ND

Adio, domnule Djuvara

        Vestea morții  lui Neagu Djuvara m-a copleșit într-o durere pe care nu o prevăzusem sub nicio formă. Cu toții știam că i se apropie momentul, neiertătorul timp îi venise și lui de hac, așa că surprinderea mea nu a venit nicidecum  în urma anunțului pe care l-am găsit strecurat printre multe altele care exultau bucuria victoriei Simonei Halep sau a celor care exprimau îngrijorări venite de la Bruxelles.

        Nu mă așteptam să fiu atât de răvășită și îngrozitor de tristă. Mă simt ca și când aș fi pierdut pe cineva din familie, pe cineva foarte apropiat și drag, un bunic, un profesor și un mare prieten în același timp deși nu mi-a fost nimic din toate astea. A fost undeva mult mai presus. I-am citit toate cărțile, l-am urmărit de câte ori am putut la televizor, i-am căutat interviurile și m-am înscris în grupurile de apreciere de pe Facebook pentru că l-am admirat din toate punctele de vedere. L-am admirat, l-am stimat și l-am iubit de la distanță pentru patriotismul simplu și curat pe care îl purta firesc, pentru decența aristocratică ce nu se poate învăța decât de-a lungul multor generații, pentru rafinamentul culturii de care nu făcea paradă dar pe care i-o simțeai prin vorbele înțelese de oricine și pentru atitudinea modestă dar fermă atunci când venea vorba de principii morale.

        Am făcut parte din zecile de mii de cititori care au deslușit sensul istoriei care ne-a format ca popor altfel decât în plictisitoarele și anostele prelegeri auzite în școală și ori de câte ori voiam să fac un cadou, cărțile lui au fost prima opțiune. Stilul lui simplu și curat, fără patetism gratuit dar cu argumente logice și puternice, cu un umor înduioșător strecurat în picanterii din alt secol i-au adus respectul și aprecierea adorativă a celor care poate ca elevi n-au înțeles niciodată importanța cunoașterii propriilor rădăcini.

        Ca scriitor și istoric a făcut multe pentru țara pe care n-a încetat nicio clipă s-o iubească și pe care n-a hulit-o niciodată deși pentru suferințele provocate poate ar fi fost îndreptățit s-o facă iar ca om a fost exemplul care ne-a arătat ce înseamnă să fii civilizat în sensul european al cuvântului. A revenit în țara lui iubită după 45 de ani de pribegie și a venit că să ofere,  nu ca să primească. Odată cu el a mai dispărut un simbol al unei lumi apuse, o lume în care eleganța manierelor era apreciată iar mârlănia pusă la zid, o lume în care cultura reprezenta o valoare iar hoția era cu adevărat incriminată.

        Aș vrea să găsesc cele mai frumoase cuvinte care să descrie rolul pe care, fără să-și fi propus, l-a avut în redescoperirea sentimentului de dragoste de țară în sufletele a mii de români, sentiment ridiculizat și luat în derâdere după derularea a 45 de ani de comunism negru și nu găsesc nimic potrivit. Nu-mi rămâne decât să mă înclin și să-i doresc drum lin către stele! Adio, domnule Djuvara… ND

Share This:

6 păreri despre “Adio, domnule Djuvara

  1. eu m am îndrăgostit de dumnealui de la prima citire. așa cum spui și tu te cucerea fără să își fi propus asta și sunt sigură că va mai cuceri încă multe generații de acum încolo.
    aseara tot repetam pentru mine: 101 ani. si dante m a intrebat ce tot zic. i-am zis ca scriitorul acela ale cărui cărți tocmai le citeam și eu și soțul a murit. dante m-a întrebat: a facut mult bine in viata lui? si-a dat și el seama ca a fost un om deosebit daca sunt asa de impresionata.
    frumos ai scris. asa cum si trebuia: simplu si elegant.

    1. Cât de bine sintetizează copiii… a făcut bine sau nu? ce drăguț :) Da, a făcut mult bine și încă va mai face pe măsură ce va fi citit de cei care acum sunt prea mici pentru cărțile lui.

  2. Ce dur e timpul asta, ne fura pana si oamenii ce au devenit peste vreme nemuritori.
    Pe cine oare nu a miscat? Pe cine nu a marcat? Poate doar asa putem sa-i multumim.

  3. Tocmai am vazut pe tvr 2 in reluare. un intreviu cu marele istoric realizat de Daniela Zeca Buz ura.M-a impresionat nu numai farmecul,gentiletea dar si luciditatea cu care la cei 99 ani purta o discutie captivanta si relata cu modestie momente din viata apsolut remarcabile. A fost un mare boier, un mare roman care si-a iubit tara .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *