N-am avut în vizor sărbătoarea de azi și când spun asta mă gândesc la ziua de 24 ianuarie. A venit așa, pe nepusă masă, și n-am avut niciun plan iar la minus 15 grade nu mi s-a activat spontaneitatea. Drept urmare am pierdut vremea în casă mutându-mă de pe o canapea pe alta. Am avut ce-i drept o tentativă de a ieși la plimbare dar a eșuat lamentabil. Prea multă ceață, prea frig și prea multă umezeală care-mi dădea impresia că mi se lipesc nările una de alta. Fără doar și poate, inconfortabil. Am făcut câteva poze pomilor și gardurilor încărcate de chiciură, le-am postat pe Instagram și am întors spatele iernii. Nu știu de ce toate unirile s-au făcut iarna 🙂 Din punctul ăsta de vedere comuniștii s-au dovedit mai isteți când au trântit ziua națională în mijlocul verii.
Din fericire în casă lângă caloriferele fierbinți atmosfera e foarte cozy. Mi-am făcut o ciocolată caldă, m-am învelit în pătura mea roz pufoasă și m-am apucat de citit. Dacă am o carte bună, și am întotdeauna, nu mă plictisesc niciodată. În ultima vreme am citit mai mult pe kindle pentru că nu mi-am mai cumpărat cărți decât în format electronic și mă bucur că am reușit să mă țin de această promisiune pe care mi-am făcut-o mie însămi. Nu mai am loc în bibliotecă și, de fapt, nici nu vreau să mai creez spațiu suplimentar. Oricum am o mulțime de romane pe care cu siguranță n-o să le recitesc niciodată și nu știu ce să fac cu ele, aș vrea să le donez dar nu știu cui. La bibliotecă am întrebat și am fost refuzată. Mă mai gândesc.
Dar azi, după mult timp, am ținut în mână o carte adevărată și, doamne, ce mult mi-a plăcut sentimentul. Din 5 în 5 minute îmi băgam nasul între pagini ca să simt mirosul de hârtie și cerneală. După ce-am terminat ciocolata, mi-am făcut un ceai iar mai apoi o cafea și am aprins o lumânare parfumată, de fapt o tartă parfumată de la Yankee Candle cu nume de poveste: Candy Cane Forest. Tartele (de fapt ce am acum sunt niște cuburi) au fost descoperirea iernii și mi-au făcut serile mai frumoase umplându-mi casa de arome înnebunitoare.
Din păcate însă nu țin de foame așa că până la urmă a trebuit să mă urnesc și să bag o friptură la cuptor. N-am pus decât sare, piper și herbes de Provence și am lăsat-o să se facă singură. A ieșit excelentă, făcută atât cât trebuie, suculentă și cu un pic de crustă deasupra. Am mâncat-o cu baghetă proaspătă, caldă, cu coaja groasă și crocantă și cu salată de sfeclă roșie cu hrean și chimin. Prânzul perfect. Simplu și gustos, fără să stai în bucătărie cu orele. Am băut și un pahar de vin că doar e sărbătoare, ce naiba.
I-am dat și pisicii câteva bucățele de friptură că făcea ca toți dracii când am scos tava din cuptor. De obicei nu e pofticioasă și se mulțumește cu pliculețele ei dar câteodată, cum a fost azi, atât de tare vrea să guste din ce mănânc eu și așa se tânguie în mieunat de zici că e pe moarte. Faza ciudată e că își ia cîte o bucățică în gură și apoi o zbughește de nebună prin casă uitându-se înapoi după mine de parcă i-at fi frică să nu i-o iau înapoi. Și întotdeauna se oprește cu mâncarea pe covorul din sufragerie ca să mă scoată din minți. Acolo e locul ei de picnic. Sunt curioasă dacă și mâțele voastre fac la fel.
Pe mail am început să primesc o mulțime de invitații pentru colecțiile de primăvară/vară de la cele enșpe mii de magazine online la care sunt abonată. Numai că deocamdată nu sunt interesată deloc și asta nu pentru că mi-ar fi pierit subit cheful de cumpărături, ba din contră 🙂 Însă nu-mi încalc regulile. Acum câțiva ani mi-am descoperit motto-ul vieții pe eticheta unei haine adusă de Cristina din America și de atunci mă țin cu dinții de acest principiu. Acum e sezonul reducerilor și trebuie să fii ori nebun ori să te dea banii afară din casă ca să-ți cumperi lucruri la preț întreg. Mie mi s-a pus pata pe un ceas maro și o astfel de rochie de zi. Ceas maro nu am, nu am avut niciodată și simt nevoia imperioasă de a adăuga un ceas la colecție 🙂 Iar de a purta o rochie mi-e dor ca de cireșe că de când a venit frigul n-am umblat decât în pantaloni deși astă toamnă mi-am cumpărat ciorapi în cantități industriale: și negri și culoarea piciorului și toate grosimile. Sunt în sertar, nedesfăcuți din ambalaj. Probabil mi s-a părut prea frig de nu m-am încumetat să mă despart de blugi. Și mi-aș mai cumpăra tot felul de chestii de aici, mai ales din secțiunea unde apare scris cu litere pe juma’ de monitor -50%.
Știrile de seară ne-au arătat o horă a unirii de la Iași mai anemică decât în alți ani având în vedere că V.I.P.-urile momentului erau prinse în hora bugetului de la București. Ca de obicei, concordia, s-a sfârșit brusc atunci când s-au împărțit celebrele plăcinte poale-n brâu și lumea s-a călcat în picioare pentru pomana de 2 lei (la patiserie la Gigi, aici lângă blocul meu atâta costă). Nici nu știu dacă televiziunile merită să cheltuiască la fiecare eveniment de acest gen trimițându-și reporterii pe teren când ar putea prelua imagini de la Bobotează sau Sfânta Paraschiva sau Ziua națională. Îmbulzeala e aceeași doar miza diferă, apă sfințită, sarmale sau fasole cu ciolan. Dar mulți văd, puțini pricep.
À propos de ziua națională, un reporter se plimba cu microfonul pe stradă și întreba diverși cetățeni dacă știu ce se serbează la 24 ianuarie. Mulți au răspuns ziua națională… și nu așa cu juma’ de gură, ci cu aroganța cuvenită cunoscătorilor: adică, ce, io-s prost să nu știu atâta lucru? În sfârșit unul a nimerit răspunsul și a spus ziua unirii, iar reporterul a continuat Ce s-a unit la 24 ianuarie? Transilvania cu România! Ca să vezi… Nu mai spun cine a înfăptuit unirea, că de la Moș Ion Roată și Vlad Țepeș, i-au luat pe toți la rând 🙂
Cam așa a fost ziua de azi, o leneveală plăcută sau, cum ar zice italianul, un dolce far niente. La anul însă, o să mă răzbun 🙂 Voi cum ați petrecut? pe pârtie sau la vreun chef monstruos?
Am putea organiza un schimb de carte pe bloguri… Un fel de provocare. Stiu, e complicat, dar nu imposibil. Ce poti sa ne spui despre kindle? Merita banii?
Eu sunt foarte încântată de kindle-ul meu dar dacă ar trebui să fac o recomandare aș spune mai degrabă un ebook-reader care să nu fie legat de amazon pentru cititorii de carte în limba română. Cărți în românește se găsesc puține în format ”mobi” pe site-urile librăriilor din țară. Eu mi le convertesc cu tot felul de soluții de compromis și nu prea e legal…
Iubesc postarile tale pe blog!!! Spui lucrurilor pe nume si imi redai buna-dispozitie de fiecare data!! Imi place enorm cum ti-ai petrecut ziua de azi! Si mie imi place sa citesc, iar atmosfera descrisa de tine e idilica!! O carte buna, o cana cu ceva cald si un loc cozy… Ce-ai putea sa-ti doresti mai mult?! Te urmaresc cu drag si pe youtube!! O seara frumoasa!! 🙂
Îți mulțumesc dragă Crina 🙂
Eu am al 2lea kindle in casa dar tot asa, o carte de hartie ador sa rasfoiesc.
Eu am donat din carti. Pe cele care sigur nu le mai citesc alta data le-am dat. Vreo 30 de carti au plecat, mai avem peste 500 😀
Și eu am multe cărți. Prea multe. Nu vreau să-mi transform casa într-o bibliotecă pentru că nu am spațiul necesar. Dacă aș sta la castel, ar fi altceva 🙂
Hmm, si mie imi dau tarcoale reducerile si deja ma gandesc la cadourile pentru Craciun 2017. 🙂 Este atat de reconfortant sa umbli pe diverse site-uri incercand sa gasesti cele mai mare reduceri, dar fara stress, si stiind ca vei face o bucurie cuiva drag in numai cateva luni. 🙂
Friptura ta cu salata de sfecla suna super bine! Si parca te si vedeam dand gata o ciocolata calda, un ceai sau o cafea pe canapea, in liniste… Ce frumos!
Ha-ha 🙂 Deci nu sunt singura care începe cumpărăturile de Crăciun din 26 decembrie 🙂
Al doilea kindle si aici. De cand cu incercatea de a trai cat mai minimalist si de a reduce timpul alocat curateniei (cartile aduna mult praf), rareori am mai cumparat carti fizice. Dar de cate ori facut-o, dupa ce am terminat de citit cartea, am daruit-o mai departe.
Inca mai.am.in biblioteca vreo 150 de carti as zice, dar au locul lor bine stabilit.
Poate faci candva vreun video despre carti. Ar fi interesant sa stim ce iti place sa citesti, car are fi cartile tale preferate….
Bună idee dar până atunci câte ceva despre cărțile din viața mea poți vedea aici 🙂 http://ioanaspune.ro/2014/07/cartile-mele.html