canapea

Incompetența de la mic la mare. Sau de la A la Z

        De multă vreme (adică nu chiar așa de multă, vreo lună să tot fie) vreau să scriu despre o campanie mincinoasă organizată de o firmă mare, serioasă, o firmă ce are vânzări în 75 de țări și de care cu siguranță ați auzit și voi pentru că produsele sale, mai exact untul, se găsesc în toate supermarketurile. Despre Lurpak e vorba, o companie daneză care s-a înființat în urmă cu mai bine de o sută de ani și care de atunci nu face altceva decât să crească și să se dezvolte. Probabil că nici nu este foarte greu acest lucru având în vedere că ceea ce produce este de o calitate excelentă, un unt gustos, cremos, cu culoarea aia naturală cum numai untul adevărat o are, ce mai, un unt apreciat de orice client și care a cucerit rând pe rând noi teritorii. Și uite-așa Lurpak a ajuns și în țărișoara noastră. Dar având în vedere concurența acerbă din orice domeniu, oricât de bune ar fi produsele sau serviciile unui brand, tot are nevoie de publicitate pentru a ieși în față și a se face remarcat.

        Iar Lurpak a urmat exact pașii pe care îi face orice companie care stă în rândul lumii și și-a deschis pagină pe Facebook (@LurpakRomania) și cont pe Instagram (lurpakro). Sunt follower pe ambele profile pentru că, v-am spus, îmi plac foarte mult produsele lor chiar dacă sunt cam scumpicele. Dar ca să-i urmăresc, nu costă nimic. Astfel am aflat de un mic concurs organizat pe Instagram cu scopul de a crește numărul de fani, concurs în care trebuia să postezi o rețetă preparată de tine în care să apară și poza unei cutii de Lurpak Lighter (un fel de margarină de-a lor foarte, foarte bună).

        Premiile erau, aș putea spune ”simbolice” și mai degrabă le-aș numi articole promoționale, adică 100 de cuțite de unt, 20 de șorțuri de bucătărie și 3 seturi de cuțite profesionale. Caca-maca., practic ceva aproape fără valoare.  Nu aveam nevoie de niciun cuțit și cu atât mai mult de un șorț pe care să-l mut dintr-un loc în altul dar cu toate astea am citit regulamentul concursului și m-am înscris. De drag. Printre altele, regulamentul prevedea până și ora la care vor fi afișate rezultatele! Mi-aduc aminte că m-am gândit atunci,  măi, se vede că sunt danezi și au corectitudinea și precizia în sânge dacă dau până și ora la care anunță câștigătorii! Mi-a scăpat însă un mic amănunt. Lurpak nu era chiar Lurpak ci mai avea o codiță, un ro mic și nevinovat adăugat la sfârșit, nu știu dacă motiv de mândrie națională sau nu care cumva să uităm că s-ar putea să existe derapaje de la ceea ce înseamnă corectitudine. Acum după ce m-am lămurit cum au stat treburile cu ”concursul” știu sigur că e vorba de varianta b.

        Unu la mână, anunțarea câștigătorilor s-a făcut după vreo trei zile față de data anunțată inițial și, doi la mână, premiile s-au împuținat brusc. A apărut o listă cu 20 de câștigători. Nu scria ce au câștigat, erau doar felicitați. Sau nu? Parcă totuși, nu. Fiind 20, am dedus că ăștia ar trebui să fie fericiții cu șorțurile :) Printre ei era și Cristina mea care  a întrebat ce anume a câștigat dar așa cum ați răspuns voi, la fel au răspuns și cei care se ocupă de social media la Lurpak. Adică nimic. Tot nimic mi-au răspuns și mie când am întrebat unde sunt restul câștigătorilor. Au trecut trei săptămâni de atunci și încă aștept precum Penelopa deși intuiția sau, mai degrabă, experiența românismelor îmi spune s-o las baltă. Regulamentul a dispărut și cuțitele la fel. A rămas doar contul de Instagram care merge mai departe cu, probabil, același ”specialist” în social media. Unu’ care ia bani pentru treaba asta. Ia bani pentru că răspunde urmăritorilor, adică potențialilor clienți, pentru că ține legătura cu ei, pentru că le zâmbește virtual și pentru că cei de la firma mamă probabil habar n-au ce incompetent și-au instalat în funcție.

        Nu e vorba de premii, nu e vorba de un cuțit de doi lei ci e mult mai mult de atât. Poate dacă ar fi fost vorba de un premiu substanțial, ar fi fost mai multe voci care s-ar fi făcut auzite, poate s-ar fi scandalizat lumea și ar fi ieșit un pic de circ dar așa, pentru un cuțit, dai din mână a lehamite și mergi mai departe. E vorba de principii și e vorba de profesionalism care, în cazul acesta, lipsește cu desăvârșire și rămâne doar indolența și nepăsarea crasă. Este definiția clară a incompetenței unui angajat care stă pe Instagram frecând menta.lurpak insta

        Acesta este un exemplu mic și neînsemnat dar faptele astea mărunte și aparent lipsite de importanță se adună unele lângă altele și împreună devin o forță exact ca un bulgăre de zăpadă care o ia la vale. Azi un incompetent pe Insta, mâine un funcționar la poștă, apoi un plictisit la un call center, o vânzătoare isterică, un instalator care face treaba de mântuială și un profesot care ia nota 2,7 la examenul de titularizare. Și apoi ne mai mirăm că Veorica, aflată în sesiune parlamentală, nu e în stare nici măcar să citească corect, dapăi să înțelegă discursurile scrise de consilierii săi.

        Zilele trecute citeam pe HotNews că Ministerul Educației a dat-o în bară cu manualul de geografie pentru clasa a VI-a, manual aprobat de Editura Didactică și Pedagogică. În manualul nou apărut Turnu Măgurele este greșit poziționat pe hartă, în locul Drobetei-Turnu Severin.  Marea Moartă este plasată greșit, în loc de Marea Roșie. Harta politică a lumii nu reprezintă Sudanul de Sud, deși a devenit țară independentă din 2011… dar, stai așa, pe cine naiba interesează dacă sudanezii sunt independenți sau nu? sau unde se află Marea Moartă? ce, parcă americanii știu unde este România? Lasă că merge și așa, ca să ajungi cineva în Ro, nu îți trebuie multă școală. Ba aș spune că dimpotrivă. Ideea este că (din nou!) cei care au gândit cartea nu sunt (poate) dintre cei mai competenți în domeniu, ca să nu mai spun de reprezentantul mediului universitar specializat în geografie care a dat aviz științific favorabil. Ăștia suntem, cu ăștia defilăm.

        Ce-i drept, și jurnaliștii de la HotNews sar cu gura pe Minister dar oare au verificat informația conform căreia s-ar fi tipărit 1.600.000 (un milion șase sute de mii!!) de exemplare din acest manual? că așa s-au hazardat cu informațiile pe site-ul lor. Sunt oare atâția copii de 12 ani? mai mult de un milion jumate’?? Extrapolând, asta ar însemna că în școlile generale ar fi aproape 13 milioane de elevi. C’mon… E aberant dar cine știe, poate cartea era parțial destinată exportului.

        Voiam să închei aici dar mi-a zgâriat urechea ceva și o singură chestie vă mai spun înainte să mă opresc cu exemplele. Merge radioul (Europa FM) și rulează spotul acela cu băutul de lichide, îl știe toată țara că deja a intrat în folclor: pentru o viață sănătoasă consumați zilnic cel puțin doi litri de lichide. Serios?? Ce să înțeleg prin lichide? băuturi carbogazoase cu o tonă de zahăr? sau bere? că și berea e tot lichid. Să vezi ce sănătoasă aș fi după doi litri de bere pe zi, într-o lună aș da în alcoolism. Dar hai să zicem că lumea se prinde că alcoolul nu e sănătos și nu trebuie băut în cantitate de doi litri pe zi, dar poate sunt unii care sunt convinși că e ok să bea suc. 2 litri de suc pe zi, de luni până duminică. Cola și Fanta. Dacă așa zice la radio… lichide, frate, li-chi-de. Păi treabă e asta? campanie de informare formată dintr-o frază, o singură frază, și aia scrisă aiurea… Cine a gândit-o? vreo somitate în materie de nutriție? Vreun competent absolvent de două facultăți și trei masterate? Era greu de spus pentru o viață sănătoasă consumați zilnic cel puțin doi litri de APĂ? 

Share This:

12 păreri despre “Incompetența de la mic la mare. Sau de la A la Z

  1. dar esti pornita rau :)
    insa iti dau dreptate si stiu bine ca asa este. am participat si urmarit si eu niste concursuri online, pe pagini de companii sau edituri. nu sunt mare amatoare de concursuri online dar ba era ceva ptr copil, ba o carte, din astea. aceeasi nepasare si lipsa de reactie m-a frapat si pe mine, de am ajuns ca atunci cand primesc un raspuns pe pagina unei firme sa raman uimita si sa multumesc pentru promptitudine, desi stiu ca asa ar trebui sa fie de fapt.
    cat despre manuale si scoala…. daca ar sti stimabilii din ministere ce gandesc cu adevarat elevii despre maculatura lor, chiar si cei de varsta lui dante, de nici 10 ani, si cat de isteti si cat de informati sunt copiii astia… si ar lua maculatura si i0ar da foc. pacat, mare pacat. distrug efectiv curiozitatea si dorinta copiilor de a invata. dante abia asteapta sa invețe istorie. mi e groaza de pe acum de ce se va lovi.

    1. Manualele noastre sunt sub orice critica, nu mai progresam deloc. Sa vezi ce manuale faine sunt in Anglia, totul e sub forma de poveste si nimeni nu e obligat sa invete ani de domnie pe de rost. Sau inaltimi de munti!

      1. Adevarat, am avut ocazia sa fac homeschooling 4 ani cu fiul meu, inscris la o scoala din USA…a facut scoala de placerea manualelor :) si eu la fel…le pastram acolo la rang de onoare in biblioteca…

          1. Uneori chiar e cazul sa faci, slava Domnului ca exista hs! Dar am trei copii, doar la unul a fost strict nevoie…Eu am avut o experienta extraordinara, oricand as mai face…

  2. Prin acest articol mi se confirma ca intuitia mea legata de neseriozitatea concursurilor de genul a fost buna….
    Cat despre manuale…majoritatea sunt degeaba, observ la ai mei(elevi silitori)ca efectiv nu le trebuie, ori invata din caiet/clasa daca au un profesor responsabil sa le predea, ori au ceva culegeri….
    Dar la reclama cu lichidele parca schimbasera nu? Eu nu urmaresc TV iar radio ascult f rar, dar am auzit ca in urma sesizarilor, au inlocuit lichidele cu apa…poate nu am auzit bine… 😊

  3. Din pacate iti dau dreptate mai mult decat pot spune in cuvinte. Am si eu un exemplu cumva in aceeasi nota. Nu mai locuiesc in Romania de 4 ani si as putea sa scriu drame in sapte acte despre cum e sa ai de-a face cu ambasada sau consulatul. Exemplul cel mai recent e insa cel care m-a deznadajduit si mai tare (desi competitia este acerba). Cu ocazia implinirii unui an de la tragicul atentat din Barcelona, Ambasada Romaniei in Spania posteaza o platitudine pe care o incheie cu emotionantul „suntem alaturi de toate familiile victimelor, dar mai ales alaturi de familiile romanilor decedati in acest atentat”. Am pus ghilimele, dar e citat aproximativ, postarea a disparut, asta era ideea. Din fericire, insa, nu au existat victime mortale din Romania. Mi s-a parut totusi o greseala destul de serioasa, ba chiar cu potential de a rani sau ingrijora persoane, astfel ca le-am scris un scurt comentariu spunandu-le ca au gresit si sa incercam sa fim coerenti macar in aceste zile. Ce au facut? Mi-au sters comentariul, nici vorba de multumesc, du-te naibii macar, am gresit. Nimic! Au sters comentariul, au corectat postarea, adio si la gara! Le-am scris un mesaj privat in care ii intrebam daca totusi e ok sa imi stearga comentariul fara un minim multumesc. Nimic, nici pana acum nu au binevoit sa raspunda. Stiu ca poate par exagerata, uite ce comentariu lung am scris pentru ceva ce poate parea o prostie, dar arata exact 3 probleme esentiale pentru noi toti: lipsa de bun-simt, superficialitate si neasumare. Extrem de trist!

    Imi pare rau ca imi fac debutul aici cu aceasta compunere. Te-am descoperit intamplator acum cateva luni si te citesc cu mare drag! Ti-am citit postarile mai vechi si imi placeau cele cu 7 verbe pentru 7 zile (7 cred ca sunt :) ), am incercat si eu sa fac exercitiul acesta pentru mine, in propriul jurnal, si nu e deloc simplu. :)

    1. Ceea ce spui (ca ti-a fost sters comentariul) indica nu doar neprofesionalism dar si lipsa de educatie. Oricum ceea ce se intampla pe la consulatele/ ambasadele romanesti din strainatate este absolut inimaginabil, sa te fereasca sfantu sa ai nevoie de ceva de pe acolo :( Am auzit povesti de groaza si n-am nicio indoiala ca sunt perfect adevarate. Eu am incercat doar o singura data sa sun si dupa ce m-am chinuit doua ore, am renuntat.
      Iti multumesc ca ma citesti si poate că o sa reincep ciclul cu 7 verbe pentru 7 zile, sincer am uitat complet de articolele alea :)

  4. Eu nu as participa la concursuri cu premii caca-maca, de cand am citit cartea zero-dechets nu imi aduc in casa lucruri de nimic pe motiv ca sunt gratis, asa cum nu iau de la hotel papucii lor de casa, pixuri sau prostioare de-astea. Apoi numarul mare de concurenti ii incurajeaza sa organizeze si pe viitor concursuri care ofera prostii.
    Iar despre concursuri am invatat cand am venit in Franta, de la francezii blazati de ele. Eu eram f doritoare sa particip. Majoritatea is facute sa gaseasca fraierul care le creste lor vizibilitatea si vanzarile. Ar fi prea lung sa povestesc aici cum am aflat pe pielea mea ca n-are rost sa imi pierd timpul si energia cu asa ceva.
    Cat despre incompetenta, am auzit povesti de groaza despre consulatul de aici, noroc ca nu am avut de-a face cu ei. Cel mai recent pasaport ( deja expirat, dar altul nu imi mai fac) l-am facut in Romania, ca sa evit situatii de-astea.
    Dar aud si aici f des povesti aberante, iar daca ar fi să-i ascult pe francezii mei de colegi, lucrurile nu merg deloc cum ar trebui. Vin in contact cu oameni care se plang, pe buna dreptate, de niste situatii kafkaiene… Plus ca in ultima vreme am avut de rezolvat multe chestii birocratice si cu ocazia asta am dat peste o gramada de incompetenti :(

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *