7 verbe pentru 7 zile #36

        Ce repede a trecut săptămâna dacă a avut mai puțin cu o zi de muncă și ce fain  s-a potrivit anul ăsta 1 Mai lipit de o duminică, taman bine să fac o vizită în Anglia fără să fiu nevoită să-mi iau prea multe zile de concediu. Am făcut multe în ultima perioadă dar să văd ce-mi aduc aminte în primul rând:

• Mi-a plăcut enorm partea rurală a Angliei. Nu e prima oară că văd satele desprinse din povești cu zâne și spiriduși dar de data asta am făcut plimbări pe jos care înseamnă cu totul și cu totul altceva decât privirile aruncate pe geam din goana mașinii. E o diferență de la cer la pământ și doar așa poți să simți farmecul locului cu aerul mereu umed și proaspăt, să auzi păsările și să miroși florile care pur și simplu invadează orice colțișor de grădină. Ca să nu mai spun de nota de autenticitate pe care o dau țăranii englezi ce stau la o țigară în fața pub-urilor cu halba de bere în mână. Le spun țărani fără nicio urmă de ironie ci doar pentru că locuiesc la țară. 
• M-am întâlnit cu un fost coleg pe care nu l-am mai văzut de multă vreme și cu care am stat la taclale vreo juma’ de oră în Lidl la raionul de lactate până am înghețat 🙂 E atât de reconfortant să întâlnești oamnei informați, cu care să poți schimba păreri despre orice și care să fie în stare să asculte puncte de vedere cu care ei nu sunt neapărat de acord dar pe care le respectă. Oameni care acceptă libertatea de expresie.  Aproape că uitasem cum este.
• M-am plictisit de scandalurile care apar fără sens din inerția și plăcerea de a fi mereu Gică contra și acum mă refer la controversa legată de logo-ul Bucureștiului. Tot internetul a sărit în sus că logo-ul nu e bun, că e prea alambicat, prea îngrămădit, fără mesaj, că nu e original, că nu e reprezentativ, că procesul de selecție a fost netransparent, că dracu’, că lacu’. Aaa, și să nu uit (deși poate cu asta trebuia să încep) că e de-a lui madame Firea și de-aia nu ne place. Jesus Christ! Fraților, ăștia revoltații, de ce nu ați spus niciun cuvințel înainte să se termine înscrierile pentru concurs? Să fi promovat concursul pe Facebook astfel încât să fie înscrise o mie de idei geniale. Sau zece mii, nu 230 câte au fost. Dar și atunci tot la fel ar fi stat lucrurile pentru că  în vecii vecilor o lucrare nu o să placă tuturor fiind ceva extrem de subiectiv. Dar până una alta mie îmi place iar Ateneul și Arcul de Triumf le-am ”văzut” din prima chiar dacă la capitolul spirit de observație stau extrem de prost. Și, să recunoaștem, cu siglă sau fără, Bucureștiul rămâne același iar turiștii n-o să dea năvală nici dacă desenul îl făcea Leonardo da Vinci. Altele sunt de fapt bubele.
• Am călcat pe bec din nou și am dat o comandă la H&M. Mică, micuță, dar uite că nu m-am putut abține. Ce să fac dacă primesc notificări pe mail că au reduceri și că taxa de transport e zero? Și nu tot timpul, doar o perioadă limitată așa că trebuie să mă hotărăsc repede 🙂 Normal, click-click și o bluză albă cu dungulițe albastre  numai bună de mers la mare a sărit în coșul meu.
• Am dat lovitura cu o pereche de pantofi pe care i-am găsit la un second hand. Noi nouți, de la Dorothy Perkins, strălucitori mai ceva ca ai Cenușăresei și care îmi vin perfect. Sunt dintr-un material textil care în lumina soarelui îți ia ochii dar, cum spune englezul the photo doesn’t do you justice. În realitate sunt muuult mai frumoși și abia aștept să îi port la vreo nuntă sau ceva de genul 🙂
• Am rămas (puțin?) dezamagită de modul în care am fost servită la banca la care am lucrat și eu și nu, nu e vorba de fostele mele colege cu care am rămas în relații de prietenie apropiată ci de o fată nouă care nu mă cunoștea deloc. Credeam că după atâta timp, sunt aproape patru ani de când am plecat, standardele de servire și vânzare s-au împământenit atât de bine încât le-au intrat în obișnuință dar nici pe departe nu s-a întâmplat așa. Până mi-a rezolvat mie problema, pe care, by the way, a priceput-o destul de greu, a vorbit într-una cu colega ei de ghișeu despre treburile lor interne, ceva legat de casierie, lucru care nu mă interesa deloc. Nepoliticos și total neprofesional. Dacă aș fi fost mistery shopping i-aș fi dat zero puncte la o grămadă de aspecte. De fapt cred că la toate.
• M-am simțit mândră și onorată și înduioșată. Și tristă într-un fel pe care nu-l pot descrie, în orice caz un amalgam de sentimente puternice m-au cuprins atunci când am văzut dedicația ultimei cărți scrise de Ileana Vulpescu, Preludiu. Silvia Avram Bembea a fost cea mai bună prietenă a ei din anii facultății și a fost mama mea. Nimic mai mult.

În rest…

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.