Rezoluții pentru 2019

        Sfârșitul de an bate la ușă și, deci, a venit vremea pentru noile rezoluții. Cele pentru 2019, adică. De mult nu m-am mai simțit atât de în vervă și atât de dornică de a face de toate. Am o mulțime de proiecte în cap și atâtea idei la dospit încât nu știu cum o să le fac față însă faptul că mi se învârt toate rotițele ca într-un perpetuum mobile îmi dă o energie pe care cu greu reușesc să mi-o stăpânesc. Eu zic că asta e ceva de bine iar  faptul că am ajuns la vârsta asta și nu mă simt deloc obosită mă face să mă uit cu admirație în oglindă și gândul că am idei și soluții pentru aproape orice îmi dă aripi. Sănătate doar să am și o să le duc la capăt pe toate.

        Avântul de care vă spun nu m-a cuprins așa dintr-odată lovindu-mă brusc în ziua de Crăciun ci a venit oarecum treptat în ultimele luni când am văzut că rezultatele muncii mele din ultimii ani s-au transformat în mici succese concretizate în cifre și propuneri de colaborare în social media în care mă tot învârt și de care nu mă pot dezlipi nicicum. Și care, recunoasc, îmi place la nebunie.

        Având însă atât de multe idei și pentru că uneori încep o sută de lucruri fără să le pot cuprinde apoi pe toate, simt că este absolut necesar să devin mai organizată și deci mai eficientă. Agendă în care să-mi notez ce am de făcut am avut de când mă știu și la viața mea am scris sute de liste, unele pentru propria inspirație, altele cu lucruri de făcut, altele doar banale liste de cumpărături. E adevărat că listele sunt un mare ajutor însă acum simt că am nevoie de mai mult și, mai exact, e musai să-mi deschid un productivity planner. L-aș putea și cumpăra dar nu văd de ce aș da 25 de dolari pe ceva pretipărit când, la fel de bine, (dacă nu chiar mai frumos) l-aș putea scrie eu cu mâna mea.

        Nu știu dacă acest planner a fost sau nu inventat de Alex Ikonn dar eu l-am văzut prima dată la el (pe YouTube, evident) iar  metoda lui de a-ți planifica obiectivele în cadrul unei zile mi s-a părut genială. Ideea pe care se bazează este că, pentru a fi cu adevărat eficient,  într-o zi obișnuită nu trebuie să îți propui decât maxim 5 sarcini de realizat (ideal ar fi 3 dar în orice caz nu mai mult de 5). Planificarea săptămânală are, de asemenea, 5 obiective principale de dus la capăt (câte unul pentru fiecare zi). Următoarele 5 vor fi secundare iar următoarele vor avea o și mai mică importanță. Dacă la sfârșitul săptămânii cele 5 obiective principale vor fi îndeplinite, satisfacția e garantată iar dacă și o parte din obiectivele secundare au fost finalizate, cu atât mai mult.

        Similar se procedează și în cadrul unei zile adică se stabilește cea mai importantă sarcină a zilei. Diferența față de un to-do list obișnuit este că acolo nu există o prioritizare și, chiar dacă din 7 sau 8 obiective la sfârșitul zilei ai bifat 5 s-ar putea să nu fi la fel de mulțumit ca și atunci când ai realizat doar un singur task dar acela e fost cel mai important. Ideea este să te concentrezi și să le iei în ordinea importanței. O altă idee de creștere a eficienței pe care intenționez să o preiau este tehnica pomodoro (inventată de Francesco Cirillo) care spune că eficiența maximă este atunci când lucrezi în calupuri de câte 25 de minute fără să te întrerupi sub nicio formă și după fiecare 25 de minute iei o mică pauză de 5. Sunt curioasă cum o să funcționeze la mine pentru că va trebui să-mi închid telefonul dar oricum vreau să aplic metoda asta atât pentru proiectele mele personale cât și la serviciu mai ales că văd că toată lumea se pare că îmbrățișează această idee. Legat de job am constatat că mă simt mult mai confortabil atunci când nu trebuie să îmi mai bat capul coordonând echipe așa cum am făcut-o ani de zile. Pentru mine viața este mult mai simplă așa mai ales că munca în echipă este un concept care pentru mine a însemnat de cele mai multe ori asumarea unor sarcini suplimentare și nicidecum delegara acestora așa că sfaturile ca cele de aici mă lasă rece.

        Asta ar fi deci prima rezoluție pentru 2019: un productivity planner pe care să-l țin la zi. Apoi, a doua ca importanță, să renunț la a mai cumpăra haine. Nu cred că va fi foarte greu mai ales că am făcut deja primii pași în această direcție și de trei luni nici măcar nu m-am mai uitat ce este prin magazine, nici online, nici în mall-uri iar când văd că, după ce am donat jumătate din conținutul dulapurilor, hainele rămase se așează frumos și ordonat pe umerașe fără haosul cu care eram obișnuită, parcă mai bucuroasă sunt cu această decizie. Iar pe locul trei ar fi niscaiva sport. În afară de faptul că umblu mult pe jos și în majoritatea zilelor reușesc să-mi fac norma de zece mii de pași, altă mișcare nu fac. Nu mi-a plăcut sportul niciodată și nu m-a atras decât dansul dar acela nu se poate numi sport… Nu o să mă înscriu la nicio sală, asta e clar, dar poate ceva exerciții pe covorul din sufragerie tot o să mă apuc să fac. Și o să mă opresc la aceste trei obiective, să nu fie prea multe ca să știu că le pot duce la îndeplinire.

         Pentru voi care este prima și cea mai importantă rezoluție de dus la îndeplinire pentru 2019?agenda

Share This:

28 păreri despre “Rezoluții pentru 2019

  1. Un an nou cu succese in tot ceea ce-ti propui! 🙂
    Nu am o lista, un tel to-do. Traiesc de pe o zi pe alta si ma bucur de fiecare clipa. 🙂

  2. Mărturisesc că nu fac și nu-mi plac planificările și to do list. Nici măcar la cumpărături, deși știu că ar fi util. Pentru că mi se par constrângeri. Sau cel puțin nu le numesc așa, deși ca orice om am câte ceva ce „îmi pun în cap” să fac. Vezi, și modul de a numi acel ceva, e diferit. Îmi pun în cap, dacă iese, bine, dacă nu, nu.
    Aia cu productivity deja mă sperie, 😉

  3. Iti doresc sa realizezi tot ce ți-ai propus!
    Eu nu am rezolutii, nici liste (in afara meniului de Sarbatori si a cumparaturilor). Planul cu ce sa faci in timpul zilei mi s-a parut o idee faina si l-am aplicat (cu succes!) timp de o zi, dar nu-i de mine.

  4. Ideea de program ma sperie, intodeauna mi-am dorit sa fac ce vreau nu ce trebuie :))) nu mi-a iesit prea bine dar na, nu am abandonat ideea. Fac liste de cumparaturi si cu carti de citit, de altfel de liste nu vreau sa aud. Planurile de obicei le da ceva peste cap asa ca nu mai fac planuri pe termen lung, recunosc ca nu sunt o persoana organizata dar ma simt foarte bine asa. Niciodata nu am facut rezolutii de anul nou, nici recapitulari nici evaluari, dar am toata stima pentru cei care le fac si reusesc sa se tina de ele. Iti doresc sa iti iasa toate planurile si sa ti se indeplineasca toate dorintele!

  5. Ce-mi place că nimeni pe aici nu are rezoluții! 😀 Sunt de acord cu ei, simpla idee de rezoluție mă face să fac o revoluție :)) (internă). La mulți ani, să fie anul după gând, planificat ori ba! 🙂

  6. Eu nu am liste anuale, dar am zilnice, pe care le gasesc foarte utile si fara de care ar trece zilele intr-un fel de haos. Si am trei task-uri care nu variaza: invatat franceza un sfert de ora / zi, fac o plimbare de 20 de min. si citesc minim 50 de pagini dintr-o carte. De acum mi-au intrat in reflex, asa ca de multe ori nu le mai pomenesc pe lista zilnica.
    In ce priveste sarcinile care nu-mi plac, aplic metoda 15 min. lucru fara intrerupere, 15 min. pauza (dar am crezut ca eu am inventat-o, haha..) si pt. mine functioneaza perfect.

    1. Propunerea ta cu 15 min lucru, 15 pauza se pare ca e mai buna decat cea cu 5 min pauza 🙂 Cred ca o sa o aplic si eu. La multi ani!

  7. Eu sunt adepta rezolutiilor in ultimii 8 ani-10 ani. Anul asta le am bifat pe toate.
    Incercasem pana acum dar nu m a prins. Voi prelua ideea ta.
    Pe anul asta as avea deocamdat 2 rezolutii principale: spor de 3 ori pe saptamana, am facut asta dupa primul copil timp de un am jumate, am aratat mai bine la 30 de ani decat la 20, dar dupa al doilea copil nu am.reusit sa ma mai ambitionez. Am facut miscare pana ce am ajuns la kg dinainte de sarcina dupa care sporadic, iar a doua rezolutie ar fi sa ma apuc de ore de germana, ador limba asta.
    La o a treia ma gandesc. 🙂
    Am.nou fericit iti doresc.

    1. Si me mi-ar place sa stiu germana si într-o vreme imi luam cursuri assimil de la biblioteca, dar renuntam dupa cateva lectii. Mi se pare o limbă f grea. Acum ne punem in masina cursuri de cate ori mergem spre Germania si incerc la fiecare vacanta sa imi imbogatesc vocabularul (la capitolul mancare stiu cam orice, la restaurant deci inteleg bine, comand si stiu sa raspund la intrebari ). Si am hotarat ca asta e ritmul meu, degeaba cursuri pe care nu le fac.
      Rezolutiile astea mici ( sport, cursuri etc) nu trebuie sa le iau la inceput de an, e bine oricând.
      Iar pentru cele mari, care intră la capitolul visuri, am constatat ca nu trebuie sa ma indarjesc, ci ca vin ele singure (sau aproape) cand e vremea lor.

  8. Acum cativa ani buni am descoperit eu listele si cat de mult ma ajuta sa fac tot ce trebuie(nu e neaparat de speriat cand faci cu drag ce ti-ai asumat) cand sunt trei mititei care depind de mine, si cata liniste aduc existenta lor asa incat sa nu uit nimic din ce este important si urgent sau de cumparat… am devenit si mai eficienta si parca si mai odihnita, mai dispusa sa acord atentie la toate solicitarile copiilor si se vad si roadele!
    Acum ca au crescut, listele au ramas si imi sunt bune si nu vreau sa renunt la ele orice ar fi, nu ma simt constransa de ele, dimpotriva!! Imi dau aripi si mereu imbunatatesc asa ca ma bucur sa aflu de la tine ca se poate si mai mult!
    An nou fericit si entuziasmul de care ne povestesti sa te tina toata viata!

  9. La multi ani!
    Eu nu faceam rezolutii pana mi-am dat seama ca eu chiar functionez f bine cu obiective si targeturi, asa ca m-am sucit 🙂
    Anul asta mi-am propus sa renunt complet la zahar, fainoase si alcool. Nu eram mare consumatoare de nici unele, dar mi se parea ca se aduna si se aduna inutil, asa ca sunt curioasa daca o sa se simta/vada. Deocamdata sunt in ziua 8 si nimic, n-am slabit nici un gram, nu mi-a fost nici o pofta, parca vad ca ma plictisesc de experiment :))

    1. La multi ani, Diana!
      Eu nu as putea sa imi setez astfel de obiective legate de mancare decat daca o problema medicala mi-ar impune acest lucru. Nici nu vreau sa fac excese dar nici sa ma privez de micile bucurii ale vieții. O porție de paste cu un pahar de vin rosu seara pe o terasa la malul marii… prea frumos 🙂

Lasă un răspuns la Gi Gigel Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *