usa stricata

Fac cu nervii

        Se spune, și nu doar că se spune ci chiar așa e, că limba unui popor evoluează, că este aidoma unui organism care crește și se modifică deoarece cu cat înaintăm în vremurile tehnologiei, cu atât vocabularul nostru se îmbogățește cu noi cuvinte, limba fiind într-un continuu proces de schimbare.

        Despre englezismele care ne-au invadat limba (și care pe mine nu mă deranjează absolut deloc) s-au scris volume întregi. Adevărul e că unele cuvinte s-au împământenit așa de bine încât ne vine mai mult decât firesc să le folosim și cred că deja nu mai supără pe nimeni să acceseze un link, să dea un click sau să se bucure de weekend. E drept că nici sfârșitul de săptămână nu sună rău dar să ridice primul piatra cel care în viața lui n-a spus un merci în loc de mulțumesc :) Pe de altă parte însă mă zgârie la urechi cuvintele care n-au logică fiind fals traduse (și transpuse) în română. La adicătelea eu aș avea nevoie de sprijinul vostru ca să câștig un concurs și nicidecum de suportul vostru. Că suportul e un obiect de care stau agățate rafturile și nicidecum o atitudine. Iar de salvat bani nu știu, zău, cum aș putea că doar nu sunt prinși în vreo capcană. Poate doar să-i economisesc :)

        Anyway… ca să fiu cool și în trend, nu despre genul acesta de evoluție a limbii voiam să vorbesc, adică nu despre cuvinte nou apărute ci despre expresii pe care până în urmă cu câțiva ani nu le auzisem niciodată. De exemplu, fac cu nervii. Nu mă întrebați ce anume fac cu ei pentru că sintagma se oprește aici. M-am prins repede că este vorba despre o stare de furie dar credeți-mă că în urmă cu, să zicem 20 de ani, nu știam pe nimeni să vorbească așa și nu pot să spun că e din cauză că m-aș fi învârtit doar prin cercuri elitiste. Pur și simplu nu auzisem expresia nici la București, unde am stat patru ani dar nici în zona Clujului unde îmi duc traiul de câteva generații. Acuma toată lumea face cu nervii. Ba că traficul e aglomerat, ba că nevasta e pisăloagă și soacra dă din gură, ba că a crescut rata la bancă, ba că guvernul face și drege, ba că s-a schimbat programa de bacalaureat pe ultima sută de metri, ba că dracu’, ba că lacu’. Oriunde întorc capul, doar asta aud. Fac cu nervii.

        La început mi s-a părut iritant, apoi amuzant,  iar culmea e că de curând am trecut și eu la nivelul următor. Adică din martor pasiv am devenit membru cu drepturi depline în clubul celor care fac cu nervii și am înțeles exact profunzimea stării de fapt. Am avut niște nervi de îmi venea să bat pe cineva, noroc că nu mi-a ieșit nimeni în cale că faceam moarte de om. Totul a pornit de la o amărâtă de ușă, mai exact ușa de la bucătărie care, în urma inundațiilor repetate ale frigiderului, a ajuns să se strice în partea de jos, s-a umflat și s-a scorojit de nu am mai avut ce face și a trebuit să o schimbăm cu totul. Din afară atât de simplu pare totul, ce mare lucru să schimbi o ușă? O cumperi, o aduci acasă iar meșterul o montează.

        Din prima încercare o montează ca naiba, strâmb, dar la a doua tentativă reușește să o îndrepte cumva, își ia banii frumușel și se duce la casa lui iar pe mine mă lasă cu frumusețe de lucrare, ceva gen ce vedeți mai jos.usa stricata        Că el nu e zidar de meserie, că el doar se ocupă de montaj cu spumă și cu asta, basta. Și de o lună de zile  stau în halul ăsta pentru că nu găsesc pe nimeni, dar pe nimeni care să se apuce de această lucrare de mare ”finețe”. Aș putea jura că toți zidarii au plecat în Spania. Sâmbătă m-am sculat cu fața la cearceaf și când mă îndreptam spre bucătărie după binecuvântata cafea, am dat (din nou) cu ochii de spărtura din perete. Ei, în momentul acela i-am înțeles până în rărunchi și pe pielea mea pe toți cei dinainte care au făcut cu nervii dintr-un motiv sau altul. Pe lângă furia care mi-a ridicat tensiunea la 240, m-a apucat un soi de ciudă simțindu-mă ca o incapabilă care nu e în stare de nimic și sub impulsul momentului am luat hotărârea măreață de a repara peretele de una singură.

        Până la urma urmei exact așa arată și o foaie de prăjitură atunci când vrei să întinzi aluatul pe fundul tăvii înainte să o pui la copt, nu întotdeauna iese perfect din prima, nu? Deci, am concluzionat eu, dacă pot să fac o foaie din aluat, pot să repar și un perete, asta fiind cam același lucru doar că la altă scară. Drept urmare și cu avânt revoluționar m-am pornit să cumpăr mortar pentru zidarie gândindu-mă că oi găsi eu ceva tutoriale pe YouTube care să-mi arate cum să fac să întind maglavaisul. Numai că planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. În magazin, cât vedeai cu ochii numai saci și săculeți, pungi și punguțe cu toate sortimentele de ciment, mortar, var, gips și alte prafuri de origine necunoscută mie. Habar n-aveam ce să iau iar băiatul de acolo (sales assistant-ul cum ar veni) când a auzit ce intenții mărețe am, a zis că pentru ușă îmi trebuie neapărat niște buiandrugi porotherm. Să mori tu??! m-am gândit în sinea mea că mă ia la mișto și că inventează cuvinte doar ca să vadă cum reacționez. Se pare însă că m-am înșelat un pic, am verificat pe dex online și buiandrugul ăsta chiar există fiind un fel de grindă care se așează deasupra pentru a susține materialele ce vor fi adăugate ulterior. Oricum, mi s-a părut muuult prea complicat, m-am dezumflat de tot și am lăsat-o baltă cu construcțiile.

        Deci n-am făcut nicio brânză, n-am rezolvat nimic iar casa arată în continuare în același hal. Din fericire nervii mi-au trecut dar acum simt că mă apropii cu pași repezi de o depresie serioasă. Ce să fac? Please, help!

Share This:

14 păreri despre “Fac cu nervii

  1. Super listă, Geta! Noi am avut un instalator la Cluj, serios, în vîrsta si ungur, care și-a făcut treaba foarte bine si repede, iar apoi ne-a trimis un zugrav la fel de competent ca si el. Păcat ca asta a fost acum 3 ani, iar anul trecut n-am mai dat de instalator. Si păcat ca n-am luat coordonatele zugravului.

  2. :))
    Sa stii ca aici cel mai bun mester pe care l-am avut era un francez get-beget. Si imi mai aduc aminte de unul care ne-a schimbat un geam, tot francez, tot serios. Romani, portughezi… au făcut treaba cam de mântuială. Bine, nu se poate generaliza, dar am impresia ca multi mesteri romani perpetuează si pe unde se duc mediocritatea si merge si asa-ul românesc . Sau sunt altii care vin si se fac zugravi- instalatori, desi n-au nici o experienta, dar stiu ca se castiga bine.

    1. Da, este posibil sa se intample si asta, adica sa isi faca ucenicia prin străinătățuri dar eu cunosc o mulțime de meșteri cu care am colaborat excelent de-a lungul timpului și care acum o duc bine-merci în Spania.

  3. Ma gândeam legat de expresii nou intrate in vocabular, ca in ultimii ani am invatat expresiile ” a pune botul” si a te trage pe fund ( bine, nu chiar fund, ci celălalt cuvînt mai vulgar, folosit în loc). Si cînd cineva a folosit aia cu trasul, ma tot intrebam ce joc o fi jucând copiii de care era vorba, mi-i imaginam prin grădină, tirindu-se pe pe fund ca pe tobogan :) Abia peste citeva luni m-am dumirit ce e cu noua expresie.
    Tot asa expresii noi nu inteleg de ce chelnerii de prin Romania zic ” sa aveti pofta”! Nu era bine pofta buna?
    Plus cuvintele mișto , nasol si gagica: la vremea mea erau date ca exemplu de cuvinte țigănești care NU se folosesc.
    Si tot expresii in ultimii ani am citit in citeva locuri despre diversi care plangeau cu lacrimi de crocodil, in sensul ca plangeau de numa’, cand de fapt expresia e pentru a te preface ca plângi.

    1. Asta cu ”sa aveti pofta” ma zgarie la urechi, nu stiu de unde a pornit dar nu sună deloc românește.
      Sunt multe cuvinte țigănești care au intrat in vocabularul curent si intr-adevăr mai demult erau considerate apartinand unui limbaj de argou desi ele, în sine, sunt cuvinte absolut normale doar că aparțin unei alte limbi.
      ”Mișto” folosesc si eu cateodata desi nu e prea frumos, recunosc :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *