curata dupa Craciun, bradul facut, in afara de mincare nu mai am treaba.

  4. Am fost cred ca o singura data de revelion la restaurant (sau de fapt era un bar).
    In ultimii 8 ani revelionul e acasa, copila doarme asa ca si eu pe langa. Cel mai des cu prietenii. De 2 ani si sper sa fie asa in fiecare an, dormim si 2a zi mergem la plaja.

    1. Mai rar sa faci plaja a doua zi dupa revelion. Trebuie sa bei mult alcool ca sa simti nevoia de a te dezbraca afara in 1 ianuarie. Mie inca nu mi s-a intamplat.

  5. Interesante cugetari dar modelele de rochii te dau gata. Imaginatia si fantezia oamenilor surprind in modul cel mai placut.
    Ioana, poate sunt subiectiv, dar de fiecare data imi place sa citescce scrii tu.

  6. Am citit cu încântare poveștile tale despre animale pentru că am și eu un motan de 5 ani. Deși l-am cules dintr-o tufă pe când nu avea încă ochi, m-am trezit că are năravuri aristocratice, are nenumărate mofturi, e încăpățânat, orgolios și că, ce mai tura-vura, m-am căpătuit cu un director. Spre dezamăgirea mea nu este blând, nu mă lasă să-l mângâi decât când are el chef, într-un cuvânt seamănă leit cu pisica ta autistă. Privesc cu o oarecare invidie pisica vecinei care este exact cum ar trebui să fie o pisică. Moale, blândă, „pisicoasă”.
    Mă consolez cu gândul că orice iubire are un preț .

    1. Cred că și pisicile sunt ca oamenii, unele mai sociabile, altele mai închise :) Să-ți trăiască și să te bucuri de ea mulți ani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *