5 greșeli de evitat atunci când faci cumpărături online

        Nu spun că sunt specialiastă în cumpărături pe internet dintr-un singur motiv: sunt modestă și nu-mi place să mă laud dar adevărul este că am o experiență foarte bogată în spate și cred că nu mi-am mai cumpărat haine sau pantofi din magazine fizice de ani de zile. În primul rând nu mai am răbdare să colind pe jos mall-urile super aglomerate și nu mai am chef să dau de  magazine în care muzica bubuie ca în club de nu te mai înțelegi om cu persoană, iar în al doilea rând (sau poate acesta ar fi primul motiv) prețurile de pe internet sunt mai mici. Și e logic să fie așa din moment ce magazinele online nu trebuie să plătească chirii exorbitante sau facturi de gaz.

        Știu că încă există multe persoane reticente la a face shopping online iar reticența aceasta este uneori construită pe baza unor experiențe negative. Recunosc că și eu am avut parte de așa ceva însă am observat că de fiecare dată aș fi putut evita neplăcerile dacă aș fi fost mai atentă. Am învățat din propriile greșeli pe care acum nu le mai fac iar astăzi vă voi împărtăși din experiența mea:

  1. Dacă se potrivește pe manechin, mi se se va potrivi și mie. Nu, nu și iarăși nu. Chiar dacă v-ați măsurat cu atenție și ați citit tabelul cu dimensiuni, chiar dacă v-ați uitat de o sută de ori la circumferința bustului, taliei și a șoldurilor și numărul de centimetri a coincis perfect, s-ar putea să nu se întâmple chiar așa. De ce? pentru că nu suntem toți construiți după exact același tipar și sunt convinsă că fiecare dintre noi știe cu ce diferă față de ceilalți. Eu, de exemplu știu că am mâinile mai lungi decât media și asta e marea mea problemă la îmbrăcăminte: toate mânecile îmi sunt prea scurte. De aceea primul lucru pe care îl fac este să mă uit la pozele în care se vede lungimea mânecilor și dacă mi se pare că ”o idee” sunt prea scurte, e clar că mie nu o să-mi vină deloc. O altă ”problemă” frecventă este raportul torso/picioare, la aceeași înălțime  unele persoane au picioarele chiar și cu 5-6 cm mai lungi decât altele care în schimb au bustul mai lung. Pentru acestea din urmă o bluză care pe manechin arată perfect s-ar putea să le fie prea scurtă deși circumferințele corespund exact măsurilor din tabel. Sunt sigură că fiecare dintre noi își cunoaște prea bine propriul corp astfel încât să fie atent tocmai la aceste detalii care atunci când vine vorba de îmbrăcăminte devin foarte importante.
  2. Materialul nu arată așa cum m-am așteptat. O, da, și de câte ori nu s-a întâmplat să fiu dezamăgită! Pe site hainele arată întotdeauna perfect, materialul cade bine, nu este decolorat, nu a fost niciodată spălat și este perfect călcat. Este foarte important ca întotdeauna, dar întotdeauna să verificați compoziția materialului, lucru care este esențial  și în mod normal toate site-urile care se respectă afișează acest lucru. Cât la sută este viscoză, poliester, in sau bumbac. Atunci când croiala unei haine este destul de  complexă iar prețul pare mai mult decât ok, este mai mult decât probabil că economia s-a făcut la calitatea materialului. S-au tăiat costurile de producție folosind un material ieftin. Dacă vedeți, să zicem, o rochie care arată ca din mătase dar costă 100 de lei este mai mult ca sigur că este din acetat, un material care în mod normal se folosește pentru căptușeli. Din poze nu ai cum să-ți dai seama dar citind paragraful cu compoziția materialului devine evident că o astfel de rochie nu are cum să arate bine în realitate.
  3. Nu am verificat care este modalitatea de returnare, adică așa zisa politică de retur. Nu ezitați să citiți textul în totalitate, de la cap la coadă, chiar și paragrafele scrise cu litere mici, mici. De cele mai multe ori acolo se află multe ”surprize”. Unele firme oferă retur gratuit, altele oferă acest serviciu doar în cazul înlocuirii produsului nesatisfăcător cu un altul și în acest caz curierul vine direct la tine acasă după pachetul pe care vrei să-l trimiți înapoi ceea ce este absolut minunat. De obicei toate informațiile legate de politica de retur se află în partea cea mai de jos a paginii principale a site-ului, așa ca aici. Oricum, ideea este să știi foarte clar la ce să te aștepți dacă produsul comandat nu ți se potrivește și să nu fii stresat că te-ai ales cu ceva pe care nu poți să-l dai înapoi. Când, de exemplu, comand din China îmi asum riscul pentru că nici nu vreau să mă gândesc ce ar însemna să ajung la oficiul vamal și să trimit un pachet înapoi în Asia sau la cât m-ar costa acest lucru. Așa că din China nu comand decât flecuștețe de valori mici.
  4. Nu citesc review-urile lăsate de clienții dinaintea mea. Clar, cel mai mare neajuns atunci când faci cumpărături online este faptul că nu poți vedea produsul cu ochii tăi înainte de a da banii. Prin urmare folosiți-vă de experiența clienților dinaintea voastră și citiți comentariile lăsate de aceștia în secțiunea special dedicată. Din păcate nu toate site-urile au astfel de secțiuni de comentarii. Totuși altele, ca cel de aici, au o astfel de secțiune pentru fiecare produs în parte dar atunci când acestea nu există, e indicat să căutați pe forumuri păreri despre produsele site-ului X sau Y înainte de a vă avânta la cumpărături. S-ar putea să găsiți informații mai mult decât utile, de exemplu eu așa am aflat că un anumit brand de pantofi are un calapod mai mare decât în mod normal și în loc să comand mărimea 39 pe care o port de obicei, am luat 38. Succes deplin 🙂
  5. Cumpăr mai mult ca să nu am costuri de transport. Asta e o capcană în care am căzut și eu de multe ori din dorința de a economisi cei 15 lei cât costă, în marea majoritate a cazurilor, taxele de curierat. N-am plătit 15 lei, în schimb m-am ales cu o haină pe care am dat 50 sau 80 de lei dar pe care nu am purtat-o niciodată pentru că fie nu am avut nevoie, fie nu mi-a plăcut chiar așa de mult. Am luat-o doar de umplutură dintr-o economie prost înțeleasă care s-ar putea numi zgârcenie. Deci dacă văd și vreau un sacou care costă 100 de lei, apăi îl iau doar pe ăla și nimic altceva, chiar dacă plătesc și ceva taxe de transport. Sigur că ideal ar fi să mă ”cuplez” cu vreo prietenă dispusă și ea la cumpărături astfel încât împreună să adunăm valoarea minimă necesară dar dacă nu găsesc, e mai ieftin totuși să cheltuiesc 15 lei pe transport decât să arunc banii pe un obiect care nu mă încântă și care o să zacă pe fundul unui dulap.

        După cum ați observat toate ”sfaturile” mele se bazează pe un singur lucru: citirea cu mare atenție a tot ceea ce este legat de produsul respectiv. Citiți o dată, de două ori  sau chiar de mai multe ori fără să scăpați niciun rând și nicio literă, exact așa cum ne învățau profesorii să facem la examene atunci când primim subiectele. Sau ca să fac o paralelă și mai sugestivă, la fel cum croitorii măsoară de zece ori și taie o singură dată, la fel să faceți și voi: să citiți de zece ori și să dați click pe ”cumpără” o singură dată. shopping online

Share This:

Read More

Fac cu nervii

        Se spune, și nu doar că se spune ci chiar așa e, că limba unui popor evoluează, că este aidoma unui organism care crește și se modifică deoarece cu cat înaintăm în vremurile tehnologiei, cu atât vocabularul nostru se îmbogățește cu noi cuvinte, limba fiind într-un continuu proces de schimbare.

        Despre englezismele care ne-au invadat limba (și care pe mine nu mă deranjează absolut deloc) s-au scris volume întregi. Adevărul e că unele cuvinte s-au împământenit așa de bine încât ne vine mai mult decât firesc să le folosim și cred că deja nu mai supără pe nimeni să acceseze un link, să dea un click sau să se bucure de weekend. E drept că nici sfârșitul de săptămână nu sună rău dar să ridice primul piatra cel care în viața lui n-a spus un merci în loc de mulțumesc 🙂 Pe de altă parte însă mă zgârie la urechi cuvintele care n-au logică fiind fals traduse (și transpuse) în română. La adicătelea eu aș avea nevoie de sprijinul vostru ca să câștig un concurs și nicidecum de suportul vostru. Că suportul e un obiect de care stau agățate rafturile și nicidecum o atitudine. Iar de salvat bani nu știu, zău, cum aș putea că doar nu sunt prinși în vreo capcană. Poate doar să-i economisesc 🙂

        Anyway… ca să fiu cool și în trend, nu despre genul acesta de evoluție a limbii voiam să vorbesc, adică nu despre cuvinte nou apărute ci despre expresii pe care până în urmă cu câțiva ani nu le auzisem niciodată. De exemplu, fac cu nervii. Nu mă întrebați ce anume fac cu ei pentru că sintagma se oprește aici. M-am prins repede că este vorba despre o stare de furie dar credeți-mă că în urmă cu, să zicem 20 de ani, nu știam pe nimeni să vorbească așa și nu pot să spun că e din cauză că m-aș fi învârtit doar prin cercuri elitiste. Pur și simplu nu auzisem expresia nici la București, unde am stat patru ani dar nici în zona Clujului unde îmi duc traiul de câteva generații. Acuma toată lumea face cu nervii. Ba că traficul e aglomerat, ba că nevasta e pisăloagă și soacra dă din gură, ba că a crescut rata la bancă, ba că guvernul face și drege, ba că s-a schimbat programa de bacalaureat pe ultima sută de metri, ba că dracu’, ba că lacu’. Oriunde întorc capul, doar asta aud. Fac cu nervii.

        La început mi s-a părut iritant, apoi amuzant,  iar culmea e că de curând am trecut și eu la nivelul următor. Adică din martor pasiv am devenit membru cu drepturi depline în clubul celor care fac cu nervii și am înțeles exact profunzimea stării de fapt. Am avut niște nervi de îmi venea să bat pe cineva, noroc că nu mi-a ieșit nimeni în cale că faceam moarte de om. Totul a pornit de la o amărâtă de ușă, mai exact ușa de la bucătărie care, în urma inundațiilor repetate ale frigiderului, a ajuns să se strice în partea de jos, s-a umflat și s-a scorojit de nu am mai avut ce face și a trebuit să o schimbăm cu totul. Din afară atât de simplu pare totul, ce mare lucru să schimbi o ușă? O cumperi, o aduci acasă iar meșterul o montează.

        Din prima încercare o montează ca naiba, strâmb, dar la a doua tentativă reușește să o îndrepte cumva, își ia banii frumușel și se duce la casa lui iar pe mine mă lasă cu frumusețe de lucrare, ceva gen ce vedeți mai jos.usa stricata        Că el nu e zidar de meserie, că el doar se ocupă de montaj cu spumă și cu asta, basta. Și de o lună de zile  stau în halul ăsta pentru că nu găsesc pe nimeni, dar pe nimeni care să se apuce de această lucrare de mare ”finețe”. Aș putea jura că toți zidarii au plecat în Spania. Sâmbătă m-am sculat cu fața la cearceaf și când mă îndreptam spre bucătărie după binecuvântata cafea, am dat (din nou) cu ochii de spărtura din perete. Ei, în momentul acela i-am înțeles până în rărunchi și pe pielea mea pe toți cei dinainte care au făcut cu nervii dintr-un motiv sau altul. Pe lângă furia care mi-a ridicat tensiunea la 240, m-a apucat un soi de ciudă simțindu-mă ca o incapabilă care nu e în stare de nimic și sub impulsul momentului am luat hotărârea măreață de a repara peretele de una singură.

        Până la urma urmei exact așa arată și o foaie de prăjitură atunci când vrei să întinzi aluatul pe fundul tăvii înainte să o pui la copt, nu întotdeauna iese perfect din prima, nu? Deci, am concluzionat eu, dacă pot să fac o foaie din aluat, pot să repar și un perete, asta fiind cam același lucru doar că la altă scară. Drept urmare și cu avânt revoluționar m-am pornit să cumpăr mortar pentru zidarie gândindu-mă că oi găsi eu ceva tutoriale pe YouTube care să-mi arate cum să fac să întind maglavaisul. Numai că planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. În magazin, cât vedeai cu ochii numai saci și săculeți, pungi și punguțe cu toate sortimentele de ciment, mortar, var, gips și alte prafuri de origine necunoscută mie. Habar n-aveam ce să iau iar băiatul de acolo (sales assistant-ul cum ar veni) când a auzit ce intenții mărețe am, a zis că pentru ușă îmi trebuie neapărat niște buiandrugi porotherm. Să mori tu??! m-am gândit în sinea mea că mă ia la mișto și că inventează cuvinte doar ca să vadă cum reacționez. Se pare însă că m-am înșelat un pic, am verificat pe dex online și buiandrugul ăsta chiar există fiind un fel de grindă care se așează deasupra pentru a susține materialele ce vor fi adăugate ulterior. Oricum, mi s-a părut muuult prea complicat, m-am dezumflat de tot și am lăsat-o baltă cu construcțiile.

        Deci n-am făcut nicio brânză, n-am rezolvat nimic iar casa arată în continuare în același hal. Din fericire nervii mi-au trecut dar acum simt că mă apropii cu pași repezi de o depresie serioasă. Ce să fac? Please, help!

Share This:

Read More

Taina din Barcelona

        Sprijinită într-un cot, leneveam pe cearceaful jumătate plin de nisip în timp ce  priveam toropită printre gene cerul de un albastru ucigător pe care nu cădea nicio umbră. Luminile scăpate din cuptorul zilei ce se apropia de sfârșit se desprindeau una câte una trecând de pe nisipul dogorât înspre marginea mării și deși încă soarele strălucea dominator, în fața lui apăruse o urmă de lună care creștea ca un fagure de miere într-un stup. Plaja era aproape pustie, agitația din timpul zilei dispăruse complet iar zumzetul continuu specific zonelor aglomerate fusese înlocuit de ritmul cadențat al valurilor șerpuitoare care se spărgeau anemic de țărmul acoperit de cochilii ciobite de scoici. Eram, în sfârșit, în vacanța pe care o așteptasem toată iarna. Liniștită, absolut calmă și netulburată, senină și eliberată de noțiunea timpului priveam departe la micuțele ambarcațiuni care se legănau în zare și nu mă gândeam la nimic. La câțiva pași de mine Silvia încerca zadarnic să prindă valurile în pumnișori în timp ce bunicu-său o supraveghea tandru susținând-o din când în când, atunci când forța apei ar fi putut să o răstoarne de pe picioarele fragile și încă nesigure. plaja barcelona

        Chiar dacă nu le vedeam chipurile, simțeam firele care ne leagă inimă lângă inimă, mă simțeam în siguranță și nu voiam să pierd nicio clipă din timpul nostru împreună. Eram acolo cu ai mei la mii de kilometri de casă și mă topeam de drag și dor  iar dintr-odată am avut o revelație care cu greu poate fi prinsă în cuvinte. Vârstele se amestecau uitându-mă la copila de care mă despărțeau două generații și, în sfârșit, după ani de căutări, îmi vedeam rostul în lumea asta mare. Simțeam că gândurile și trăirile mele nu au fost în deșert aruncate și realizam că de acum înainte voi fi prinsă în nemărginirea lumii încă o dată și încă o dată, de o mie de ori chiar și atunci când nu va mai fi niciun strop din mine. Știam că voi dăinui într-o formă sau alta chiar și atunci când nu voi mai fi în joc și nici în ordinea divină a universului. Mă gândeam la copilăria mea îndepărtată și nu-mi mai aminteam care au fost lucrurile mici și care au fost lucrurile mari, nu mai contau porțile care mi s-au deschis și nici cele care au rămas zăvorâte pentru totdeauna. Alunecam în amintiri și drumurile care mă alungaseră se ștergeau treptat în deșertăciunea lor… Am rămas atunci pe nisip până la apusul soarelui cuprinsă de o incredibilă stare de liniște și împăcare cu mine însămi. Cumva îmi găsisem rostul în univers.

        Dacă m-ar întreba cineva care este cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele, cu siguranță imaginea acelei după-amieze petrecută pe plaja Barcelonei mi-ar veni prima dată în minte. Poate și pentru faptul că este o amintire relativ recentă, n-a trecut decât o vară de atunci, poate și pentru faptul că gândurile, experiențele și senzațiile au început să se stratifice fără vârtejuri și fără tumult, simplu și cuminte, lăsând la o parte cursele de anduranță cu care odinioară obișnuiam să străbat lumea în dorința acerbă de a nu pierde nicio picătură din culoarea locală. Vacanța noastră iberică fusese altfel.

        Sigur că și de această dată mi-au plăcut enorm plimbările la ceas de seară pe faleză şi în port și evident că am rămas mută de uimire în fața Sagradei Familia sau a  spectacolului de la fântânile magice. Sigur că m-am întors în timp pe străduțele din Barri Gotic, m-am înfiorat auzind bătăile ceasurilor de la catedralele medievale, m-am entuziasmat la acvariul imens  și am admirat panorama de pe Montjuic la fel cum am savurat aglomerația din Mercat de La Boqueria, cumpărăturile de pe La Rambla sau plimbarea cu vaporaşul şi telefericul. Mi-a plăcut tot, tot, tot și am învăţat mai multe despre Spania decât în toţi anii de şcoală dar senzația de fericire pură care m-a invadat în fața valurilor molcome ale Mediteranei spărgându-se în picuri de pace pe bolta cerului nu se regăsește în niciunul din ghidurile turistice  pe care cu conștiinciozitate le adun înaintea oricărei călătorii. Știu că într-o bună zi o să mă reîntorc la Barcelona căutându-mi starea de atunci și sunt sigură că mă voi regăsi în tot și în toate. barcelona port

        Trecând de la metafore la detalii logistice, o să fie mult mai simplu decât prima dată, ca întotdeauna o cărare bătătorită fiind mai ușor de străbătut. Documentarea nu o să-mi mai ia prea mult timp și o să știu de la început la ce să mă aștept din multe puncte de vedere. Nu o să mai repet greșeala de anul trecut când am rezervat întâi cazarea și abia apoi am început să caut bilete de avion. Ca să vezi ghinion, pe toate companiile low cost  pe care mă bazasem prețurile erau incredibil de mari în zilele în care ar fi trebuit să zburăm. Nu mai țin minte exact datele plecării și ale sosirii dar era ceva de genul miercuri (ziua în care plecam) biletele erau 300 de euro și cu o zi înainte, deci marți, erau 180. Iar joia 170. Pfff! De ce n-am luat cazare începând de marți sau de joi? Răspunsul mi l-am dat singură: pentru că m-am grăbit ca fata mare la măritat. Am tocit atunci vreo săptămână site-urile de la  Wizz, Blueair și Ryanair până ce m-a apucat disperarea și pe când era să renunț și cu mâna tremurândă să scot cardul și să plătesc cât o fi, Cristina fiică-mea, m-a întrebat dacă m-am uitat pe momondo. Nici măcar nu auzisem de momondo. Ştiu, ştiu, pare incredibil dar după ce ani de zile am fost amorezată de Wizz cu care am călătorit la preţuri de dumping, mi se părea o trădare să caut oferte în curţile altora. Cine s-ar fi gândit că Tarom, o companie de linie, ar putea avea tarife mai mici decât orice companie low cost? Nici prin cap nu mi-a trecut să mă uit pe site-ul lor. Dar mi-au deschis alții ochii și până la urmă am călătorit atunci în condiții excelente cu Tarom-ul cu bilete cumpărate prin intermediul momondo. Omul cât trăiește-nvață asta bineînțeles dacă are mintea deschisă și nu se încăpățânează să le știe și să le facă pe toate de unul singur. avion

         În final vacanța a fost o reușită de proporții și cred că aș putea vorbi la nesfârșit despre Barcelona. De fapt am și făcut-o pe YouTube iar dacă vreți să vedeți unde am stat, intrați pe filmulețul de aici. Dacă sunteți curioși cam ce am mâncat pe acolo, intrați dincoace.

        Ați fi însă de o mie de ori mai câștigați dacă în loc să vă uitați la filmele mele ați destăinui într-un comentariu la acest articol cea mai frumoasă amintire a voastră dintr-o călătorie. De ce spun ”mai câștigați”? pentru că poveștile cele mai frumoase, inspiraționale, inedite sau amuzante vor fi premiate cu un city-break de 500 de euro sau unul dintre cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 euro fiecare de către cei de la momondoIar pentru asta tot ceea ce aveți de făcut este să scrieți câteva fraze despre ceva drag sufletului vostru până vineri, 16 martie 2018. Călătoria nu trebuie să se fi petrecut neapărat la Polul Nord, în Australia sau în vreo altă destinație exotică, putea să se fi întâmplat la o pensiune din Apuseni, în tabăra de pionieri de la Năvodari sau în excursia de la Slănic Moldova. Și nu, nu e cu tragere la sorți!

24.03.2018 Later edit – premiile oferite de momondo:

Premiul pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii”: Andreea Tomescu – https://mihaelaroxana.ro/2018/03/08/cheia-spre-libertate/…

Cele 5 vouchere de călătorie, în valoare de 50 euro fiecare:

1. Natalia Stefanita – https://familiahaihui.ro/…/cea-mai-frumoasa-amintire-din-…/…
2. Lavinia Nita – https://berbececristian.wordpress.com/…/inainte-de-cei-20…/…
3. Muntean Bianca – http://florinacordos.ro/2018/03/04/unde-esti-tu-copilarie/…
4. Ileana Crainic – http://ioanaspune.ro/2018/03/taina-din-barcelona.html…
5. dana el dreny – http://www.hai-cu-butterfly.com/aventura-adrenalina-zile-…/…

Felicitari tuturor!

         Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018.

Share This:

Read More

M-am înscris la SuperBlog

        N-aș fi crezut că o să mă înscriu din nou la SuperBlog dar uite că am făcut-o. Competiția, pentru că despre asta este vorba, mi-e dragă de mor și spun cu mâna pe inimă că mi-a adus satisfacții pe care nu bănuiam vreodată că o să le mai simt după ce terminasem de ani de zile cu examenele, cu notele, calificativele și tot ceea ce presupune statutul de învățăcel prin diferite școli. Am dus la capăt trei ediții și, lăsând la o parte modestia, mă mândresc cu locurile obținute și, mai ales, cu evoluția pe care am avut-o de-a lungul timpului. Locul 20 la prima participare, apoi locul 6,  iar la ediția din iarna lui 2015 am fost pe podium. Locul 3! Yeyyy! Nu e ușor să scrii pentru toate probele, nu e ușor să fii finalist, nu e de ici, de colo să-ți vină idei de compunere despre lucruri sau tehnologii despre care nici măcar nu știai că există, nu e ușor să treci de la modă la eficiență energetică, de la călătorii la marketing sau de la cosmetice la proiectare de case.

        Dar nu mă plâng. Am scris pentru că mi-a făcut plăcere și nu pentru că mi-ar fi pus cineva pistolul la tâmplă 🙂 Acum, deși am ratat startul, am văzut că sunt subiecte extraordinar de frumoase (și sponsori pe măsură) așa că… de ce nu? Celelalte 10 motive pentru care m-am înscris din nou în concurs, în continuare valabile, le găsiți aici iar în cazul în care vreți să-mi urați succes, vă mulțumesc în avans 🙂

Share This:

Read More

Mărțișor la -20ºC

        Mărțișorul a venit cu -20ºC, cu zăpadă cât casa și cu o avalanșă de mesaje virtuale pe care am început să le primesc încă de-aseară și cărora nu le-am înțeles pe deplin semnificația: Să-ți intre primăvara-n suflet/ Să-ți dea aripi ca să zbori/ Și în inimă lumină/ Și credință-n viitor. Aș vrea să le mulțumesc celor care s-au gândit la mine dar presupun că aș vorbi în gol. Știu că se practică obiceiul de a trimite tuturor celor din lista de prieteni astfel de mesaje dar, cum nu am primit nicio urare personalizată sau care măcar să înceapă cu Dragă Ioana chiar dacă ar fi urmat un text luat cu copy-paste… nu știu cui aș putea răspunde cu un zâmbet. Oricum, ca să mai îndulcesc puțin nota de sarcasm și pentru că așa e civilizat, le mulțumesc tuturor celor care și-au rupt un minut din timpul de scroll pe Facebook pentru a atașa o poză cu clasicul buchețel de ghiocei. L-am primit în mai mult de  30 de exemplare 🙂temperatura

        Ghiocei adevărați însă n-am primit. Și nici alte flori dar poate o să fac eu azi o tură pe la Lidl și o să-mi iau un buchet de lalele roz sau albe. Până la urmă ziua de 1 martie nu este despre flori ci despre mărțișoare ceea ce este (sau ar trebui) să fie cu totul altceva. Mărțișoarele autentice, legate cu șnurul răsucit din alb și roșu, se poartă prinse în piept și nu sunt de ținut pe masă. Și nici de mâncat, băut sau îmbrăcat. Mărțișoarele nu sunt bani în plic și nici nu înseamnă o poșetă nouă. Sunt mici obiecte de podoabă care au intrat în tradiția noastră ca un simbol al primăverii și al renașterii naturii. Drept urmare potcoavele de plastic lipite pe carton, florile de hârtie care nu se dezlipesc din celofan și fluturașii capsați pe o felicitare  care nu se pot desprinde și agăța pe reverul hainei nu le pot considera mărțișoare tradiționale. Prin eliminare deci, din mulțimea de nimicuri colorate  care mi-au înfrumusețat ziua, pot să spun că am primit doar două mărțișoare. Un trifoi cu patru foi, de fapt o mică și delicată broșă și o pietricică sclipitoare care inițial am crezut că este o căpșunică sau un ghiocel. Colega mea de birou a spus că totuși este o inimioră dar apoi, deliberând împreună pe tema lateralelor ce păreau aripi, am ajuns la concluzia că este o buburuză.

        Cel de-al doilea criteriu, șnurul, a eliminat însă atât buburuza cât și trifoiul de pe lista pretendeților la titlul de mărțișor. Trifoiul nu a avut niciun fel de șnur iar buburuza a avut parte doar de cei doi ciucurași fără niciun centimetru de fir răsucit. Îndeplinea doar parțial condițiile iar criteriul fiind eliminatoriu, a picat testul 🙂martisor

        În concluzie, anul acesta nu am primit niciun mărțișor adevărat, din acelea în care în anii de școală noi fetele ne făceam un titlu de glorie purtându-le pe toate agățate de haine zile în șir. Acum mărțișoarele sunt făcute să rămână în punguța de plastic așa cum au fost luate de pe tarabă iar apoi eventual ținute într-un sertar până la următoarea curățenie când vor fi aruncate la gunoi. Dispar tradițiile, oamenii se schimbă și vedem peste tot că spiritul locurilor nu mai e același. Ceea ce păstrăm este doar o alegere însă de cele mai multe ori ne resemnăm în fața modernizării și a contextului actual. M-ar întrista nespus să știu că peste timp mărțișoarele se vor transforma cu totul în imagini virtuale văzute din spatele unui ecran, în gif-uri și emoticoane, în like-uri sau mesaje pe whatsapp.

        Până atunci însă să păstrăm tonul optimist și să sperăm că în câteva zile va veni totuși primăvara.

Share This:

Read More