Cum se îngrădește dreptul de a fi nesimțit?

        Știați că în țările așa zis civilizate, adică alea la care ne gândim când strigăm la mitinguri că vrem o țară ca afară există amenzi care se aplică atunci când arunci gunoaie pe stradă? sau când nu aduni răhățelul pe care îl lasă câinele când îl scoți la plimbare? În Anglia lucrul acesta e semnalizat din loc în loc pe trotuare (vopsit cu un șablon) și scrie foarte clar și pe înțelesul tuturor că poți încasa o amendă care merge până la 1000 (o mie) de lire. Peste tot în lume civilizația se face la început obligat forțat băgând mâna în buzunarul meltenilor și abia apoi, prin educația continuă de la o generație la alta, urmează puterea exemplului.

        Legi există și la noi numai că prevederile lor nu prea le aplică nimeni. Sigur că, la fel ca peste tot în lume, hoțul neprins e negustor cinstit și dacă îți arunci țigara pe jos și nu există niciun polițist care să vadă asta, te-ai scos. O dată, de două ori, de câte ori vrea mușchiul tău. Tu un fumător și încă vreo zece-douăzeci pe lângă tine care își aruncă nonșalant chiștocul strivindu-l cu vârful pantofului atunci când autobuzul oprește în stație. După ce urcă toți călătorii te îngrozești uitându-te să vezi ce a rămas în urma lor.

        Nu există, sau poate doar foarte rar am întâlnit, cetățeni care să aibă atitudine civică și să atenționeze pe cineva care are nesimțirea să-și arunce țigara sau chiar pachetul gol pe jos. Dar nu ar trebui să ne bazăm pe cetățeni cu tupeu, pentru că îți trebuie curaj să faci asta și să poți accepta replica, posibil înjurăturile, celui atenționat. Ar trebui ca toți cei prinși să fie amendați. Cei prinși, repet. Dar până una-alta nu e nimeni prins. Prin analogie ar fi la fel ca la radar, nu toți cei care zburdă ca nebunii pe șosele sunt amendați ci doar ”ghinioniștii”. Poate că și doar un avertisment le-ar da de gândit, poate mulți dintre cei cărora acum le este lene să își care jegul până la primul coș s-ar gândi dacă a doua oară să mai facă la fel.

        Ce vreau să spun după această introducere lungă, este că am o cunoștință, o persoană cu care mă salut și cu care schimb câteva vorbe de fiecare dată când ne întâlnim, care cu acerbă consecvență își aruncă țigara pe jos de fiecare dată când termină de fumat. De fiecare dată. Nu este ceva întâmplător, nu este accidental, nu este din greșeală. Este un obicei devenit deja tradiție. Mă enervez și mă supăr de fiecare dată și totuși nu îndrăznesc să-i spun pentru că mi-e jenă. Și mi-e teamă de reacție și de ce mi-ar auzi urechile, mi-e groază de atitudinea celor din jur pentru că am mai avut o tentativă similară în urmă cu ceva timp și atunci au sărit vreo doi binevoitori care  s-au erijat în avocații ”victimei” întrebându-mă de ce mă iau de oameni și de ce încerc să-i îngrădesc dreptul de a fi nesimțită.  Totuși, pentru că nu mai pot tolera comportamentul de porc, trebuie să fac ceva. Oare ce?tigara

Share This:

7 păreri despre “Cum se îngrădește dreptul de a fi nesimțit?

  1. Am un vecin, la un etaj superior, care fumează pe geam. Treaba lui, şi eu fumez numai în balcon, nu în casă. Treaba mea a devenit în momentul în care, stând pe balcon, a zburat scrumul pe mine şi apoi ţigara aprinsă a fost aruncată fix la ştergătoarele unei maşini parcate în faţa blocului. Abia atunci m-am enervat deşi până la momentul ăla ştergeam zilnic pervazul de scrum.
    Am pus o scrumieră în pungă, am legat cu fundiţă şi am pus la vizier :”cu drag, pentru vecinul de la 8″. Atât. Nu ştiu dacă a luat-o el sau altcineva, a dispărut într-o oră de acolo dar nici scrum pe geam nu am mai avut.
    Acum, în cazurile prezentate de tine, sigur că e mult mai complicat. Că da, nu ştiu cum se găsesc mereu „martori” care sar la tine cum că nu e treaba ta unde aruncă omul mizeria, că de ce te iei de el. Şi te trezeşti singură printre câţiva din ăştia care îşi revendică drepturi aberante.
    Dar în cazul cunoştinţei, cred că aş sugera eventual să „ne tragem mai încolo să povestim, uitem lângă coşiul ăla, să ai unde arunca ţigara, să nu stai cu ea în mână… ” ceva de genul ăsta. Sau dacă aş vedea că aruncă, aş scoate un şerveţel, aş lua-o şi aş zice că o arunc eu la coş”. Ceva, orice, nu ştiu. Dar te cred că e tare enervant.

    1. Asa i-as zice si eu, as directiona-o discret
      Sa stii ca si in tarile cu amenzi se arunca pe jos, doar ca mai putin, si de fumat se fumeaza mai putin, eu de ex nu mai stiu pe nimeni sa fumeze in cercul meu de cunoscuti. Dar sunt si scumpe tigarile, a fost weekend ul trecut pe la mine o prietena din ro fumatoare si era socata ca a dat 7 sau 8 eur pe un pachet :))

  2. Franta nu e tara ca afara…De cate ori nu ma enervam cand in drumul pe scoala dadeam de rahati de caini, uneori chiar si in fata portii scolii. Mai grav era cand nu stiam de ce miroase asa urât ba in masina, ba cand ajungeam acasa…si detectam sursa, care era pe talpa noastra.
    Vecinul de deasupra isi scutura fara jena punga de aspirator sau scutura covorase si totul cadea la noi, ca balconul nostru era mai iesit in afara
    Sotul ii spunea, ba chiar i-a sunat la usa, eu n-aveam curaj. La fel si cu mucurile de tigari, vesnic gaseam la noi.
    Asa ca nu stiu daca as avea curaj sa ii zic ceva tipei, desi decat sa mocnesc pe interior, poate mi-aș face curaj. Eventual cu repetat de acasa ce sa ii spun si alternative de raspunsuri la replicile ei. Si apoi, la urma urmei, poate nu te-ar deranja daca s-ar supara. Altfel mucurile de tigara sunt f poluante.

    1. De fapt poate cel mai bine e sa ii spui adevarul: doamna draga, va vad ca aruncati tigara de fiecare data si mi-a fost jena sa va zic, dar acum va spun cu riscul de a va supara. Daca reactioneaza bine f bine, dacă nu, asta e.

  3. Sa fiu sincera, eu sper din tot sufletul sa citeasca acest articol, sa se recunoasca si sa nu mai arunce tigarile pe jos. In rest e fata buna si spun asta pentru ca stiu ca are mare drag de animale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *